Azi e vineri și cred că sunt vreo trei ore de când am ajuns acasă. Voi știți cât de greu trece timpul când nu ai lângă tine persoana aia care te face să râzi și pur și simplu te enervează într-un mod plăcut cu prezența ei? Păi, vă spun eu, e extrem de greu. Mi se părea că timpul stă în loc. E greu fără Skyler. Și că tot veni vorba de ea, i-a trecut raceala, doar că părinții ei s-au întors joi seara, așa că a vrut să mai rămână cu ei. O înțeleg.

Pe la școală totul îmi merge bine. Bine, nu chiar totul...la matematică chiar nu mă descurc. La restul materiilor am note bune, și sunt mândră de mine. Dar de notele de la matematică nu sunt prea mândră.

Pe Adam l-am văzut zilele astea, însă el nu m-a văzut pe mine, am reușit să mă fac nevăzută pentru el până azi, la cantină. L-am văzut cu un grup de băieți așezându-se la o masă din apropierea mea. Nu știu cum și de ce, dar m-am uitat la el. Proastă alegere am făcut, proastă... El se uita la mine chiar în acel moment, mă analiza, de altfel, ca de obicei. Mă mir că nu a venit la masa mea să mă tachineze sau ceva, însă cred că a stat acolo doar din cauza grupului din jurul său. Mai bine, oricum nu aveam chef de el.

Acum mă confrunt cu o stare de somn și cu una de plictiseală. Cred că plictiseala a câștigat, o sun pe Sky să văd ce face.

"Hei, Sammy!" m-a salutat ea veselă și puteam auzi o briză. Unde era?

"Bună Sky! Ce faci?" sper că poate vrea să ieșim undeva pentru că sincer mă plictisesc de mor, și pe lângă asta îmi e dor de ea.

"Mă plimb. Tu ce faci?"

"În afară de 'stau și mă plictisesc', nimic. Tu pe unde te plimbi?" am auzit-o râzând înăbușit, asta provocându-mi o mică tentativă de zâmbet.

"Pe plajă. Hai, vii și tu?" pe bune? Fix pe plajă s-a găsit ea să se plimbe?

"Nu. Nu cred. Ești singură?" am auzit-o apoi râzând și spunând un 'lasă-mă', sunt sigură că nu e singură.

"Sunt cu Elijah. Și vrem să vii și tu!" a zis cu un ton plângăreț. "Haide!" l-am auzit și pe Elijah apoi folosind același ton, și am cedat începând să râd.

"Bine, fie. Dar sunteți siguri că nu vă deranjez?" am ținut să întreb, pentru că eu nu-mi văd rostul să fiu a treia roată.

"Bine-nțeles că suntem siguri. Nu-i așa Sky?" a întrebat-o el pe iubita sa care nu a ezitat nici un moment să aprobe." Îmbracă-te și vino, o să ne găsești aici." mi s-a adresat Skyler de data asta.

Am închis apelul și am coborât din pat îndreptându-mă spre dulap. Cu ce mă îmbrac? Având în vedere că suntem pe la jumătatea lui octombrie, afară nu e frig. Nici nu pare să fie luna lui octombrie. Ceasul e 17:39. Nu cred că voi sta mult cu ei, merg, stau puțin și plec, să nu-i deranjez prea mult totuși.
Oricum, mai e o puțin și o să se întunece, deci nu am cum să stau prea mult. Mă îmbrac cu un tricou negru și o pereche de blugi de aceeași non-culoare. M-am încălțat și am ieșit afară. Până la urmă, părul pot să mi-l prind și pe drum. Nu fac atât de mult până la plajă, într-un sfert de oră sunt acolo, însă sper să fie și ei tot acolo.

Îi tot caut cu privirea de vreo două minute, și nu-i zăresc. Nu înțeleg de ce m-au pus să vin aici dacă ei au plecat. 18:24, ce e cu ei? Am sunat-o pe Skyler de cinci ori, n-a răspuns. L-am sunat pe Elijah de trei ori, nici el n-a răspuns. Nici nu știu dacă ceea ce simt acum este dezamăgire, sau nervi, sau orice altceva.

Chiar când îmi îndesam telefonul înapoi în buzunar, am simțit două brațe în jurul meu, iar respirația mi-a stat în gât. Parfumul lui, mi-a inundat simțurile și m-am lăsat moale o clipă, apoi mi-am revenit și i-am îndepărtat brațele din jurul meu, întorcându-mă apoi cu fața spre brunetul cu ochii de jad.

—Adam? Tu ce cauți aici? l-am întrebat și abia după ce am rostit întrebarea mi-am dat seama... Ei au plănuit asta, de aia au plecat înainte ca eu să apar. Ce tot încearcă să facă? Și nu doar Skyler, ci și Elijah. Ce idioți! Și eu o idioată și mai mare că le-am picat în plasă.

—M-au sunat prietenii tăi și mi-au spus că ești aici, că se face seară și că îți e frică să mergi singură acasă. Așa că iată-mă! Stai liniștită, am venit cu mașina. mi-a explicat și a zâmbit, etalându-și dinții perfecți.

