M-am trezit dimineață cu o mică durere de cap, și o știu că e din cauză că am dormit, practic plângând, în brațele prietenei mele, care nu mă așteptam că ar putea avea vreun efect asupra mea, în încercarea sa de a mă liniști, însă a avut, unul foarte mare... Trebuie să-i mulțumesc, trebuie să știe cât de mult a însemnat asta pentru mine. Pff, încă nu-mi vine să cred că am o prietenă, care știu că este acolo pentru mine. Însă eu nu știu dacă ea știe că sunt și voi fi acolo pentru ea...

Ar trebui să fac ceva pentru ea. Să facem ceva împreună, cum ar fi...nu știu, o ieșire cu cortul, poate ni se alătură și Elijah, iubitul său. Cât de frumos sună asta... Iubitul său, este doar al ei, iar ea e doar a lui. Nici nu-mi pot imagina cât de fericită este Sky, în legătură cu Elijah. Știu că i-a cam picat cu tronc din prima zi în care l-a văzut, și acum, după două săptămâni că ei sunt împreună, pun pariu că o bucură chestia asta la maxim. 

Sau poate putem ieși amândouă la un picnic, însă e destul de plictisitor în doi... Însă cu siguranță iubitul ei va dori să ni se alăture. Iar dacă Elijah ni se alătură, poate-și mai aduce vreun prieten, și așa poate ne mai mărim 'grupulețul', să zic așa. Da. Cred că voi alege una dintre cele două idei, apoi discut și cu Skyler despre mica noastră ieșire.

Mă ridic din pat masându-mi tâmplele, și arunc o privire prin cameră, să mă asigur dacă nu cumva este pe aici. Nu este. Cobor jos și în timp ce mai aveam de coborât câteva scări, un miros plăcut de ceai de mușețel îmi inundă nările, făcându-mă să inspir adânc.

—Neața' Sammy! îmi spune Sky în timp ce stinge aragazul, și vine să-mi dea o îmbrățișare de-a sa. În general nu-mi plac îmbrățișările, însă ea e unica prietenă a mea, așa că primește tratament special. Zâmbesc la gândurile mele idioate și mă retrag din îmbrățișare.

—Neața' Sky! În legătură cu ieri... încep eu, iar ea dă din cap dezaprobator, de parcă ar știi ce aș vrea să spun.

—Nu. Dacă o să vi cu niște scuze la mine pentru faza de ieri, și pentru faptul că mi te-ai deschis, așa cum ai putut, mă supăr. Aveai nevoie de cineva în acele momente Sammy, de o îmbrățișare caldă, care să-ți demonstreze că sunt și oameni care țin la tine, nu doar care se folosesc de tine. Vreau să te fac să realizezi cât de mult greșești, crezând anumite lucruri despre niște persoane pe care nu le cunoști așa bine, băgându-le în aceeași oală cu persoanele care te-au rănit. Vreau să realizezi că tu de fapt ai nevoie de cineva, care să te aline, să-ți vindece toată suferința pe care știu că o porți tot timpul pe umerii tăi, însă încerci să pară că totul este în regulă, când de fapt nu este... Nu-ți mai fie frică de persoane, Samantha. Învață să cunoști persoanele, să vezi prin ele, chiar dacă nu le știi de prea mult timp... E-n regulă. Eu voi fi aici, pentru tine.

Uau... Fata asta mă surprinde din ce în ce mai mult! De unde perspectiva aceasta asupra oamenilor din partea sa? Nu știu exact să explic, însă, e ca și cum ea chiar ar fi văzut prin mine. Așa cum mi-a spus mai devreme... Poate că ea chiar are dreptate. Poate că ar trebui să privesc din altă perspectivă oamenii ce mă înconjoară, să învăț să-i citesc ca pe niște cărți, chiar dacă nu îi cunosc de mult timp. Sky are dreptate, trebuie să-i urmez sfaturile. Ar trebui să meditez mai mereu asupra cuvintelor sale, atât de realiste, și spuse din inimă!

—Mulțumesc, Sky. Pentru tot! Ce m-aș face eu fără tine? o întreb iar ei îi apare pe față un zâmbet, și o replică de-a sa nu întârzie să apară.

—Probabil, ai muri! spune și pufnește într-un râs, făcându-mă și pe mine să râd mic.

—Haide, am făcut micul dejun! mă îndeamnă aceasta zâmbitoare. Merg înspre masă, pe urmele ei, și mă așez față în față cu ea.

—Părinții tăi încă nu s-au întors? o întreb chiar curioasă, în timp ce tai o clătită umplută cu nutella.

—Nu. Se întorc abia duminică. mă lămurește și dă din umeri în timp ce-și bagă o bucată de clătită în gură. Uau, astea chiar sunt bune! continuă ea, iar eu îi zâmbesc.

