Am deschis ochii încet, clipind din ce în ce mai des, încercând să înlătur cumva ceața ce-mi întuneca privirea. Simțeam cum o respirație caldă îmi lovea ușor partea stângă a gâtului, făcându-mă să mă înfior. M-am speriat și m-am ridicat brusc din patul moale, dând la o parte persoana ce se odihnea pe pieptul meu. Era Adam, cine altcineva? Nu știam dacă am avut vreun vis tâmpit în legătură cu el, sau dacă chiar a fost realitate. Stăteam în șezut, privind fix un punct al podelei lucioase.

Am auzit cum Adam a scos un mârâit gutural, și mi-a prins încheietura mâinii, trăgându-mă deasupra lui, și privindu-mă fascinat. Îl priveam și nu puteam să nu mă întreb: Oare la ce se gândește? Mi-am mușcat buza, iar el nu mi-a adresat nici măcar un cuvânt, ci doar m-a așezat mai bine deasupra lui, așezându-și o mână pe talia mea, iar cealaltă pe obrazul meu. Și-a umezit buzele, apoi și le-a lipit cu repeziciune de ale mele, sărutându-mă pentru a nu știu câta oară. Îl sărutam, răspunzându-i sărutului său, iar el își pierduse mâna ce cu puțin timp îmi ținea obrazul, în părul meu.

Dar dacă am visat, iar el de fapt nu este iubitul meu?

Dar dacă am visat, atunci ce caut cu el, în casa lui, în dormitorul lui?

Oare eu chiar eram a lui, așa cum mi-a promis acum ceva timp?

Sau poate că încă eram într-o stare de visare?

Nu știu, dar brunetul s-a răstogolit, stând el deasupra mea. M-am oprit, punându-mi mâinile pe obrajii lui, și depărtându-l la vreo zece centimetrii de buzele mele, privindu-l intens.

—Iubito? De ce te-ai oprit? a întrebat trasându-mi conturul buzelor cu degetul mare. Îi priveam ochii ce erau mai verzi decât de obicei, mult mai frumoși. De fapt, mereu sunt frumoși, prea frumoși!

—Deci nu a fost un vis... am murmurat neinteligibil, iar brunetul a zâmbit arogant în colțul gurii. Ah, muream după zâmbetul lui!

—Nu, Samantha, nu. Ești a mea și așa va rămâne... mi-a șoptit la ureche făcându-mă să tremur. De ce a sunat atât de bine când mi-a spus că sunt a lui? De ce?

A depus un sărut fierbinte sub urechea mea, apoi m-a privit și a râs drăgălaș când a observat că eram roșie la față. M-a sărutat apoi din nou pe buze, și i-am răspuns imediat. Până la urmă eram iubita lui, corect? Adoram să mă sărute, atât de mult! M-a mușcat apoi de buza inferioară, iar eu am zâmbit, desprinzându-mă din sărut.

Afară se întunecase, iar eu nu aveam nici măcar o idee ce oră era. Adam s-a întins înapoi în pat lângă mine, strângându-mă la pieptul lui și sărutându-mi drăgăstos părul.

—Adam, cât e ceasul? mi-am întrebat brunetul, inspirându-i din plin parfumul.

—Șaptișpe' jumate'. m-a lămurit cu vocea sa groasă și răgușită ce-mi trimitea de fiecare data fiori pe șira spinării. Șaptesprezece jumătate? Așa devreme era?

—Adam? Mă duci te rog acasă? Vreau să fac eu cina în seara asta pentru mama și pentru tine, fiindcă vei rămâne cu noi la cină fie că vrei, fie că nu. l-am lămurit și am coborât jos din pat, mergând spre fereastră, și privind cum fulgi de nea încă aterizau ușor pe jos.

S-a ridicat și el din pat și a venit în spatele meu înconjurându-mi talia cu brațele. Și-a așezat capul în scobitura gâtului meu, și a expirat, aerul cald lovindu-mi ușor pielea.

—Haide, iubito! suna frumos cuvântul ăsta când îmi era adresat fără scopul de a mă oftica.

Și fără să mai spună ceva m-a ridicat în brațele sale zâmbind și a ieșit din cameră. Îi înconjurasem gâtul cu mâinile, iar el a început să coboare repede scările. Ajunsesem în sufragerie, și m-a așezat pe un fotoliu de acolo. L-am urmărit cu privirea cum s-a dus după botinele mele, și a venit agale, privindu-mă în ochi tot timpul. S-a aplecat, iar eu l-am confuză.

