Stăteam liniștită pe canapea, împreună cu mama și priveam televizorul plictisite. Se pare că mâine va ninge. Mi se pare și normal având în vedere că mâine va fi prima zi a iernii. Timpul trece foarte repede, mai ales atunci când sunt cu Skyler și Amira. Fetele astea îmi dau mereu doza de râs de care am nevoie. Le iubesc!

De vreo două săptămâni, adică atunci când a fost petrecerea lui Adam, imediat ce am ajuns acasă m-am decis să-l uit pe brunet. Să-l evit. Și asta am și făcut, cu toate că el tot încerca să dea cumva de mine. Sincer, încă îmi e rușine de ce am putut să spun și să fac la idioata aia de petrecere.

Dar, dacă este un lucru care-l știu despre Adam este acela că dacă el chiar dorește ceva, obține. După ce am primit acum două minute un mesaj de la el în care nu a scris absolut nimic, ci a trimis doar ":)", îmi fac tot felul de scenarii prin cap. De ce mi-a trimis chestia aia fără să scrie absolut nimic? Ce vrea să mai însemne și asta?

Era aproape ora șaptesprezece, iar mama s-a ridicat și a spus că merge să preparare cina. Eu m-am dus la mine în cameră și m-am întins în pat. Nu voiam decât să mă uit la desene animate fiindcă mă plictiseam foarte tare. Îmi plăcea foarte mult Tom și Jerry. Însă mă enerva Jerry, fiindcă numai el căuta ceartă, iar Tom o pățea mereu.

Stăteam pe partea dreaptă a patului, jumătate adormită fiindcă azi este vineri, sfârșit de săptămână, oboseală multă și-așa mai departe. Apoi am auzit-o pe mama strigându-mi numele. Am coborât leneșă scările, și am rămas chiar pe ultima când am văzut cine se afla lângă ea, așa că m-am frecat la ochi crezând că nu văd bine. Însă nu. Era chiar el, chiar Adam... Am înghițit în sec și am mers până în dreptul lor. Adam mi-a zâmbit, iar mama mi-a dat o privire încântată.

Da... Știe și ea tot despre Adam. Știe cât de mult îl plac. Știa în mare parte și cum arată fiindcă l-am descris în detaliu pentru ea. Îmi era frică să nu-i fi spus ea cine știe ce chestie. Oricum m-am făcut eu destul de rușine atunci când i-am zis... ce i-am zis.

—Samantha, poți să te duci cu Adam la tine în cameră dacă vrei! m-a anunțat și a plecat să continue ce avea de făcut.

I-am făcut un semn cu mâna să o ia pe scări, iar el mi-a aruncat un zâmbet în colțul gurii, făcându-mă să tremur. Doamne, prin ce senzații mă făcea să trec băiatul ăsta! L-am ghidat spre camera mea, și am intrat eu prima, el urmându-mă și închizând ușa în urma lui. Stăteam în fața lui și îl priveam confuză.

M-a privit dulce, apoi a început să zâmbească drăcește în timp ce se apropia de mine, iar eu mă îndepărtam cât mai mult posibil. Ajunsesem cu picioarele lipite de marginea patului, și îl priveam încruntată. Și-a așezat ambele mâini pe talia mea, iar eu am tresărit.

—De ce m-ai evitat? nu i-am răspuns așa că a continuat să mă întrebe. De ce te uitai la mesaje și niciodată nu spuneai nimic? Ți-am greșit eu cu ceva?

Am dat negativ din cap și mi-am plecat privirea, încercând să găsesc un răspuns pentru brunetul ce stătea aproape lipit de mine.

—Spune ceva! mi-a ordonat el ridicându-mi fața înspre el.

—Nu vreau! m-am opus eu și am încercat să-l împing mai departe, însă era de neclintit. Câte kilograme mai avea și el?

—Nu vrei, nu? a repetat și m-a împins ușor în pat, punându-se deasupra mea, ținându-mi cu o mână mâinile, iar cu cealaltă gâdilându-mă.

Râdeam cu lacrimi și simțeam cum burta deja începea să mă doară. Îl imploram pe Adam să mă lase, însă brunetul mă gâdila puțin, apoi mă lăsa să respir încă puțin, apoi o lua de la capăt.

—Te rog! Fac orice! Te rog, oprește-te! i-am spus printre pauze, din cauza râsului care nu mă lăsa să vorbesc prea bine. S-a oprit puțin privindu-mă cu mare atenție.

—Orice? a întrebat el, parcă asigurându-se. Am dat din cap, iar el s-a ridicat de pe mine, și s-a întins în pat, punându-și capul pe burta mea, deoarece eu stăteam cumva pe lățimea patului, nu pe lungime.

S-a așezat mai bine, iar eu doar îl priveam, așteptând să văd ce-mi va cere, deoarece putea să-mi ceară orice, iar eu eram obligată să fac ce ar fi vrut el. Era simplu. El spunea, eu executam.