—Te pricepi de minune la clătite din câte pare! o complimentez, iar ea începe să râdă. Ce e? Am spus ceva amuzant?

—De fapt...astea sunt singurele care mi-au reușit până acum, celelalte erau varză, crede-mă! Ori ieșeau arse, ori aveau gust nașpa, tot timpul era ceva cu ele. spune ea și ia o gură din ceai.

—Oh, păi atunci mă bucur că n-au ieșit arse, măcar acum când ai musafiri. spun eu și ea râde încet.

—Sky? Mă gândeam să facem ceva... Nu știu, cum ar fi un picnic, sau poate o ieșire cu cortul? Ai preferințe? Să știi că nu accept un refuz.

—De ce faci asta Sammy?

—Să-ți mulțumesc? o spun mai mult ca pe o întrebare, iar ea își dă ochii peste cap enervată probabil de răspunsul meu.

—Să-mi mulțumești de ce?

—Pentru că ești o prietenă minunată, și pentru că deși ne știm de două săptămâni, nu ai ezitat să încerci să mă ajuți. Deci nu accept un refuz! i-am zis hotărâtă. A, și încă ceva, poate veni și Elijah cu încă un prieten sau prietenă, să fim 4. i-am spus și am ridicat din umeri.

—Bine, fie...cedează ea, și cred că se datorează și faptului că vine și Elijah...

—Deci?

—Deci ce? întreabă sâcâită.

—Tu chiar ți-ai propus să mă enervezi? îi aduc o remarcă la cunoștință iar ea începe să râdă, din nou. La picnic sau cu cortul?

—Ce repede te enervezi! observă ea și încearcă să-și acopere râsul. Cu cortul, mi se pare mai convenabil, și în plus, ar veni 2 în 1. Mergi cu cortul, și-ți trebuie și mâncare, și atunci mersul cu cortul se transformă în...

—M-am prins, m-am prins! am oprit-o din a mai vorbi în timp ce i-am întins palma în față, să se oprească. S-a oprit și a început să râdă. Fata asta e în stare să facă dintr-o simpla proporție, una mare, din care nu știu dacă mai pricepi ceva. Și ce e cu râsul ăsta din orice? Cu siguranță e îndrăgostită lulea...

—Bine, păi eu o să plec. Să nu uiți să vorbești cu Elijah! Și mă anunți ce spune. Ai înțeles?

—Mda. Vino-ncoace. spune și vrea să mă tragă într-o îmbrățișare. Fata asta e așa de afectuoasă, aproape că-mi vine să râd. Eu trec pe sub mâinile sale care erau întinse și râd.

—Prea multe îmbrățișări, o să mă sufoci! Doar nu merg la milioane de kilometri distanță. îi spun și aceasta zâmbește.

—Poate mergi... dau dezaprobator din cap o salut și plec acasă.

***

Am ajuns acasă și am fost surprinsă să o găsesc pe mama acasă. Azi e liberă, am uitat. Mă salută, iar eu îi întorc gestul, și o salut. Am discutat foarte puțin cu ea, despre programul său încărcat, și i-am spus despre ieșirea mea din această seară apoi am plecat în camera mea. M-am aruncat în patul meu, și am oftat prelung.

Mi-e somn, cred că o să trag un pui de somn. Sunt prea obosită și nu înțeleg de ce. Însă pot fi eu lăsată în pace? Nu. Normal că nu. Telefonul mă anunță că am primit un mesaj. L-am deschis și m-am uitat să văd cine e cel, sau cea care nu mă lasă în pace. E Sky.

"Ce faci?"

"Concurs de clipit cu oglinda." îi răspund ironic, și parcă o și văd cum râde în acest moment.

"Și cine câștigă?" continuă ea cu întrebările sale, menite să mă calce pe nervi.

"Spune odată ce vrei, Sky. Mi-e somn."

"Asta explică multe." îmi spune și aștept să tasteze un alt mesaj. "Am vorbit cu Elijah. Mi-a spus că nu vine cu niciun prieten, pentru că cel mai bun prieten al său l-a refuzat că are nu știu ce proiect de făcut, și tre' să-l facă cu nu știu ce fată."

"Oh, deci o să fim doar 3, nu?" o întreb să mă asigur.

"Exact, venim să te luăm pe la vreo 17:30, să fii gata până atunci!"

"Bine." îi răspund și abia aștept să mă lase în pace să dorm. Așa că sting telefonul și mă așez mai bine în pat.

"Și încă ceva, nu dormi!"

"Fie." îi răspund și stau să mă gândesc dacă să o ascult sau nu...
Nu cred că o să o ascult. Închid ochii și îmi vine să fac o criză de nervi când aud iar telefonul ăla idiot că mă deranjează. Cine tot mă caută azi!? E un apel. Nu cunosc numărul, dar totuși decid să răspund și să văd cine îndrăznește să-mi facă somnul să sară.

