Ei sunt atât de asemănători...dar, totuși, atât de diferiți...
Ei au încercat să lupte însă au fost puși la zid. Și-au pierdut orice urma de speranță. Vina i-a cuprins, s-au închis în ei.
Aripile le-au fost tăiate la o vârstă atât de fragedă...

De ce viața îi lovește atât de tare chiar și pe niște copii, care abia dacă au apucat să se dezvolte? De ce e atât de greu să treci peste? De ce trebuie să existe atât de multe secrete? De ce nu îi înțelege nimeni?

Ei au atât de multe întrebări, dar atât de puține răspunsuri...
Ei fac multe lucruri doar din pura obligație a părinților lor. Se simt atât de neînțeleși, încât au încetat să le mai vorbească celor dragi. Au atât de multe poveri pe umeri, si totuși, nu le împărtășesc cu nimeni.

Până când vor rezista atât? Pentru că, cu siguranță nu pentru totdeauna.

Au atât de multe nevoi... De înțelegere, de siguranță, de dragoste... Au nevoie unul de altul.

Însă, ce cred ei despre dragoste? Și nu mă refer la dragostea unor părinți pentru copilul lor, sau dragostea pentru prieteni. Nu. Este acea dragoste, pe care toți o cautam atunci când creștem. Este acea dragoste pe care încă nu am testat-o. Este ceva atât de simplu dar atât de greu, în același timp. Ceva magic. De neînțeles.

Aceasta este povestea lor. Atât de complicata la început... Va fi oare la fel și la sfârșit? Va exista un sfârșit? Vor mai fi întrebări nedeslusite? Păi... Asta este greu de spus, pentru că sunt atât, dar atât de multe întrebări, sunt mistere care au fost ascunse cu ușurință de către cineva la care nu s-au așteptat. Sau poate ca nu au fost ascunse cu ușurință...poate ca aparentele chiar înșală. Asta încă nu stim, dar cert este ca vom afla, cu siguranță!

Însă primul pas pentru toate ar fi: Vindecarea.