Capitolul 19

Sâmbătă, ar fi trebuit să mă văd cu Adam, după spusele sale, însă n-a mai dat niciun semn de viață. Mereu se întâmplă asta, după o ciondăneală sau un moment frumos, dispare. E ca și cum s-ar evapora, însă intenționat. Sincer, aș fi vrut să ne vedem sâmbătă, însă de ce să-l caut eu prima, când nici măcar nu știu ce suntem? Măcar dacă eram prieteni, dar așa? Cine știe ce s-ar fi interpretat după, și chiar nu aveam și nu am chef de dat explicații.

Apoi, duminică, la fel. Nu a dat nici măcar un mesaj. Poate că s-a răzgândit, și îmi voi plăti datoria altă dată. Poate că nu i-a plăcut prezența mea. Poate că pur și simplu a uitat. Poate...

Skyler mi-a dat niște mesaje, tot duminică, întrebându-mă când ne întâlnim, iar eu răspunzându-i că luni, adică azi.

Da, azi e luni și abia ce m-am trezit că mintea mi s-a și umplut de Adam. Nu mi se pare corect, chiar deloc. Băiatul ăsta mi-a făcut ceva, și nu-mi pot da seama ce. De fapt nu. Cred că weekend-ul ăsta am realizat ceva. Și anume că eu, simt o chestie, ceva mai mult decât o simplă simpatie pentru el, pentru Adam. Brunetul cu ochi de jad, care mi se tot plimbă prin minte, făcându-mă să mă întreb dacă nu cumva a obosit.

Mi-am făcut, ca de obicei rutina de dimineață și după ce m-am îmbrăcat, pieptănat și parfumat am ieșit din cameră cu geanta pe umărul stâng. Am coborât rapid scările, căutând-o din priviri pe mama. Nu e. Am plecat fără să mănânc, pentru că, nu simt nevoia de a mânca. Dimpotrivă, dacă voi mânca ceva acum, sigur voi vărsa tot, deci prefer să nu.

În drum spre școală, mă gândeam, și totuși nu găseam vreun răspuns, sau vreo logică. De ce li s-ar pune pata lui Skyler și Elijah pe mine și Adam? E ca și cum ei ne-ar vrea împreună, iar noi nu avem dreptul să decidem pentru noi. Dar, dacă de fapt asta vor? Sau, o întrebare mai bună: De ce vor ei asta? Chiar nu știu. Dar, aș vrea.

Când am ajuns la școală n-aveam chef de nimic, mă simțeam... nu știu cum mă simțeam. Însă, nu-mi place starea asta. A trecut prima oră, apoi a doua, a treia, a patra și, în sfârșit a cincea și ultima. Aveam să mă întâlnesc cu Skyler azi, însă am să o sun, și am să-i spun o oră și un loc. Chiar avem de vorbit. De fapt, am nevoie de explicații.

Am ajuns acasă și m-am schimbat într-o bluziță subțirică și neagră, și într-o pereche de blugi în partea din față albi, iar în cea din spate albaștri. Am mâncat puțin și m-am așezat pe canapea, pentru a o suna pe Skyler. Am apelat-o, iar după al doilea ton mi-a răspuns.

"Hei, Sky! Ce faci?" am vorbit eu prima, iar ea a căscat.

"Bună, Samantha! Bine, voiam să dorm, dar acum nu mai vreau. Când vii la mine? Sau să vin eu la tine?"

"Tocmai de asta te sunasem..." am spus și am auzit-o râzând ușor. "Vin eu la tine, dar data viitoare vii tu la mine. Clar?"

"Am înțeles, șefa! Păi, haide odată, că vreau să te văd!" a început să râdă în difuzor, provocându-mi un zâmbet.

"Bine, vin acum. Așteaptă-mă, ajung repede." am anunțat-o și am închis apelul.

Mi-am îndesat telefonul în buzunarul din spate al pantalonilor, și am ieșit dându-i o privire ceasului de pe perete 13:49. Perfect, avem timp de vorbit, destul. Am plecat și am încuiat ușa, dacă mama vine mai devreme, are și ea cheia ei, deci nu-mi fac griji. Pe la vreo două, am ajuns și am băut la ușă de 3 ori. Skyler mi-a deschis ușa de îndată și m-a tras în brațele sale. Mi-a dat drumul și mă privea întrebătoare. Ce? Acum tot ea are întrebări?

—Cum a fost cu Adam? m-a luat la întrebări imediat.

—Bună și ție! am ironizat-o și mi-am dat ochii peste cap.

—Să nu-mi spui că te-ai supărat pe mine! de fapt nu, chiar deloc. Nu m-a deranjat timpul petrecut cu Adam, dar nu m-ar fi deranjat nici dacă mă anunțai măcar! Deci? îmi distrage ea atenția.

—A, nu, deloc! am ironizat-o din nou. Să mai faci de-astea! am continuat și am început să merg către canapeaua sa din sufragerie.

—Ha-ha, amuzant Sammy! a dat aceasta din cap dezaprobator. Haide, îmi spui? Te rog! a insistat ea și eu am dat din cap că nu. Vrei să-mi cer scuze? Bine, o voi face. Îmi pare rău că te-am abandonat în ziua aia, dar de fapt nu-mi pare. Până la urmă ți-a plăcut, nu? Nu poți nega asta!

