O nouă săptămână, o nouă zi de școală. Aseară n-am dormit prea bine, nu mi-am găsit în niciun fel locul. Sau aș mai putea spune că m-am trezit cu fața la cearșaf. Aș vrea să stau acasă azi pentru că n-am niciun chef de școală, însă nu vreau să mă cert cu mama. Nu acum că lucrurile merg așa cum ar trebui între noi.

M-am dat jos plictisită, frecându-mi ochii, fiindcă vedeam în ceață și m-am îndreptat către baie, făcându-mi rutina ca de obicei și îmbrăcându-mă într-o bluziță pufoasă de culoare albastru închis și o pereche de blugi albaștri, însă erau foarte deschiși la culoare pe lângă bluză. Mi-am luat geaca de piele, geanta și telefonul apoi am ieșit din camera mea, îndreptându-mă spre bucătărie unde mama făcea micul dejun.

I-am spus un "bună dimineața" la repezeală, în timp ce m-am aplecat să-i sărut obrazul. M-am scuzat că trebuie să ajung la școală și am și fugit spre școală.

Nu după mult timp eram pe lângă casa lui Skyler și am observat că mă aștepta, așa cum stabilisem încă de aseară. Își analiza plictisită unghiile, iar când mi-a auzit pașii am putut să văd un zâmbet sincer pe chipul ei. Am pornit amândouă spre școală, Skyler deschizând un subiect, de altfel, ca de obicei.

—Și... Ai auzit de petrecere? m-a întrebat fâstâcindu-se, iar eu mi-am ridicat sprâncenele, așteptând să continue, deoarece nu înțelegeam despre ce petrecere vorbea. Nu ți-a spus Adam nimic? a continuat ea.

—Adam? am întrebat surprinsă, privind-o câteva secunde apoi mutându-mi privirea drept în față. Ce să-mi spună? am vorbit ceva mai încet, gândindu-mă.

—El dă petrecerea, vineri. mi-a spus veselă, zâmbind.

—Aha, și ai de gând să mergi? am chestionat-o aruncându-i încă o privire fugitivă.

—Da. Împreună cu tine și Elijah! a zis mândră, iar eu am pufnit în râs.

—Eu nu merg la nicio petrecere. Mai ales la a lui Adam! am lămurit-o ridicând un deget în aer.

—Dar de ce? Vino cu mine! Te rog Samantha! Dacă tu nu vi nici eu nu merg! Dar eu chiar vreau să merg, așa că vino cu mine, te rog! s-a smiorcăit ca un copilaș, iar eu i-am răspuns cu o mișcare a capului, negând. Dar de ce? m-a întrebat supărată, iar eu i-am dat o privire de "pe bune, chiar mă întrebi asta?".

—În primul rând nu am fost invitată. În al doilea nu-mi prea plac petrecerile, iar în al treilea rând... Adam e un idiot care acum mă ignoră, acum se ține după mine, mă sărută oricând și la orice oră, iar mie mi se duce pe apa sâmbetei toată supărarea și nu-mi place asta! De ce nu pot să fiu supărată pe el? Până la urmă a fost un simplu sărut! Îmi vine să-l strâng de gât! i-am spus frustrată, trecându-mi palmele peste față enervată.

—Să știi că nu accept un refuz, o să te conving eu până vineri! m-a lămurit și a încercat un râs ce s-a vrut a fi malefic, în timp ce-și freca palmele. M-a bufnit râsul și nu i-am mai spus nimic.

Când am ajuns la școală, ne-am dus amândouă să ne luăm cărțile de muzică, fiindcă ora aceasta o aveam împreună. Am intrat în sala de clasă și am observat că scaunele erau așezate într-un fel de cerc, însă nu întreg, deoarece ar mai fi trebuit vreo trei scaune pentru asta.

Nu erau prea mulți copii în clasă, erau doar câțiva; printre care și eu cu Skyler. Ne-am așezat în mijloc, una lângă alta, așteptând să se umple sala și să vină profesorul Leithold. După ce sala aproape s-a umplut, a apărut și domnul Leithold, urmat de o fată roșcată și frumoasă.

