Alarma sună fără oprire la capul meu, dar sunt prea obosită să mă ridic și să o opresc. Așa că-i dau un pumn, iar aceasta se sparge făcându-mă să tresar. Ce-i cu puterea asta pe mine? Mai ales dimineața, când mă simt ca un cartof murat. M-am ridicat până la urmă din pat, pentru că trebuia să fac un duș, aseară chiar n-am mai avut niciun chef.
Am ieșit din duș, și pot spune că a reușit să mă trezească și să mă pună pe picioare. După ce mi-am scos niște haine la întâmplare din dulap, m-am îmbrăcat, pieptănat si parfumat, apoi am luat geanta si am ieșit grăbită din cameră. Am coborât și mama m-a salutat cu un "Neața' ", înainte să plece la serviciu. Am salutat-o înapoi, pentru că nu se putea altfel, și oricum m-aș fii simțit prost. Mi-am luat un măr și am plecat la școală. Pe drum am sunat-o pe Sky, pentru că oricum mergeam în aceeași direcție, și oricum îmi e prietenă, nu?
Când am ajuns amândouă la școală ne-am despărțit drumurile, pentru că ea avea chimie, iar eu matematică. Super. Urăsc matematica. Dacă ar fi fost după mine, matematica n-ar fi existat vreodată. M-am oprit la vestiar și mi-am luat ce-mi trebuia și am plecat repede în sala de clasă. N-am chef să se ia baba aceea nenorocită de mine, cel puțin nu azi.
Am ocupat a patra bancă de la geam, mereu mi-a plăcut să stau pe acest rând, și am așteptat să vină profesoara, care a întârziat să apară vreo 10 minute, timp în care mă uitam în gol, pe geam.
Am început ora, în care, uneori când doamna punea întrebări și mă numea pe mine, surprinzător, știam să răspund și în sinea mea zâmbeam. La sfârșitul orei doamna a ieșit dăruindu-mi un zâmbet, la care eu i-am răspuns la fel. Mi-am strâns lucrurile și am mers spre vestiar. Următoarea oră literatură.
~
Clopoțelul a sunat anunțând că e ora prânzului. Ora care tocmai s-a încheiat am făcut-o împreună cu Skyler, așa că am mers amândouă la cantină. Ne-am luat câte un burger, cartofi prăjiți și un suc. În timp ce ne așezam la masă, am observat că Sky se tot uita prin cantină, de parcă cauta ceva...sau pe cineva.
—Ce tot faci? am întrebat-o încrucișându-mi mâinile si privind-o atent, încercând să citesc ceva din expresia feței sale.
—Ce tot fac? Păi... Uite Sammy, voi fii sinceră cu tine, chiar dacă ne știm doar de 3 zile, nu contează. Simt că pot avea încredere în tine. Așa că-ți voi spune. chicotesc și-i dau o privire de 'continuă'.
—Așa, deci cum ziceam...astăzi, la chimie, am împărțit banca cu un băiat super drăguț...îl cheamă Elijah Collin! A fost așa de drăguț... Și mi-a împrumutat pixul lui pentru că al meu se terminase! Pe lângă asta, mai arată și bine!
—Stai! Să nu-mi zici că te-ai îndrăgostit într-o oră de el!
îi spun privind-o fără să dezvălui niciun sentiment.
—Păăăi... Teoretic este nevoie doar de câteva minute să te îndrăgostești, patru mai exact. spune arătându-și dinții ei micuți.
—Da...sigur. bolborosesc mai mult pentru mine și-mi dau ochii peste cap.
—Hmm... Dar tu ce ai Sammy? Ești cam supărată azi...mă înșel?
Nu îi spun nimic, doar dau nonșalant din umeri și-i arunc o privire.
Să știi că poți avea încredere în mine Samantha! continua ea.
Scot un oftat prelung, iar după mă uit în ochii săi ciocolati.
—Aș vrea Skyler, dar nu pot! Nu e așa ușor...si ne cunoaștem de doar trei zile. Îmi pare rău, dar încă nu știu în cine să mai am încredere și în cine nu. Îmi pare foarte, foarte rău că nu-ți pot spune...dar o voi face când voi fi pregătită. Momentan prefer să nu. Nu vreau să te superi, chiar nu vreau... îi spun în timp ce o privesc adânc în ochi și încerc să-i zâmbesc.
—E-n regulă Sammy. Sunt și voi fi aici pentru tine, orice s-ar întâmpla! Vino-aici! îmi spune si mă trage într-o îmbrățișare afectuoasă. După ce ne-am despărțit ne-am continuat prânzul, și apoi încă doua ore și am plecat.
Am ajuns acasă și rutina mea s-a repetat ca de obicei. Doar că totuși, ceva s-a schimbat. După ce-mi facusem duș, m-am îmbrăcat în niște pijamale și mi-am luat telefonul de pe noptieră, pentru că în timp ce eram în duș, sunase și n-am putut să răspund. Am sunat-o pe mama, ea fiind cea care mă sunase acum vreun sfert de oră.
Alo? îmi spune ea.
Bună, mamă... M-ai sunat. De ce?
Ah, da. Scumpo, în seara asta sunt de gardă. Nu voi putea ajunge acasă. Dacă îți e foame, găsești în frigider mâncare. Acum trebuie să plec. Paa!
Pa...
Uneori, chiar urăsc că este medic. Niciodată după ce tata a...murit, nu a mai avut destul timp pentru mine, și asta cumva m-a deranjat. Poate că dacă nu s-ar fi schimbat față de mine, aș fi fost și eu ca înainte, însă m-am schimbat. S-a schimbat. Ne-am schimbat amândouă, dar nu în bine... Nu-mi place "relația" asta de mama-fiică pe care o avem. Nici măcar nu se poate numii așa! O mamă e sinceră cu copii săi, indiferent de circumstanțe, asta dacă vrea ca și ei, la rândul lor, sa fie sinceri cu ea. Însă asta nu se aplică la noi, și nu pentru că n-aș putea fi eu sinceră, ci pentru că EA, nu vrea să fie sinceră cu mine. Iar asta doare, doare să știi că toți din jurul tău te mint, mai ales o mamă. Doare...
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top