Din perspectiva lui Adam
Cred că stau aici, în bucătărie de o oră, acompaniat de Elijah. În mai puțin de un sfert de oră ar trebui să ajungă adolescenții dornici de distracție. Sincer, nu știu de ce am decis să dau o petrecere. Poate din lipsa de ocupație? N-am nici un chef de petrecere, însă se pare că Elijah are, plus restul grupului nostru, așa că n-am de gând să stric eu totul.
Aveam între degete un pahar cu whisky, pe care încercam să-l beau de o oră. Nici măcar nu m-am atins de el. Nu prea-mi mai place să consum alcool. Stăteam așezat pe blatul de bucătărie privindu-l cu atenție pe Elijah care stătea față în față cu mine, pe un scaun înalt, la un metru jumate' de mine. Era foarte concentrat în telefonul lui, iar din când în când zâmbea.
Îmi place să analizez oamenii fericiți. De ce? Păi, e simplu...
Îmi place să-i văd râzând și bucuroși, fiindcă asta îmi aduce aminte de mine. Îmi aduce aminte de cum am fost eu înainte, fericit...
Îmi place să-i văd fericiți pentru că îmi dau o stare de bine, fără ca ei să știe.
Îmi place să le văd zâmbetele și să le aud râsetele, pentru că îi privesc pe ei, însă mă gândesc și mă văd pe mine prin gesturile lor mărunte, dar fericite.
De aceea îmi place să-i văd bucuroși...
Însă, nu-mi place un singur lucru... Și anume faptul că eu nu voi mai fi niciodată așa, fericit...
Nu-mi place asta! Eu vreau să fiu fericit, însă nu se poate, iar eu trebuie să accept ideea.
—Ești bine, frate? m-a readus la realitate Elijah, și nici nu știu când mi-a luat alcoolul din mână, ținându-l într-a sa și bălăncănind lichidul.
—Da, normal! am spus robotic și m-am dat jos, aranjându-mi părul chiar dacă nu era nevoie.
—Ce ai, Adam? a insistat iar eu m-am prefăcut că nu l-am auzit și am schimbat subiectul. Pentru că, ce aveam să-i spun? Nici măcar eu nu știu ce aveam, dar oricum ceva-ceva aveam eu.
—Cu cine vorbeai? l-am întrebat când mi-am luat paharul cu alcool din mâna lui, ducându-l spre chiuvetă și vărsându-i conținutul acolo.
—A, mai devreme? Cu Skyler! mi-a mărturisit, și în ochii lui am putut vedea o sclipire. El chiar o iubește...
—Aha, și? Ce mai spunea, vine la petrecere? am întrebat, încercând subtil să aflu dacă vine și Samantha.
—Normal că vine! mi-a spus și a râs. Este pe drum acum. a continuat el privindu-și telefonul, zâmbind.
—Vine singură? Acum e acum! Să vedem dacă îngerașul a decis să vină să se distreze!
—Nu, vine cu Amira... Gagica lui Lewis. mi-a clarificat el când a observat că îl priveam insistent. Interesant... Și Sam, ea nu vine?
—Atât? Ce s-a întâmplat cu prietenia ei cu Samantha? i-am cerut explicații, deși nu cred că ar fi avut de unde să știe.
—De ce, ai fi vrut să vină? și-a ridicat el sprâncenele de două ori, împreună cu privirea lui de pervers nenorocit. A încasat un pumn în braț de la mine, apoi a început să râdă. Există un idiot mai mare decât el? Nu știu dacă vine sau nu, dar cred că nu, pentru că se plângea Skyler că dacă Samantha nu vine, nici ea nu merge, apoi ieri s-a sucit și n-a mai pomenit nimic de Samantha. Deci, concluzia finală, nu prea cred că vine. a continuat cu calmitate în glas.
Am mormăit un "mhm" și mi-am scos o țigară. Elijah nu fuma, el pur și simplu avea o ură aparte pentru țigări, și nu suporta nici să mă vadă pe mine fumând.
—Viciu de căcat! Lasă dracu' țigările, Adam! s-a răstit la mine, iar eu doar am rânjit, trăgând cu poftă fumul înecăcios, făcându-i în ciudă.