"Bună, Îngeraș!" răsună o voce răgușită prin telefon, iar eu înghit în sec. Știu cine e. Cine altcineva îmi mai spune așa, în afară de Adam? Nimeni.

"Adam?" îl întreb, iar el râde.

"Da, Îngeraș. Vreau să ne întâlnim azi. În parc, să continuăm proiectul." îmi spune și așteaptă ca eu să răspund.

"Nu. Nu pot azi." îi zic hotărâtă.

"De ce nu?" oftează.

"Nu e problema ta de ce nu. Nu, și gata." i-am spus enervată și i-am tăiat orice răspuns deoarece am închis apelul. Și uite cum s-a dus pe apa sâmbetei somnul meu...

Am coborât jos din pat și m-am îndreptat spre dulap, încercând să mă hotărăsc ce o să port. Cred că știu. Din moment ce vom rămâne peste noapte, mă îmbrac cu un maieu alb strâns pe corp, pe deasupra am luat un hanorac galben ce avea pe spate numărul 11 și la mâneci câte două dungi albe. O pereche de blugi strânși și negri, mi-am lăsat parul pe spate, pentru că, de ce nu?
M-am uitat la ceas, 14:37. Încă 3 ore până ne întâlnim. Ce-aș putea face în 3 ore? Cred că mi-aș putea face temele pentru ziua de luni, chiar dacă e sâmbătă, iar de obicei le fac duminică pe ultima sută de metri. Poate sunt puțin cam leneșă, bine, puțin mai mult, însă măcar le fac, nu?

~~~

Nici nu știu când și cum a trecut timpul, dar imediat ce mi-am închis caietele, m-am trezit cu un apel de la Sky. I-am răspuns imediat, susținând telefonul între capul și umărul meu, în timp ce-mi duceam caietele la loc.

"Bună, Sammy!"

"Hei, Sky! Ce faci?"

"Venim înspre tine. Ești gata, nu?"  mă întreabă iar eu încerc să-mi dau seama ce înseamnă 'venim'.

"Ă, da, da sunt gata. Care 'venim'?" o întreb neputându-mi să-mi țin curiozitatea în cui.

"Știi tu, eu Elijah și prietenul său cel mai bun." îmi spune, iar eu am rămas fără cuvinte.

"Prietenul lui? Parcă refuzase să vină, nu?" întreb din nou și-mi iau telefonul în mână și-l așez mai bine la ureche.

"Mda. Se pare că s-a răzgândit. A spus că nu a mai avut chef de niciun proiect." am dat din cap lămurită, chiar dacă știu că nu mă poate vedea.

"Aha. Păi atunci te las. Pe unde ești? Ar trebui să ies acum, sau...?"

"Suntem în fața casei tale, ieși, te așteptăm." mi-a spus și a închis apelul, fără a-mi mai da dreptul la vreun răspuns. Mi-am îndesat telefonul în buzunarul din spate al blugilor, mi-am dat o mână prin păr pentru a-l aranja, și am coborât în grabă scările. Am mers la bucătărie unde eram sigură că se află mama, și se pare că nu m-am înșelat.

—Mama, eu am plecat, mă întorc mâine. îi spun și dau să ies, însă vocea sa mă oprește.

—Distracție plăcută, scumpo! îmi urează, iar eu zâmbesc în sinea mea, îi fac un gest cu mâna în semn de 'pa', iar ea mă imită.

Am ieșit afară, și o mașină de un albastru închis, însă superb, mă aștepta. Am ajuns lângă mașină și am deschis ușa din spate, pentru că la volan era Elijah, iar în stânga sa se afla Skyler. Am rămas fără cuvine, în acel loc privindu-l pe băiatul care mă scoate din minți fără a face vreun efort.

—Bună, Îngeraș! îmi spune și-și dezvăluie dinții de un alb imaculat. Fix el îmi mai lipsea acum...

—Voi doi vă cunoașteți? întreabă curioasă Sky uitându-se când la mine, când la el, așteptând un răspuns. Deja îmi pare rău că am pomenit de prietenul lui Elijah, care, aparent, trebuie să ne însoțească acum. E numai vina mea, dar asta nu înseamnă că trebuie neapărat să suport consecințele, nu?

___________________________________________________________________
_____________________________

Frumosul nostru Adam la media. ❤️ Capitol, care a întârziat câteva ore din cauză că l-am scris de 2 ori pentru că prima data s-a șters... Ghinionul a fost de partea mea astăzi! 😂 Însă, pentru întârziere, l-am făcut mai lung decât intenționam... ❤️❤️