—Adam? Ce tot faci? l-am întrebat atunci când mi-a așezat piciorul pe coapsa lui, desfăcând apoi fermoarul botinelor. M-a privit scurt și mi-a zâmbit mic, apoi a devenit concentrat și m-a încălțat ușor.

—Acum, haide! m-a prins de mână și am ieșit afară amândoi, aerul rece de afară mă făcea să vreau să mă îmbrățișez, dar nu o făceam. Am urcat în mașină imediat ce mi-a deschis Adam portiera.

A condus liniștit fără să mai scoată niciun fel de cuvânt. Cred că se concentra. Sau, probabil se gândea. Dar la ce? Am privit pe geam tot timpul. Urmăream cum imaginile păreau că se rotesc, datorită vitezei. Ajunsesem acasă, iar Adam a oprit mașina și a coborât, eu copiindu-l.

—Ce vrei să pregătim? m-a întrebat brunetul descălțându-se, și pășind apoi pe urmele mele în bucătărie.

—Hmm... Ce-ai zice de cartofi și piept de pui la cuptor? l-am întrebat deschizând frigiderul.

—Sună bine, hai să ne apucăm atunci! mi-a prins fața și mi-a dat un sărut pe frunte. I-am zâmbit și am mers să curăț niște cartofi.

I-am dat carnea de pui, iar el a spălat-o, ca mai apoi să o taie cu grijă. Curățam cartofii și îi mai aruncam din când în când câte o privire. Avea o cutie plină de condimente lângă el, a trântit carnea într-un bol, presărând pe ea condimente și mirodenii, apoi amestecând-o.

—Ai terminat? m-a întrebat în timp ce s-a dus la chiuvetă, dând drumul robinetului, spălându-și mâinile.

—Mai am puțin, trebuie să îi tai. i-am răspuns și am încercat să mă concentrez pe cartofi.

—Lasă-mă să te ajut! mi-a spus venind cu un cuțit în mână și începând să taie cartofii.

În acest moment nu puteam spune decât că aveam o mulțime de fluturi în stomac. Adam să se ofere să mă ajute? Păi aș fi văzut asta din partea lui dacă n-aș fi fost cu el? Nu, nu prea cred.

Nu mai tăiam cartofii, doar țineam cuțitul lipit de cartof, fără să-l tai. Priveam în gol și mi-am adus aminte de vremurile bune fără să vreau. Când tata venea pe la spatele mamei și o săruta în timp ce făcea mâncare, apoi o ajuta să preparare mâncarea, tot timpul zâmbind, iar eu privindu-i fericită în timp ce stăteam așezată la masă și desenam. Mi-e dor de vremurile bune! Atât de mult...

—Iubito, hei! Samantha? și-a fluturat Adam mâinile prin fața mea, iar când a văzut că nu reacționez, m-a zgâlțâit puțin.

—Scuze, ce e? m-am scuzat pentru că nu știam dacă îmi spusese ceva, și cumva mă simțeam prost fiindcă m-am lăsat purtată de amintiri plăcute.

—Ești bine?

—Da, Adam, sunt. De ce? l-am întrebat plecând de lângă el și aducând o tavă, pe care am așezat frumos cartofii carnea condimentată și alte câteva legume.

—Nu știu... Tu doar păreai pierdută. Ești sigură că ești bine? m-a întrebat din nou oftând de această dată. Am băgat tava la cuptor și am rămas privindu-l în ochi.

—Sunt bine, nu-ți face griji! am mers și i-am sărutat obrazul stâng, strângându-l apoi în brațe.

—Micuța mea... mi-a șoptit. Știi că poți să-mi spui orice, nu? a continuat după o mică pauză, jucându-se cu câteva șuvițe din părul meu.

—Știu, Adam... am șoptit la rândul meu, strângându-i talia mai tare. Și țin să te anunț că nu sunt micuță! Sunt destul de înaltă și am șaptesprezece ani, deci nu mă consider micuță. am chicotit la pieptul lui.

—Dar tot ești mică pe lângă mine. a râs el, mângâindu-mi spatele ușor. Însă ești a mea. Micuța mea!