—Vrei și tu, mă? l-am întrebat râzând și întinzându-i pachetul pe care a dat să-l prindă, însă l-am tras înapoi și l-am băgat în buzunar, la locul lui. Nu-ți dau! am spus și am început să râd.
—Poți să ți le bagi în cur! mi-a strigat enervat, iar eu am râs și am făcut un gest cu mâna dreaptă în care țineam țigara în semn de "lasă", și am ieșit afară.
Era optsprezece fără două minute și deja zeci de adolescenți au venit, unii văzându-mă și salutându-mă, apoi intrând în casă unde aveau să se îmbete și să fumeze ca porcii. Dar, până la urmă era o petrecere, nu? M-am rezemat de perete, urmărind cu privirea fiecare adolescent, până dispărea din aria mea vizuală.
Văzusem o mașină de un verde închis cum a oprit, și mi-am dat seama cine era, de fapt cine erau, pentru că sigur veniseră toți cei cinci, de fapt patru, fiindcă Lewis era mai mult ca sigur cu iubită-sa și cu Skyler. Deși era întuneric afară, puteam spune că aveam o privire de vultur, asta și faptul că știam bine cine venise. Era grupul meu și al lui Elijah, sau cum ar spune alții, "grupul vesel".
Au coborât din mașină râzând ca proștii si observându-mă apoi cum mă apropiam de ei. Justin, Alec, James și Charlie, după cum bănuiam, Lewis nu-i cu ei.
—Ați ajuns, idioților? i-am întrebat râzând în timp ce am bătut pumnul cu fiecare idiot în parte.
—Cum era să ratăm una dintre petrecerile idiotului nostru preferat? a râs James, acompaniat de restul papițoilor.
—Mă gândeam totuși că poate mi-ați fi făcut plăcerea de a mă scuti de voi măcar o zi. le-am răspuns eu, făcând pe dramaticul, punându-mi mâna pe inimă.
—Actor trebuie să te faci, să-mi bag picioarele! a venit lângă mine Charlie, împingându-mă în joacă.
—Hai, dați-i drumul în casă, că m-ați supărat acum, să vă fie rușine! i-am mustrat pe ceva ce n-au făcut și au pufnit toți într-un râs colorat, molipsindu-mă și pe mine. Au plecat înainte, iar după i-am auzit pe Justin și Alec strigându-mă la unison.
—Tu nu vii? am negat din cap, spunându-le prin semne că mai stau.
Au intrat în casă, apoi mi-am dat seama că nu mai aveam țigara. Când naibii am fumat-o? Mi-am masat tâmplele, și am privit drept în față, spre mașina albastră care încetinise și oprise. Ăsta-i Lewis cu fetele!
Am văzut cum Amira a coborât din față, de pe scaunul din dreapta. Am auzit apoi cum s-a mai deschis o ușă, dar din spate, pe ea ieșind o Skyler mai mult decât fericită. Fata asta e mereu așa fericită? Apoi mai că am rămas fără aer când i-am văzut părul șaten, ce era liber pe spate. O recunoșteam chiar și după păr... Pe Samantha nu aș fi avut cum să o confund, ea era pur și simplu... Ea.
—Respiră, Adam! am auzit-o pe Skyler șoptindu-mi râzând când a trecut pe lângă mine. Nu i-am răspuns cu nimic, eu chiar uitasem să respir. Se mai întâmplă, nu?
—Haide, frate, vii? m-a întrebat Lewis, privindu-mă întrebător în timp ce s-a agățat de mâna Amirei mergând înainte. Am aprobat din cap, apoi mi-am mutat privirea pe Samantha, care doar ce închisese portiera mașinii, aranjându-și rochia mai bine.
Arăta sublim! Părul ei lung și șaten era lăsat pe spate, machiajul ei era simplu, însă îi scotea în evidență și mai mult trăsăturile frumoase. Buzele-i pline erau date cu un ruj vișiniu, mat. Rochia sa neagră, strâmtă, avea un micuț decolteu, care arăta o mică părticică din pieptul ei frumos. Rochia venea strâmtă până unde se și termina, adică cam cu trei degete deasupra genunchilor. Și, ca să complimenteze ținuta, avea și o pereche de tocuri aurii de vreo zece centimetrii. Nu știu cum arăta la spate, dar... Frate, cred că mai aveam puțin și salivam lângă ea.