—Oh, și tu ca un băiat bun ce ești ai venit după mine! i-am vorbit pe un ton prefăcut, plasându-mi mâna într-un mod dramatic la piept. Și-a pus mâna peste a mea; care încă o țineam la piept, iar eu am înghițit în sec.

—Pentru tine orice, iubito! a murmurat într-un mod lent, privindu-mă în ochi.

Și-a luat apoi mâna brusc de pe a mea, și și-a dus-o în părul meu, desfăcându-l rapid și trecându-și degetele lungi de câteva ori prin el, aranjându-l, în timp ce eu îl priveam uimită. Și-a pus elasticul meu care tocmai ce mi-l luase din păr pe încheietura sa și m-a privit, parcă așteptând să spun ceva. M-am dezmeticit, și am făcut contact vizual cu el.

—De ce ai făcut asta!? am ridicat tonul la el, iar el a râs amuzat. Doamne, ce copil poate fi uneori! Uneori mai mereu, de fapt.

—Ți-am mai spus cât de mult îmi place să te văd nervoasă? Mai ales când eu sunt motivul principal pentru starea ta.

—Ce!? băiatul ăsta chiar e idiot, unul foarte mare.

—Acum nici nu mai auzi bine? Sau e din cauza faptului că te intimidează prezența mea? Mai ales când sunt așa de aproape de tine... a șoptit el ultima parte, înclinându-se spre mine.

—Termină! De ce trebuie să fii așa enervant tot timpul?

—De ce trebuie să mă urăști tot timpul? pe bune că mă întreabă asta?

—Nu te urăsc! am negat, chiar dacă aș vrea să-l urăsc, n-aș avea motive, și chiar dacă aș avea, tot n-aș face-o.

—Atunci? a făcut un gest cu mâna, îndemnându-mă să îi mai spun câte ceva.

—Mă prinzi mereu în momente proaste. În realitate nu sunt așa! m-am apărat, făcându-l pe brunet să râdă.

—Și atunci cum ești tu, 'în realitate'? a mimat niște ghilimele în aer, și am zâmbit.

—Sunt  foarte de treabă. m-am lăudat singură și am zâmbit mulțumită, iar brunetul și-a dat capul pe spate de râs. Asta a fost drăguț!

—Atunci, fii de treabă și cu mine! mi-a spus privindu-mă din nou în ochi.

—Dar sunt! m-a luat de mână și a început să facă pași, cu mine în spatele lui. Mi-am tras mâna și m-am bosumflat, Adam s-a oprit și m-a privit, apoi și-a presat buzele într-o linie dreaptă, să nu înceapă să râdă.

—De ce te-ai oprit? m-a întrebat, iar eu mă chinuiam să-mi așez parul după ureche, din cauza vântului care mi-l tot deranja.

—În primul rând, pot să merg și fără să mă ții tu, și în al doilea rând, nu vin nicăieri cu mașina.
a dat din cap dezaprobator și s-a uitat înspre direcția unde era mașina lui.

—Nu. Nu facem cum vrei tu mereu. Fii atentă, dacă tot nu vrei să mergem cu mașina, mă lași să te iau de mână. Dacă nu, mergem cu mașina și nu te iau de mână. a pus el condiția, iar eu le cântaream pe fiecare în parte.

—Prima sună mai bine. am concluzionat, iar brunetul mi-a prins mâna de îndată.

Am mers în liniște amândoi, preț de un minut, când acesta s-a oprit, mi-a dat drumul mâinii ce o ținea captivă într-a sa, și a început să se caute prin buzunare. Și-a scos după o țigară din pachet, fiind chiar ultima, și și-a așezat-o între buzele sale trandafirii, aprinzând țigara și trăgând cu poftă un fum din ea. Mi-a prins din nou mâna cu finețe într-a sa. Am oftat și l-am oprit din mers, poziționându-mă înaintea lui.

—De ce fumezi? l-am întrebat, privindu-l  atentă cum își scutură țigara de scrum.

—N-ai să înțelegi vreodată. a concluzionat el uitându-se oriunde altundeva, numai la mine nu.

—Atunci fă-mă să înțeleg! i-am cerut, iar el a dat din cap dezaprobator. Vreau și eu să gust! am cerut din nou, însă degeaba, brunetul s-a încruntat.

—Nu-ți fac bine. oh, deci mie nu-mi fac bine, însă lui da, mhm?

N-am mai zis nimic și i-am smuls țigara din mână aruncând-o în depărtare. Brunetul s-a uitat la mine uimit și a oftat, închizându-și ochii.

—O să-mi plătești pentru asta, iubito! a murmurat, iar eu am început să fug râzând în hohote, cu Adam în urma mea.

