Epilog

Noi nu ne-am schimbat niciodată.

Noi am fost și vom rămâne așa mereu.

Ne vom iubi mereu, indiferent de circumstanțe.

Pentru că îl iubesc.

Pentru că mă iubește.

Pentru că iubirea este cel mai frumos sentiment pe care l-ai putea trăi vreodată.

Noi am fost așa de dinainte să ne fi cunoscut, numai că... Să fii sincer cu cineva, să-l lași să-ți pătrundă în inimă, să-ți afle temerile, secretele... Este greu, însă noi am reușit de fiecare dată să rămânem împreună.

Poate că sufletele noastre au așteptat dintotdeauna să se întâlnească.

Poate că într-o altă viață am mai fost suflete pereche și ne-am potrivit atât de bine încât ne-am regăsit din nou.

Poate că ele au căutat mereu doar alinare. Alinarea noastră.

Poate că tot ce avusesem nevoie fusesem doar noi și, ei bine, vindecarea sufletelor noastre rănite.

Brunetul m-a învățat că nu trebuie să-mi regret trecutul, pentru că nu trecutul îl face pe om.

M-a învățat să nu-mi pară rău niciodată pentru ce s-a întâmplat în trecut, pentru că dacă mi-ar părea, mi-aș face doar rău și nimic mai mult.

Iar acum, cu tot ceea ce am învățat de la sufletul meu pereche, n-aș mai schimba nimic.

N-aș mai schimba absolut nimic, fiindcă dacă aș fi putut să schimb, probabil că eu nu aș fi fost împreună cu el niciodată.

Iar asta n-ar fi fost decât un mare păcat.

Tot ce știm acum, știm unul de la altul, pentru că noi învățăm împreună din greșeli și din trecut, ne bucurăm de prezent și ne construim un viitor mai bun.

Noi suntem un întreg, protejat de scutul pe care l-am creat împreună.

Pentru că noi suntem invincibili împreună!

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top