Capitolul 25
Șase cincizeci și șase. Ce a apucat-o pe fata asta să mă sune la ora asta!? Am mârâit supărată că cineva a îndrăznit să-mi strice somnul. Skyler. Numai ea îmi face asta! A mai făcut-o de două ori! Am bâjbâit cu mâna pe sub pernă, căutându-mi telefonul, și găsindu-l repede, răspunzând și punându-l pe pat după ce l-am dat pe difuzor.
—Ce vrei Sky? m-am smiorcăit cu o voce de copilaș, ținându-mi încă ochii închiși. Ce-i drept mi-era somn și mă simțeam deja obosită deși era abia joi.
—Cum ce vreau? a râs blonda în difuzor și a continuat mai apoi. Ai uitat că am stabilit aseară că venim azi după tine? m-a întrebat și dacă aș fi fost lângă ea, pun pariu că nu ar fi ezitat să-și dea ochii peste cap.
—Dar e prea devreme! am continuat cu smiorcăielile. Amira e cu tine deja? am întrebat-o ridicându-mă în șezut, frecându-mi ochii obosiți.
—Normal că e! Spre deosebire de tine, noi suntem foarte matinale! a râs blonda și am auzit-o și pe Amira făcând același lucru.
Ne-am cunoscut cu Amira mult mai bine, și pot spune cu mâna pe inimă că e o fată extraordinară! Are simțul umorului, este nebună ca si Skyler, mă tachinează amândouă cu Adam, pentru că da, Amira știe tot ce știe și Adam. Știu că ne cunoaștem de doar patru zile, însă pe bune că fata asta e o simpatică! Ah, da, și să nu uităm de perversitatea ce-i mai scapă uneori, făcându-ne să râdem pe mine și Skyler. Comportamentul ei se aseamănă cu cel al lui Skyler, iar asta înseamnă că voi avea duble dureri de cap când sunt cu ele. Asta nu poate decât să mă încânte!
—Foarte amuzant! am spus căscând. Cam în cât timp ajungeți?
—Douăzeci de minute fato, fii gata până atunci! am auzit vocea Amirei și am aprobat cu o mișcare a capului, deși nu mă pot vedea niciuna, și am închis.
Am pornit spre baie, spălându-mi mâinile și fața, ca mai apoi să mă analizez. Arătam... obosită? Nu că nu aș fi fost! Plănuiesc să termin orele pe ziua de azi, apoi să vin acasă, să fac o baie lungă și relaxantă, apoi să dorm până dimineață!
Eu nu știu ce-i cu timpul ăsta de trece așa repede! Era șapte și nouasprezece minute, iar eu am auzit niște râsete care erau ale prietenelor mele prea bine-dispuse. Probabil mama le-a deschis. Au venit până la mine în cameră și m-au privit, stând amândouă în tocul ușii. Mai aveam doar să mă pieptăn și eram gata.
—Haide, vii? m-a întrebat Skyler, privindu-mă din cap până în picioare. Arăți bine! m-a complimentat blonda, iar roșcata m-a privit și a zâmbit în colțul gurii.
—Știi cui i-ar plăcea mult cum arăți? a întrebat roșcata, neașteptând cu adevărat un răspuns. Lui Adam! a răspuns tot ea și mi-a făcut cu ochiul.
Mi se face rău cu ele, jur!
—Mulțumesc Skyler, îmi leg părul și mergem. Haha, ești cam glumeață azi Amira! m-am adresat roșcatei, strângându-mi coada de cal mai bine.
—Dar nu a fost o glumă! m-a anunțat și am început să râdem. Haideți să mergem! a continuat după ce a remarcat că era 07:25.
Am ajuns la școală iar eu și Skyler ne-am despărțit de Amira, fiindcă noi aveam biologie, iar ea avea chimie. Nu știu când sau cum, dar orele au trecut extrem de rapid, clopoțelul anunțând ora prânzului. Ne-am strâns din nou toate trei, luând prânzul împreună. Bine, eu nu mi-am luat chiar mâncare pentru că pur și simplu nu-mi era foame. M-am rezumat doar la o sticlă cu apă, deoarece îmi era cam sete de dimineață, dar n-am avut timp să beau apă.
—Samantha, știi că te iubim mult, nu-i așa? m-a întrebat Skyler, privindu-mă printre gene.
Asta nu putea să însemne decât un singur lucru. Încearcă să obțină ceva de la mine, și mă ia cu zăhărelul. O mișcare inteligentă aș putea spune!