Un fulger a luminat cerul deja întunecat, atrăgându-mi atenția, iar Adam aproape că m-a prins. Am încercat să fug mai tare dar m-am împiedicat de propriile picioare și am căzut pe nisipul umed râzând și încercând să-mi restabilesc respirația. Brunetul s-a aruncat deasupra mea și a început să mă gâdile necontenit. Îl imploram cu lacrimi în ochi de la atâta râs să mă lase și până la urmă m-a lăsat, întinzându-se și el, pe nisip, lângă mine. Ce e asta? Ce e cu seara asta? N-am mai râs cu lacrimi de mult. Râdeam așa doar cu tata și mama. Poate că Adam e special...

Ne-am tras sufletele și apoi brunetul s-a pus deasupra mea, începând să-mi șteargă cu degetele sale fine colțurile ochilor, care au fost pătate de lacrimi, însă au fost lacrimi de bucurie, nu de tristețe. A coborât cu degetele pe obrajii mei, iar eu îl priveam uluită. Privirea sa a căzut pe buzele mele, însă a clipit des, parcă revenindu-și din starea de visare. Un tunet s-a făcut auzit și mici picuri au început să cadă din norii încărcați. S-a ridicat de pe mine, întinzându-mi mâna, pe care am acceptat-o. Ne-am scuturat de nisip, iar eu am zâmbit, amintindu-mi de ce eram pe nisip. Brunetul a observat și a zâmbit și el. E așa frumos când zâmbește!

—Sper că nu ești supărat pe mine... am vorbit mai încet decât aș fi vrut să o fac, iar el și-a menținut zâmbetul perfect.

—Chiar speri, sau doar o zici doar așa, de formă? a întrebat el cu o voce răgușită, ce-mi trimitea fiori.

—Nu o spun de formă, chiar sper. l-am lămurit și m-am uitat spre cer, picurii de ploaie lovindu-mi fața ușor.

—Și eu sper să nu fiu supărat pe tine. a glumit el, primind un ghiont de la mine. Ești sigură că nu vrei să mergem cu mașina?

—Foarte sigură! Îmi place să mă plimb, dar pe jos. Nu-mi prea plac plimbările cu mașina.

—Atunci haide! s-a dezbrăcat de geaca lui de piele și mi-a întins-o, iar eu am luat-o cu reticență. M-am îmbrăcat rapid și am murmurat un 'mulțumesc'.

Mi-a prins mâna și am început amândoi să fugim râzând. Geaca lui mirosea a parfumul specific lui, plus un miros de țigări și mentă. Am lăsat mirosul gecii lui să îmi îmbete simțurile, în timp ce fugeam prin ploaie cu brunetul.

Am fugit așa vreo trei minute, apoi am mai domolit fuga. Îi mai aruncam din când în când priviri pe furiș băiatului ce mă ținea de mână, și atunci mi-au revenit în minte cuvintele lui Skyler.

"Acum, aproximativ o luna și ceva, îl respingeai, insultai, nu suportai să se atingă de tine măcar cu un deget, iar acum, de fapt, ieri, bine, și zilele trecute însă în special ieri. L-ai lăsat să te ia de mână, nu te-ai mai luat de el, nu l-ai mai contrazis când te-a numit iubita lui, ba chiar ai venit și ai plecat din parc, cu el. "

Sincer, avea dreptate. Nu mai sunt ca la început cu Adam. M-am schimbat. Dar, simt că brunetul cu ochi de jad e de treabă. Pare a fi un prieten ideal. Însă aparențele mai sunt și înșelătoare... M-a trezit din starea mea de depănare luându-mi mâna și începând să fugă din nou, trăgându-mă după el.

—Ești mai înceată ca un melc! l-am auzit tachinându-mă și am început să fug mai tare decât el.

M-a ajuns din urmă chiar când eram față în față cu casa mea, mi-a prins ambele mâini într-ale sale și a început să se învârtă cu mine. Cât de energic și simpatic poate fii băiatul ăsta! Când mi-a dat drumul am simțit că voi cădea jos, însă brunetul știa asta și m-a tras în brațele sale, unde m-a ținut vreo cinci minute până ne-am revenit și ne-am pus la punct respirațiile greoaie amândoi. Ploaia aproape că nu se mai simțea la cât de mărunte erau picăturile de apă. Era perfect!

—Mulțumesc mult, brunetule! Îți rămân datoare! l-am anunțat și mi-am dus o mână după gâtul lui, iar cealaltă pe obrazul lui drept. I-am sărutat obrazul stâng, iar el a rămas perplex la gestul meu, și sincer și eu. Cred că încă sunt amețită.

—Noapte bună, iubito! Ne vedem mâine, nu uita că mi-ai rămas datoare. mi-a amintit făcându-mi cu ochiul, iar eu am zâmbit și am încuviințat.

—Noapte bună, Adam! i-am spus și i-am întins geaca, pe care a ezitat să o ia, însă a cedat după și a plecat, sub privirea mea curioasă.

Se pare că azi a fost o zi minunată! Nu-mi pare rău că Skyler și iubitul ei m-au mințit, chiar deloc.

___________________________________________________________________
____________________________

Mânuța sus cui i-a plăcut capitolul ăsta! 🙋🏻‍♀️❤️❤️❤️