—Bună dimineața, copii! Ea este noua voastră colegă. Te poți prezenta, te rog? i s-a adresat el de data asta fetei ce ne analiza pe toți cu atenție. A aprobat din cap și a început să vorbească, adresându-ni-se tuturor.

—Bună! Numele meu este Amira Cooper și sunt încântată să vă cunosc! ne-a vorbit ea politicos, apoi profesorul i-a făcut un semn să se așeze.

S-a uitat prin clasă, căutând cu privirea un scaun liber, și găsindu-l imediat pe singurul lângă mine. S-a așezat zâmbindu-mi, iar eu i-am returnat gestul, devenind apoi atentă la oră.

Ora de muzică a trecut repede. Apoi după alte trei ore a sosit pauza mare, unde am plecat împreună cu Skyler spre cantină, ca de obicei luându-ne numai porcării care îngrașă, însă să fim serioși acum... Nu e mai bună mâncarea nesănătoasă decât cea sănătoasă?

În timp ce mâncăm, ascultând-o pe Sky cum se roagă de mine să merg la petrecere împreună cu ea, am văzut-o pe fata cea nouă cu o tavă în mâini cum parcă cauta pe cineva cu privirea. Nu știu pe cine sau ce anume încerca să găsească, însă eu am început să-mi flutur mâna în aer, iar ea a observat, apropiindu-se cu pași siguri spre masa noastră. Skyler stătea bosumflată că am tot refuzat-o și nici nu a observat ce făceam eu.
Când Amira a ajuns la masa noastră ne-a salutat cu un "bună", fiindcă nu ne știa numele, și a luat loc când i-am făcut un semn cu mâna spre scaunul de lângă noi.

—Oh, bună Amira! Eu sunt Skyler Adams, iar ea este Samantha White! s-a trezit Sky dintr-o dată, întinzând mâna, iar pe mine bufnindu-mă râsul. Doamne ce fată e Skyler...

—Încântată de cunoștință Skyler, Samantha! ne-a spus și mi-a întins și mie mâna sa, pe care am acceptat-o imediat.

—Căutai pe cineva, Amira? am întrebat-o eu pe roșcată, iar ea m-a privit și mi-a răspuns.

—Da. Pe Lewis Cambel, e în a doisprezecea. Îl cunoașteți? ne-a întrebat pe amândouă, încă căutând prin cantină.

—Normal că-l cunoaștem pe Lewis! Face parte din popularii școlii. s-a grăbit Skyler să răspundă râzând. Și pe lângă asta, face parte din grupul de prieteni ai lui Elijah și Adam. a adăugat tot ea mai apoi.

Grup? Eu am crezut că Elijah e unicul său prieten, fiindcă mereu l-am văzut cu el, nu cu altcineva. Și asta îmi demonstrează din nou cât de puține știu despre acest băiat. Cine știe cât de mare o fi grupul lui de prieteni!

—Samantha? Mai ești cu noi? m-a întrebat Skyler fluturându-și mâna prin fața mea, iar Amira a chicotit.

—Scuze că te întreb, dar de ce îl căutai? m-am adresat Amirei curioasă.

—Este iubitul meu. a spus simplu și a zâmbit. E drăguță fata asta, îmi place de ea și comportamentul ei. E tare simpatică.

—Skyler, știi ce mă gândeam? mi-am întrebat blonda care mânca cartofi cu viteza luminii, făcându-ne pe mine și Amira să râdem de ea. Chiar și ea a râs de sine.

—Ce te gândeai? m-a întrebat după ce a terminat de mestecat.

—Eu sunt brunetă, bine, șatenă ceva, nici eu nu știu, tu ești blondă, iar Amira e roșcată. Știi ce înseamnă asta? am întrebat-o iar ea ne-a prins mâinile amândurora.

—Grupul perfect de nebune! a turuit blonda în timp ce chițăia de fericire.

—Ei hai, nu ne trece pe numele tău, blondo! i-am zis eu râzând. Amira ne privea fericită, parcă nevenindu-i să creadă.