Amira mi-a trimis un pupic prin aer, zâmbindu-mi într-un fel ce s-ar fi vrut a fi dulce. Asta însemna încă un lucru. Era implicată în ceea ce urma să spună sau să facă Skyler.
Acum chiar mă întreb ce vor amândouă de la mine!
—Știi... Mâine e petrecerea, eu și Amira vrem să mergem, dar... s-a oprit ea, chiar când deveneam mai curioasă de ceea ce ar fi urmat să spună.
—Ascult, Skyler. am asigurat-o, neluându-mi privirea de la ea.
—Dar nu vream să ne distrăm fără tine. a continuat Amira de data asta, făcându-mă să-mi îndrept toată atenția spre ea. Vino și tu, te rog! a continuat pe un ton rugător.
—Nu. Îmi pare rău, dar nu. Mergeți și distrați-vă fetelor, nu vă opriți din cauza mea, serios! le-am spus zâmbindu-le încurajator.
Și-au aruncat un schimb de priviri, apoi și-au canalizat amândouă atenția asupra mea, spunând la unison cuvintele magice.
—Te rugăm, Sammy! m-au privit implorator, cerând din priviri aprobarea mea ce nu avea de gând să vină.
—Nu. V-am mai spus deja de un milion de ori! le-am dojenit eu într-un fel sau altul exasperată de insistența lor ce nu m-a lăsat în pace patru zile la rând.
Da, s-au ținut scai de capul meu mereu, cerându-mi să vin și eu la petrecere, spunându-mi că am nevoie să mă relaxez, și că petrecerea e o idee minunată. Dar le-am refuzat mereu, pe aceleași trei motive care i le-am dat și lui Skyler, chiar dacă unul normal și normal căzuse, deoarece Adam m-a invitat la petrecerea pe care o va ține mâine. Mai de grabă a fost un avertisment, decât o simplă invitație. Nu înțeleg de ce insistă toți cu venirea mea la petrecere, de parcă ar schimba cu ceva simpla mea prezență. Pe bune acum!
—Bine, fie, cum vrei tu! a cedat într-un final Skyler, deși ei nu îi este specific să cedeze. Nu când vrea ceva neapărat.
—În sfârșit! Mulțumesc pentru "înțelegere", ai fi putut face asta încă de luni! am fluturat ghilimelele prin aer, mustrând-o, iar ea doar zâmbind malițios. Ce-o mai fi și prin creierul ei mare de data asta?
După ce am terminat orele m-am îndreptat ca un fulger spre casă, nefiind întreruptă de nimeni, ceea ce m-a bucurat. Am făcut ceea ce am gândit de dimineață, iar baia mea relaxantă a durat nici mai mult, nici mai puțin de o oră și încă jumătate. Am stat pur și simplu și gândindu-mă. La ce? Nu m-am gândit la ceva anume, m-am gândit la mai multe, acum mă gândeam la ceva, acum îi fura locul un alt gând, gândului precedent. Complicat, știu.
După ce am ieșit din baie, înfășurată doar într-un prosop mare și alb, pe care l-am strâns în jurul meu cu mare grijă să nu se desprindă în timpul marelui meu pui de somn. Știam că nu aveam să mă îmbrac mai curând de dimineață, și așa că m-am așezat în pat, închizându-mi ochii obosită și adormind după puțin timp, sau cel puțin așa cred, la oboseala pe care o simțeam nici n-am conștientizat când am adormit.
~*~*~
Ciudat, dar în dimineața asta m-am trezit foarte bine-dispusă chit că era 05:54. Eram aproape de sfârșitul ultimei lună a toamnei, iar asta se putea observa din aerul răcoros ce era afară. M-am ridicat din pat făcându-mi zilnica rutină și constatând că azi e vineri și că mama era liberă, iar asta însemna că se poate odihni și ea așa cum se cuvine, fiindcă muncește mult. O face pentru mine... O iubesc așa mult! Și iubesc și decizia mea de a repara lucrurile stricate în trecut cu ea. A fost cea mai bună idee a mea dintre toate, și am avut multe!
Tocmai ce terminasem orele și eram liberă să merg acasă, ceea ce am și făcut. Era cincisprezece fără zece, iar eu am pornit gânditoare spre casă. Totuși, ceva era suspect... Azi este vineri, ceea ce înseamnă că Adam ține petrecerea în seara asta. Și deci, de ce nu am mai fost întrebată nimic de petrecere astăzi? Fetele nici măcar nu au adus asta în discuție! Ceva nu-i în regulă!