—Da? Și de unde știi tu că mi-a plăcut? am întrebat-o râzând.

—Pentru că văd în ochii tăi? a zis-o mai mult ca pe o întrebare în timp ce s-a așezat și ea pe canapea, punându-și o pernă în brațe și strângând-o. Acum, hai povestește-mi! m-a îndemnat și am cedat.

—Fie... Ce vrei să știi? am întrebat-o și am oftat scurt.

—Totul! a vorbit de îndată cu un ton mai mult decât entuziasmat. Nu mă deranjează că o să îi povestesc, chiar deloc.

—Păi, știi și tu... M-ai chemat în vineri seara pe plajă și am venit, m-am uitat după voi, dar nici urmă de voi. Mă pregăteam să plec, dar atunci și-a înfășurat brațele în jurul meu--

—Eu ți-am zis că te place! Și chiar și tu îl placi, indiferent dacă recunoști sau nu. m-a întrerupt ea bătând din palme entuziasmată, am râs încet și am dezaprobat cu capul.

I-am povestit tot, absolut tot, n-am ratat nici măcar un detaliu, pentru că, până la urmă a zis că vrea să știe totul, nu? Cred că ea e mai bucuroasă decât am fost eu când i-am descoperit și cealaltă latură a lui Adam, cea jucăușă, care nu este și arogantă. Și acum, presupun că ar vrea să mă întrebe ceva după felul în care mă privește insistent.

—Ce? am întrebat-o într-un final,  neavând răbdare până vorbea ea.

—Ce simți pentru el, Sammy? m-a întrebat făcând contact vizual cu mine. De ce m-ai întrebat așa brusc Skyler? De ce, chiar așa mult vrei să știi?

—Ce simt pentru el? am repetat încă o dată întrebarea, trăgând de timp, încercând să găsesc un răspuns verosimil. A dat din cap, așteptând după răspunsul meu ce părea a nu mai veni.

—Păi, nu știu. Poate un sentiment de amiciție? am spus-o ca pe o întrebare, iar ea s-a ridicat de pe canapea și a început să râdă. Am spus ceva amuzant?

—Amiciție? întreabă râzând și mai tare, am aprobat cu reticență, încruntându-mă. Ce era așa de amuzant? Pe bune?
Oare tu te crezi când spui asta, dragă Samantha? a continuat ea, făcându-mă să-mi pun mintal întrebarea sa. Păi mă cred? Nu. Nu cred că o fac.

Am oftat, aplecându-mi capul și am început să-mi masez tâmplele cu mișcări lente, am simțit cum s-a așezat în stânga mea și și-a dus un braț după umerii mei. Mi-am ridicat capul privind-o în ochi, iar ea mi-a zâmbit.

—Îl placi? a întrebat cu un ton blajin, privindu-mă și ea, la rândul ei cu ochii săi caramelizați.

—Păi, încă nu știu... Însă m-ai putea ajuta să aflu. am luat-o prin surprindere cu ultima parte, văd asta pe chipul ei care arată doar uimire.

—Cum să te ajut? m-a întrebat nelămurită, iar eu am zâmbit mulțumită.

—Păi, spre exemplu mi-ai putea spune cum erai tu cu Elijah, la început, bine, și cum ești acum, dar trebuie să știu începutul, iar astfel mă vei ajuta să-mi dau seama ce simt. Simplu. am auzit-o râzând pe blonda de lângă mine și apoi aprobând din cap.

—La început, când l-am văzut nu am simțit nimic pentru el, apoi când ne-am întâlnit la o oră de literatură din cauză că profesoara avea ceva treabă, iar după acea oră trebuia să plece. El a stat lângă mine, și cum doamna avea treabă cu niște hârtii, ne-a lăsat pe fiecare să stam, dar în liniște. A început să flirteze cu mine, făcându-mă să râd de ce scotea pe gură. Simțeam o oarecare simpatie pentru el. Am făcut schimb de numere, și menținut legătura, apoi am început să mă îndrăgostesc ușor ușor de el.  Îi găseam calități, și observam fără să vreau ce trăsături frumoase are. Îmi place totul la el, în ochii mei e perfect, însă e așa de perfect în ochii mei și pentru că îl iubesc. mi-a povestit aceasta făcându-mă să înțeleg ceea ce simțeam pentru el, pentru Adam.
În ochii ei vedeam un licăr, se vede că-l iubeste, totul e așa frumos între ei!

—Uau... am spus cu voce tare, deși nu intenționam asta, însă pur și simplu am fost uimită de ceea ce tocmai îmi dadusem seama. Skyler... Știi ce înseamnă asta? am întrebat-o iar ea și-a ridicat sprâncenele, așteptând să continui. Înseamnă că sunt îndrăgostită de Adam! am exclamat cu o stare de uimire.

Nu-mi vine să cred că tocmai am făcut asta, că m-am îndrăgostit pentru prima oară, și că am pățit-o fix cu Adam. Chestia asta chiar nu se poate stăpâni? Eu nu vreau să fiu îndrăgostită de Adam! Am nevoie de un leac care să mă facă să mă dezîndragostesc imediat! Nu aveam destule probleme pe cap, acum mai sunt și îndrăgostită. Perfect, absolut perfect!

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top