Știe cineva cum se pot îneca fluturii din stomac?

Nu i-am mai spus nimic, fiindcă mi-a ridicat capul ce se odihnea pe pieptul lui și mi-a sărutat tandru buzele. Îl adoram așa de mult pe acest băiat... De ce nu s-a comportat astfel cu mine de la bun început? Sunt sigură că am fi format un cuplu mult mai devreme. Dar asta nu contează, important este că el e cu mine. Abia ne-am putut separa, și am făcut-o doar din lipsa aerului.

Ceasul era optsprezece și paisprezece minute, mama ar fi trebuit să ajungă din clipă în clipă. Adam stătea pe un scaun și mă privea cu atenție cum spălam puținele vase pe care le murdărisem. Am auzit ușa deschizându-se și mi-am dat seama că tocmai ce ajunsese mama. Adam se ridicase în picioare, iar eu i-am făcut semn să vină cu mine.

—Bună mamă! am salutat-o luând-o scurt în brațe.

—Bună seara doamnă Alice! a salutat-o Adam politicos, zâmbindu-i.

—Oh, te rog Adam, spune-mi Alice. Mă faci să mă simt bătrână! a râs mama, iar noi ne-am privit și am zâmbit. Bine copii, merg să prepar cina. a încercat să meargă spre bucătărie, însă am oprit-o.

—Nu. Am făcut-o noi, este în cuptor acum, tu doar du-te și relaxează-te până se face. Te chemăm noi. a zâmbit blând și a încuviințat, urcând apoi scările.

L-am privit pe Adam, apoi am mers din nou în bucătărie să verific cam cât ar mai fi avut până se făcea. În maxim douăzeci de minute era gata. L-am văzut pe brunet cum merge plictisit și se sprijină de blatul de bucătărie, lăsându-și privirea undeva pe jos. Părea că se gândește. Am mers înspre el, și fără să îi adresez niciun cuvânt, l-am îmbrățișat. Fără motiv. Doar îmi plăcea să-l simt în brațele mele. Am stat așa cam douăzeci de minute, până când clinchetul cuptorului a anunțat că s-a făcut mâncarea. Am așezat masa împreună cu Adam, la insistențele lui. Apoi am chemat-o pe mama și am început să mâncăm, auzindu-se doar complimentele ei pentru noi.

—Cum a fost azi la muncă? am întrebat-o pe mama, deschizând un subiect.

—Mai obositor ca de obicei, după ce mănânc e clar că următorul lucru pe care îl voi face este să dorm. a chicotit ea. Îmi place mult ce ați gătit copii, e foarte bun! ne-a lăudat ea pentru a nu știu câta oară.

Adam a fost tăcut și nu a mâncat decât puțin, foarte puțin. Nu știam ce pățise brunetul meu, dar speram că nu e ceva de rău. După ce mama a plecat, și nu a mai mâncat niciunul dintre noi, am strâns repede masa, apoi am urcat sus cu Adam.

El s-a așezat pe pat, cu mâinile sub cap privindu-mă cum caut prin dulap niște haine cu care să mă schimb. Mi-am luat un maieu roz și o pereche de pantaloni scurți de pijama tot roz, fiindcă în casă era cald. Am mers la baie și m-am schimbat rapid, apoi am ieșit și am văzut că lui Adam mai aveau puțin și i se închideau ochii. Era obosit. Și eu eram, și chiar nu înțelegeam de ce, fiindcă dormisem azi cu Adam aproximativ două ore, iar acum era ora opt fără ceva și mă simțeam obosită.

M-am urcat în pat, și mi-am așezat capul pe pieptul lui, închizându-mi ochii. Mi-a mângâiat spatele de câteva ori, apoi și-a odihnit mâna pe talia mea.

—Mâine când mă trezesc vreau să te am lângă mine, altfel fac scandal. am râs ușor, iar el a murmurat un "o să fiu aici", apoi și-a întins mâna spre veioza de pe noptieră și s-a făcut întuneric, luându-mă somnul încă o dată la pieptul brunetului meu preferat.

___________________________________________________________________
_____________________________

Capitol nou, sper să vă placă!❤️ Nu știu de ce nu mai trimite wattpadul notificare...  Să vă anunț de acum printr-o menționare? amberlitte AdrianaaCosmina  Emmittana2w8