—Bună, Adam! Ești bine? mi-a atins ea umărul, scoțându-mă din gândurile mele, ce culmea, erau chiar despre ea! Mi-am revenit imediat, reluându-mi atitudinea mea de arogant.
—Normal că sunt, când n-am fost eu bine? am întrebat, neașteptând cu adevărat un răspuns din partea ei. Arăți șmecher, mă întreb cum arăți fără acea rochie. am continuat, arătându-i cea mai perversă privire a mea, mușcându-mi seducător buza inferioară, astfel reușind să o tachinez. Mai de grabă să o enervez.
Și-a dat ochii peste cap enervată de cele spuse de mine și plecat înaintea mea, tocurile sale făcându-se auzite pe cimentul rece. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, m-am gândit că ar trebui să continui să o enervez.
—Ah, Doamne, ești așa de sexy! Îmi place cum arăți de la spate! Nu mă pot hotărî dacă arăți mai bine de la spate decât de la față! Cred că încep să mă strângă blugii, iar tu ești singura vinovată de asta, iubito! i-am șoptit când am prins-o de talie, chiar lângă ușă.
Am văzut-o cum s-a înroșit, și am rânjit. Mi-a dat la o parte mâna ce îi ținea talia și a plecat mai departe spre grupul vesel, care acum avea opt persoane, fiindcă aș fi putut pune pariu că sunt toți împreună, iar cu tot cu mine și Samantha am fi zece.
—Bună! i-a salutat Samantha, și au început prezentările sub privirea mea plictisită.
Ei erau în sufragerie, stând liniștiți pe canapea. Skyler era ținută în brațe de Elijah, iar Amira de Lewis, în rest erau așezați frumos unul lângă altul papițoii, iar Samantha s-a așezat la marginea canapelei, lângă Justin. Mi-am adus un scaun înalt și m-am așezat în fața lor, privindu-i și analizându-i, în special pe Samantha, însă subtil.
—Haideți să ne jucăm ceva! Adevăr sau provocare! a propus jucăușul grupului, și anume Alec.
—Da chiar, haideți! l-a susținut și Charlie bând o gură zdravănă din paharul lui de alcool, ce se odihnea pe masă, alături de alte nouă pahare.
Încă mă mir că am fost singurul care a refuzat alcoolul. Mă așteptam ca Samantha să refuze dinainte să audă de așa ceva, însă n-a făcut-o, surprinzându-mă de-a dreptul. Au aprobat toți, apoi Alec, fiindcă el a propus jocul a mers să aducă o sticlă goală pentru a o învârti, să vedem cine va spune întrebările sau provocările.
—Să vedem... a murmurat Alec în timp ce a învârtit sticla. S-a învârtit de câteva ori, apoi vârful ei s-a oprit pe cuplul vesel, Elijah și Skyler.
—Care din voi este? i-am întrebat arătând cu degetul de la unul la altul.
S-au privit unul pe altul, apoi Skyler a negat printr-o mișcare a capului, ceea ce însemna doar un singur lucru, că Elijah pune întrebările și provocările. Au început jocul din celalalt capăt al canapelei, astfel încât Samantha să fie pen-ultima întrebată, fiindcă ultimul eram eu.
—Adevăr sau provocare, Samantha? a întrebat-o prietenul meu, iar ea s-a gândit puțin apoi i-a răspuns.
—Adevăr!
—E adevărat că încă ești virgină? a întrebat-o zâmbind inocent. S-a înroșit apoi, parcă revenindu-și a răspuns ferm că da. Bravo ei, asta nu e o rușine, ci o mândrie!
Era deja a doua rundă, iar noi am râs de ne-a durut burta. Runda asta James era cel care întreba sau provoca ce-l tăia capul. Se ajunsese din nou la Samantha, care între timp nu știu ce și cum a apucat-o însă a băut un pahar de tărie și încă era binișor, dar râdea cam mult ce-i drept. Nu că m-ar fi deranjat.
—Ce alegi, Samantha? Adevăr sau provocare? a întrebat-o blondul, rânjind ca prostul.
—Provocare! s-a grăbit șatena să răspundă, zâmbitoare.