—Vreau să mă lămurești de ce nu mă vrei prin preajma ta. Nu-ți mai place de mine, sau ce? a spus el oarecum ofensat. Am zâmbit și l-am privit cum și-a întors capul într-o parte, cât să mă poată privi în ochi.

—Sincer... Nici măcar nu știu de ce te evit. i-am spus și am oftat. Nu-mi place deloc ceea ce am aflat că ți-am zis, sau că te-am sărutat. Tu nu trebuia să știi ce simt eu. am continuat gesticulând cu mâinile prin aer.

—De ce nu? m-a întrebat și mi-a luat mâinile, ducându-le în părul lui.

—Pentru că tu ești Adam. Băiatul după care mor! am gândit eu cu voce tare, iar mintal mi-am dat o palmă peste față.

—Deci ești așa îndrăgostită de mine? m-a întrebat brunetul uimit. Parcă îi mai spusesem asta, de ce e așa de uimit!? Pe bune, e a treia oară când îi spun asta! De ce îți place de mine? m-a întrebat făcând o față tare drăgălașă. Chiar nu înțeleg ce te poate atrage la mine. a bolborosit ca pentru el, însă l-am auzit și eu. Am oftat.

—Nu știu! Îmi place tot la tine... Părul tău perfect, ochii tăi minunați, buzele tale ispititoare, îmi place absolut totul la tine! Îmi placi tu! Ești... Perfect! i-am mărturisit pierzându-mi mâinile prin parul lui mătăsos și frumos.

—Tu chiar vorbești serios? am aprobat cu o mișcare a capului, rușinată. Este, uau... Eu nu mă așteptam chiar la asta. a mărturisit și el, în timp ce și-a întins mâna înspre mine, cuprinzându-mi obrazul în palma lui mare.

—Ce cauți aici? am murmurat, parcă nemaiavând vocea cu mine.

—Cum adică ce caut? Pe tine, nu e logic? m-a întrebat dându-și ochii peste cap. Adoram când făcea asta.

—De ce? nu m-am putut abține să nu-l întreb, iar el a oftat exasperat.

—Pentru că nu știam ce aveai cu mine. m-a lămurit și nu m-a mai privit pe mine, ci doar tavanul.

—Păi și mesajul?

—Doamne, se cunoaște că nu m-ai mai văzut de mult timp! Am vrut doar să te bag puțin în ceață. a răspuns de parcă ar fi fost floare la ureche.

S-a ridicat de pe burta mea când a observat că nu mai spun nimic și și-a pus brațele de-o parte și de alta a mea, susținându-se în coate. M-a privit cu mult interes, apoi și-a dus încet mâna spre obrazul meu fierbinte, mângâindu-mi buzele, făcându-mă să înghit în sec.

—A-Adam, ce faci? m-am bâlbâit respirând sacadat. Și-a pus degetul pe buzele mele, făcându-mă să tac.

—Doar te privesc... a șoptit, mutându-și degetul și începând să mă mângâie cu mare delicatețe pe obrajii înroșiți.

Mă privea cu mare atenție, îmi analiza fiecare trăsătură în parte. În ochii lui puteam vedea o sclipire. O sclipire pe care n-am mai văzut-o până acum. M-a privit apoi în ochi și s-a așezat mai bine, băgându-și mâinile pe sub mine, ca într-o îmbrățișare, apoi și-a așezat capul din nou pe burta mea. Și-a închis ochii și a inspirat adânc.

—Ești așa de frumoasă... a șoptit atât de încet încât m-am străduit să-mi dau seama ce a spus.

—De ce spui asta? am șoptit la rândul meu, jucându-mă cu părul său brunet.

Nu mi-a răspuns, ci doar m-a privit în ochi, apoi și-a mutat privirea într-un colț. S-au auzit două bătăi în ușă și brunetul s-a ridicat de pe mine, eu făcând la fel și stând acum amândoi în șezut. Am strigat un "intră", iar mama a intrat în cameră zâmbind.

—Cina e gata copii! Adam dragule, rămâi și tu la cină cu noi! brunetul voia să refuze, însă oricum nu avea să scape de mama fără să accepte, așa că l-am scutit de la asta, dându-i subtil un cot.

—Venim imediat, mama! a ieșit aprobând, iar eu mi-am canalizat toată atenția mea asupra lui Adam. Asculă aici Adam, nu mă interesează ce ai de spus. Ai venit aici, rămâi și la cină, simplu! l-am lămurit zâmbindu-i inocent. A râs și m-a urmat fără să mai spună nimic.

Mama făcuse pui la cuptor cu garnitură de legume. Era delicios. După ce am mâncat Adam nu se mai oprea din făcut complimente adresate mamei. Se înțelegea de minune cu ea.