—Sunteți cele mai de treabă persoane pe care le cunosc! a exclamat roșcata, iar eu am zâmbit arogant.

—Știam asta deja! am spus și am început să râdem toate trei.

—Îmbrățișare de grup! s-a ridicat Skyler de pe scaun, venind și strângându-ne pe amândouă strâns în brațe.

—Cred că o să ne faci piure! a chicotit Amira, iar Skyler ne-a eliberat râzând.

—Ce sclifosite sunteți și voi! După ce că vă iau în brațe, mai faceți și mofturi? ne-a întrebat amuzată blonda.

După ce am terminat cu orele pe azi am plecat luându-mi la revedere de la fete și îndreptându-mă direct acasă cu o dispoziție foarte bună. Acum chiar că suntem trei nebune... m-am gândit și am zâmbit.

M-am trezit din gânduri datorită unei mașini ce mă tot claxona. Mi-am întors capul în spate și nu mare mi-a fost mirarea când l-am văzut pe Adam. A oprit mașina și a coborât văzând că nu reacționez în niciun fel, ci doar că îl privesc.

—Ce face șatena mea preferată? m-a întrebat rânjind, iar eu am încercat să-mi ascund un zâmbet.

Băiatul ăsta mă face să mă simt în toate felurile! Cum reușește?

—Mă duceam acasă, brunetule. i-am răspuns zâmbind, accentuând ultimul cuvânt.

—Nu, nu, nu, este greșit. Trebuia să spui "mă duceam acasă, brunetul meu preferat"! a spus făcându-mă să râd atunci când și-a subțiat vocea, încercând să-și facă vocea ca a mea.

—Eu nu am vocea așa! i-am împins eu pieptul râzând, iar el și-a coborât privirea spre mâna mea, care rămăsese pe pieptul lui. M-am înroșit, încercând să mă ascund iar el a observat zâmbind drăgălaș.

Cum poate fi așa drăgălaș uneori?

—Nu te ascunde! Ești foarte frumoasă... a șoptit, ridicându-mi bărbia cât să-l privesc în ochi.

Doamne, Adam, de ce-mi spui chestii de genul apoi mă ignori?

—Mulțumesc... am șoptit la rândul meu.

M-a luat de mână și m-a condus spre mașina lui, deschizându-mi portiera, făcând cu palma două cerculețe în aer, apoi întinzând-o, făcându-mi semn să intru. Am chicotit la gestul său și am intrat în mașină fără să protestez.

—Sper că vi la mine vineri, la petrecere! mi-a spus, dar a sunat mai mult a avertisment în timp ce aranja oglinda retrovizoare, pornind mai apoi mașina.

—Nu știu. Nu prea cred. i-am răspuns prompt și scurt.

—Să știi că trebuie să vii! mi-a aruncat o privire scurtă, așezându-și apoi mâna dreaptă pe schimbătorul de viteze, iar cu cea stângă, conducând mașina.

Arăta așa de bine stând concentrat! Muream după felul în care conducea. Am înghițit în sec, admirându-l. Arăta așa de perfect... L-am observat că rânjea și mi-am simțit obrajii arzând.

—Îți place ce vezi, iubito? m-a întrebat, iar eu habar n-aveam ce să-i spun.

De ce mă pune mereu în astfel de situații?

—Nu. Nu chiar... l-am mințit, înghițind din nou în sec iar el rânjind a murmurat un "mhm".

După nu prea mult timp am ajuns acasă, i-am mulțumit și mi-am așezat geanta pe umăr, iar el mi-a prins fața în palma lui mare, sărutându-mi apăsat obrazul. M-am înroșit încă o dată și am ieșit, făcându-i cu mâna și intrând după în casă.

Cum Dumnezeu m-a făcut să mă înroșesc de trei ori într-o singură jumătate de oră?

___________________________________________________________________
____________________________

Bună, lume! Ce mai faceți, sunteți bine, sănătoși? Avem un nou personaj! Ce părere aveți despre Amira? Apropo, Amira la media. Much love! ❤️❤️❤️