—Te provoc să stai în poala lui Adam pentru tot restul jocului! a provocat-o blondul, privind spre mine și făcându-mi cu ochiul.
Așa prieteni tot să ai! Samantha nu a părut deranjată de asta, ba din contră, a zâmbit și s-a îndreptat spre mine, cerându-mi permisiunea din priviri. Mi-am așezat palmele pe șoldurile ei și am tras-o în brațele mele, fiindcă era înalt scaunul pe care stăteam, și cum băuse cine știe ce ar fi făcut. Mi-am încolăcit brațele în jurul taliei sale și mi-am așezat capul pe umărul ei, inspirându-i mirosul dulce de trandafiri.
Am jucat până târziu, era deja doisprezece noaptea, iar Samantha mai băuse un pahar de alcool, în ciuda tuturor avertismentelor pe care i le-am dat. Deja mulți dintre adolescenții în călduri își luaseră tălpășița cine știe pe unde mai rămânând vreo treizeci de persoane excluzându-ne pe noi, bineînțeles.
Nu-mi vine să cred cum un joc atât de pueril ne-a făcut pe toți să râdem și să ne simțim bine vreo șapte ore și jumătate. Dar cu așa perverși, poți continua pentru tot restul vieții acest joc, că nu te plictisești. Era unu și jumătate, iar singurii care au mai rămas eram doar noi. Zece persoane. Pe Skyler o luase somnul în brațele lui Elijah, așa că el a plecat cu iubita lui, salutându-ne și plecând imediat după. Amira era încă trează, și nici nu băuse nimic, chiar dacă ceruse alcool, dar era obosită, iar asta se putea citi pe fața ei cu ușurință, așa că a plecat cu Lewis, dar nu înainte să-mi șoptească un "ai mare grijă de ea, că altfel vei regreta!" și să-și facă un semn în jurul gatului, ca și cum mi-ar tăia gâtul. Ei au plecat, apoi ceilalți patru fantastici, rămânând doar eu cu o Samantha care a băut și practic care avea chef de vorbă la aproape două dimineața. Asta a fost cea mai scurtă petrecere pe care am ținut-o vreodată!
—Sunt leșinată de somn! s-a plâns ea, chinuindu-se să-și prindă cumva părul cu un elastic pe care nu știu de unde naibii l-a scos.
Am dat dezaprobator din cap, și am mers la spatele ei, așezându-i cu grijă mâinile pe lângă corp, și luându-i elasticul din mână, așezându-l pe încheietura mea. I-am prins părul în palmă, prinzându-l apoi într-o coadă lejeră, ca să nu o doară capul, în timpul somnului.
—Ce faci? m-a întrebat întorcându-se cu fața la mine, și privindu-mă încruntată, deși era limpede ca lacrima ceea ce tocmai făcusem.
—Ți-am prins părul! Ce puteam să fac? am întrebat-o ironic, dându-mi ochii peste cap. S-a enervat și nu știu de ce, acum puțin timp râdea. Pe bune?
—Nu ți-am cerut ajutorul! Puteam și singură! s-a răstit la mine, și oricât aș fi încercat să găsesc motivul supărării ei, nu reușeam, mi-era imposibil.
—De ce ești așa? Ce ți-am făcut? mi-am încrucișat brațele la piept, privind-o cum stă să se gândească puțin.
—Ce mi-ai făcut? a repetat ea, pășind mai aproape de mine, tocurile sale făcând zgomot. Ești un idiot, știai asta? Nu, bineînțeles că nu o știai! Dar uite că ți-am zis-o eu! mi-a spus țâfnoasă, pe chipul meu așternându-se un zâmbet arogant.
—Pe motiv că...? am cerut eu să știu, iar ea s-a încruntat exasperată.
—Tu chiar ești orb? Mă eviți, apoi mă săruți, apoi te comporți din nou de parcă n-aș exista, și mai apoi, dintr-o dată îți aduci tu aminte de simpla mea existență. De ce faci asta? Mă enervezi la culme! Tu chiar nu-ți dai seama!? m-a întrebat ceva mai apăsat, iar eu am stat puțin să mă gândesc. Nu. Ce să-mi dau seama?
—Că ce? am pus-o să continue, m-a privit urât, însă a continuat.