—Puteți să urcați sus, copii! ne-a zâmbit și mie mi-a făcut cu ochiul.

E clar, n-ar fi trebuit să-i spun nimic despre Adam. Am râs și am urcat sus cu Adam pe urmele mele. Am intrat, iar brunetul a închis ușa din nou în urma lui.

—Mama ta e o bucătăreasă extraordinară! mi-a spus iar eu am zâmbit, privindu-l.

Stăteam în picioare, în mijlocul camerei, și-l priveam pe el cum stătea în șezut pe patul meu, sprijinindu-și greutatea în palme. Mi-am mușcat buza, iar el a observat și a zâmbit în colțul gurii, fiindcă și el mă privea pe mine, nu numai eu pe el.

S-a ridicat încet și a început să meargă înspre mine cu pași de prădător. Am înghițit în sec când am realizat că a ajuns în fața mea. M-a împins ușor în perete, așezându-și o mână pe coapsa mea și ținând-o acolo. M-a privit în ochi, iar cu cealaltă mână îmi mângâia din nou buza inferioară.

—Nu-ți mai mușca așa buza, sau nu voi mai răspunde de faptele mele! mi-a șoptit la ureche și n-am mai apucat să-i spun absolut nimic, fiindcă nu m-a lăsat.

Mi-a prins buzele într-un sărut ademenitor, fără vreo reținere. N-o să pot niciodată să stau departe de acest băiat. Niciodată... I-am răspuns sărutului său și mi-am dus mâinile după gâtul lui, surprinzându-l. A zâmbit în sărut, iar eu i-am mușcat buza ca să nu mai zâmbească. S-a desprins puțin cât să spună el vreo tâmpenie, că altfel nu se putea.

—Știu că-ți plac buzele mele la nebunie, dar nu fii agresivă și nu mă mușca! a râs și m-a mușcat și el de buza, sărutându-mă din nou.

Nu știu de ce făcea asta, însă trebuie să admit că îmi era foarte dor de el și săruturile lui perfecte, de altfel ca și el. I-am prins fața în palme și m-am îndepărtat cât să-l pot privi și să-mi iau doza de aer de care aveam nevoie.

—Și tu m-ai mușcat! am reproșat eu, privindu-l adânc în ochii lui verzi și frumoși.

—Asta doar ca să vezi că eu mușc mai bine! a spus și a început să râdă.

L-am luat de mână și ne-am așezat pe pat. El s-a întins, iar eu stăteam în șezut și îl priveam tăcută. M-a tras de mână și m-a așezat deasupra lui. M-am înroșit și am încercat să ascund asta cu mâinile, însă nu m-a lăsat.

—Samantha... a șoptit, iar mie mi s-a făcut pielea de găină și zeci de fiori s-au împrăștiat prin corpul meu. Nu mă mai evita! Nu mai face asta... Mă eviți doar pentru că mă placi, sau nu mă mai placi și te enervez?

Iar îmi cere din nou să-i spun dacă-l mai plac? Doar nu crede că îmi trec sentimentele prin stomac!

—Doamne, Adam! Dacă te-am plăcut atunci, te plac și azi și mâine și pentru încă un timp îndelungat! Nu mă mai întreba același lucru de o mie de ori! Te evit pentru că, dacă stau prin preajma ta, n-o să-mi treacă niciodată ce simt pentru tine. Dar dacă te evit, mai rău fac... Mă gândesc la tine mai mult decât o fac de obicei. Ești enervant, însă îmi place așa cum ești. Tu n-ai fii Adam dacă nu ai fi enervant. i-am mărturisit, vorbind clar și rar, ca să mă înțeleagă. Să înțeleagă tot ce i-am spus.

A zâmbit, și m-a strâns în brațele lui calde și primitoare. L-am strâns și eu la rândul meu, inspirându-i adânc parfumul. Era așa bine în brațele lui, încât m-ar fi luat somnul. A vrut să se ridice însă nu l-am lăsat. Dacă tot a venit, să suporte consecințele, corect?

—Rămâi aici Adam! Măcar până adorm, te rog! i-am cerut și l-am ținut strâns în brațe, numai ca să nu plece. L-am auzit râzând încet, și i-am simțit palma cum îmi mângâie spatele cu mișcări lente.

—O să stau cu tine Sam, nu-ți face griji! m-a asigurat și mi-a sărutat părul drăgăstos.

Iubeam această latură a lui. Nu știu ce era cu el de a venit el aici, dar nu mă deranja. A fost așa calm, și... Nu știu, a fost altfel azi. Oricare ar fi fost motivul pentru cum a fost azi, îmi convenea. Iubeam să stau în brațele lui, și să-i ascult bătăile inimii și respirațiile sale care îmi loveau ușor gâtul, făcându-mă să mă înfior. Iubeam tot la el.

Îl iubeam...