Am ajuns acasă unde am mai povestit cu mama ce mi s-a mai întâmplat săptămâna asta, pentru că ea m-a întrebat, și cum nu vreau să o supăr, și oricum nu-mi prea place să ascund chestii, i-am spus. Dar mama știe de mult despre Adam. Știe de săruturi, știe că sunt îndrăgostită de el, știe absolut tot, iar asta mă bucură într-o oarecare măsură, deoarece e plăcut să vorbesc cu ea lucrurile astea. E plăcut să-i aud vocea caldă dându-mi sfaturi.
Am plecat apoi, cu direcția spre baie, unde mi-am făcut un duș scurt, apoi m-am băgat în pat, cu laptopul în brațe, căutând un film de văzut. Era șaisprezece și un sfert și așa că am ales să vizionez filmul If i stay, nu-l mai văzusem până acum, însă cum să știu dacă e frumos dacă nu-l privesc?
Filmul avea mai bine de patruzeci de minute să se termine, însă l-am oprit, fiindcă am auzit voci cunoscute jos și dacă nu mă înșel, erau chiar Amira cu Skyler, vorbind cu mama despre nu știu ce. Când am auzit râsete am coborât și eu jos, văzând că nu m-am înșelat și că Amira și Skyler chiar erau aici, însă erau îmbrăcate in niște rochii frumoase.
Skyler avea părul ondulat, iar buclele ei blonde căzându-i frumos peste umeri. Purta o rochie roșie, strâmtă, cu o palmă deasupra genunchilor, însă care stătea minunat pe ea. Rujul său roșu, atrăgea atenția, în timp ce machiajul său era simplu dar frumos.
Amira avea părul asemeni lui Skyler și era îmbrăcată într-o rochiță de culoare roz înspre mov, care-i ajungea cu o palmă deasupra genunchilor, la fel de lungă ca și cea a lui Skyler. Partea de sus era strâmtă în timp ce partea de jos venea în pliuri sclipicioase. Pe buze acea un ruj mat și nude. Machiajul său era puțin mai accentuat decât al lui Skyler, însă nu puteam spune că nu-i stătea bine.
Arătau amândouă minunat! Dar, întrebarea e, ce căutau ele aici?
—Bună? le-am salutat mai mult ca o întrebare, iar confuzia se putea citi cu ochiul liber pe chipul meu. Ce căutați aici? le-am întrebat, înfruntându-mă fiindcă nu înțelegeam.
—Cum ce căutăm? Am venit să te luăm la petrecere, chiar și mama ta spune că ar trebui și că oricum o vei face! a chițăit bucuroasă Amira.
—Exact! a aprobat Skyler, iar eu am privit-o pe mama, mimând pe buze un singur cuvânt, "trădătoareo", iar ea a început să râdă, plecând spre bucătărie apoi. Hai să te pregătim! a strigat bucuroasă Sky, trăgându-mă de mână după ea, accentuând ultima silabă bucuroasă.
—Nu merg nicăieri, Skyler! am spus și mi-am întors mofturoasă capul.
—Haide Sammy! Te roog! se milogește Skyler și știu că n-am șanse să-i rezist. Bine, fie, o să mă duc!
—Bine, fie, ai câștigat de data asta! m-am dat eu bătută, iar ambele fete au râs triumfător.
Skyler mi-a ales o rochie care-mi plăcea foarte mult, însă care nu o purtasem niciodată până acum. Nici nu știu de unde o aveam. Amira a avut grijă să mă machieze, însă am refuzat imediat când mi-am dat seama că vrea să facă un machiaj extravagant. Așa că m-a dat doar cu mascara, tuș, puțin iluminator și veșnicul meu ruj preferat, cel vișiniu.
M-am admirat în oglindă în timp ce Skyler a venit cu o pereche de pantofi cu un toc de vreo zece centimetrii, aurii. Erau frumoși, aveau câteva curelușe care după părerea mea, le dădeau toată frumusețea lor. Cele două își priveau mândre munca, în timp ce eu mă analizam în oglindă.
Arătam bine!
___________________________________________________________________
_____________________________
Capitol nou! <3 Stați pe-aproape, fiindcă tocmai ce am fost lovită de un val de inspirație, și voi posta foarte curând și următorul capitol, care pun pariu că vă va plăcea! ❤️❤️❤️
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top