—Că sunt îndrăgostită de tine până peste cap, idiotule! și-a strâns brațele la piept, privindu-mă mai mult decât supărată. Ea chiar vorbește serios acum?
—Chiar ești îndrăgostită de mine? am întrebat-o cu o oarecare reținere. N-ar avea cum să fie... Nu?
—Da, Einstein, da! a strigat, împingându-mi pieptul cu degetul arătător.
—Samantha, ai băut... am dojenit-o, iar ea m-a privit vinovată. Deci, nu mai e nervoasă? Trebuia doar să mă facă idiot și să-mi spună că e îndrăgostită până peste cap de mine ca să-și revină la normal?
—Ce s-ar întâmpla dacă te-aș săruta acum? m-a întrebat brusc, privirea sa stăruind câteva momente pe buzele mele, ca mai apoi să și-o mute, și să mă privească în ochi.
—Te-aș săruta înapoi, iar probabil mâine când te vei trezi, nu-ți vei aminti. Fă-o, din partea mea ai cale liberă! am îndemnat-o iar ea n-a mai stat pe gânduri.
Mi-a prins fața între palme ei și și-a zdrobit buzele de ale mele, începând să mă sărute cu foc. Am lăsat-o să mă sărute cum a vrut ea, până s-a depărtat de mine fiindcă nu mai avea aer. Am lăsat-o câteva momente, apoi i-am prins buzele într-un sărut flămând, ea răspunzându-mi doritoare. Mâinile mele îi strângeau șoldurile încet, în timp ce ale ei se pierduseră de mult prin parul meu. I-am mușcat buza, făcând-o pe ea să geamă, iar pe mine să zâmbesc în sărut. M-a lăsat să-i explorez fiecare colțișor al gurii, bucurându-se din plin de sărutul meu. Ne-am desprins din nou din lipsă de oxigen, eu sărutându-i scurt încă o dată buzele dulci amărui, din cauza alcoolului.
Ne priveam în tăcere unul pe altul, eu analizând-o pe ea, iar ea făcând la fel cu mine. Un zâmbet i s-a așternut pe chip, iar eu am zâmbit la rândul meu la vederea zâmbetului ei frumos.
—Nu-ți mai e somn? am întrebat-o, iar ea a aprobat din cap.
—Haide să dormim! mi-a spus și mi-a prins mâna, începând să mă tragă după ea. Facem progrese, deci...
—Ar trebui să te îmbeți mai des! am râs în timp ce mă lăsam condus de ea, către dormitorul meu.
Am intrat în cameră, și imediat cum am pășit în ea, m-am îndreptat spre dulap, luând un tricou de-al meu pentru ea, și o pereche de pantaloni scurți pentru mine. Își privea atentă pantofii, iar eu m-am aplecat după ce am aruncat hainele pe pat și am descălțat-o ușor, sub privirea sa curioasă.
—Îmbracă-te cu ăsta, e mai confortabil decât rochia ta! i-am spus făcându-i cu ochiul.
—Mulțumesc! Poți să ieși afară? m-a întrebat, iar eu am negat cu capul.
—Mă întorc cu spatele! Nu mă uit! am asigurat-o și m-am întors cu spatele la ea.
—Promiți?
—Promit, Samantha!
S-a îmbrăcat repede, apoi s-a băgat în pat, sub pătura pufoasă ce ne aștepta. I-am așezat rochia pe un scaun și pantofii lângă el. M-am schimbat și eu de blugii negri ce deja mă enervau, și m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurți albaștri, scăpând apoi și de tricou. Când m-am așezat în pat am observat că Samantha privea obosită tavanul, de parcă n-ar fi luat-o somnul.
—Vino-aici, Sam! am tras-o eu la pieptul meu, mângâind-o ușor, pentru a o liniști și a o face să adoarmă. Noapte bună, Îngeraș! i-am șoptit deși cred că o luase somnul, fiindcă nu mi-a răspuns.
___________________________________________________________________
_____________________________
Bine, deci vreau să curgă cu păreri în comentarii! Nu știu ce părere aveți voi, însă mie mi-a plăcut enorm de mult să scriu acest capitol! Vă iubesc mult!❤️❤️❤️
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top