Fiecare popor are o cultură sau un sistem de valori pe care oamenii îl acceptă în mod inconștient drept "adevăr". Odată acceptată o anumită idee ca fiind "adevăr" aceasta nu mai este considerată 'subiectivă" sau drept ceva care ține de cultura locului, dar atunci când această idee este impregnată în conștiința omului prin propagandă și teamă valorile devin relative și interpretabile în funcție de interesele despotice ale regimului care le impune.

Atunci când arunci vina asupra unei rase pentru că țara ta a fost înfrântă în primul război mondial și nu vrei să accepți că lipsa armamentului și strategiile gândite nu au fost cele mai strălucite deja ai o problemă psihică.

Stau și privesc pe fereastra biroului meu ignorând țăcănitul pe care mașina de dactilografiat din camera alăturată îl face într-un ritm haotic. Mă înfior la gândul că dacă un singur om din această clădire ar citi ce război se duce în subconștientul meu totul ar eșua chiar înainte de a fi început.

Seara trecută i-am promis Raynei că voi face tot posibilul să-l scot pe profesorul Tomczack din țară și încă îmi storc creierii cum să abordez problema fără să creez mare vâlvă.

– O zi superbă fără îndoială. Nici nu ți-ar trece prin cap că la câteva sute de kilometri se poartă un război.

Cuvintele, deloc rostite din empatie și de vocea baritonală a generalului Bauer mă fac să înțepenesc. Mă întorc și fac salutul milităresc deja obișnuit fără să mă mișc din poziția respectivă.

– Pe loc repaus colonele.

Mă relaxez și îl urmăresc cu o privire bănuitoare pe general cum se așează pe un scaun de lângă biroul meu după care își pune chipiul pe genunchiul drept îndepărtând o scamă imaginară de pe acesta.

— O chem pe Olga să vă aducă o cafea ?

Acesta se oprește și mă fixează cu o privire glacială. Încerc să nu mă descompun în mii de bucăți și să-mi păstrez calmul bănuiesc oarecum motivul prezentei acestuia la o oră atât de matinală în biroul meu, iar motivul acesta poartă un nume, Fritz Edam.

— Uite cum stă treaba băiete, deși îmi ești drag și tatăl tău îmi este un bun prieten nu pot sta cu mâinile în sân să văd cum o femeie este motivul dezbinării a doi oameni care ar trebui să colaboreze. Tu și subofițerul Edam trebuie să formați o echipă nu să vă purtați sâmbetele unul altuia pentru o fustă.

— Cu tot respectul domnule general însă Rayna Tomczack nu este o simplă fustă, este logodnica mea.

Pentru un scurt moment se lasă o tăcere apăsătoare după care generalul izbucnește într-un râs grotesc care mă zgârie pe creier. Strâng din maxilar și îl privesc fără a lăsa nici o umbră de emoție să răsară pe chipul meu.

— Ce glumeț ești colonele.

Se oprește din râs când vede că nu-l acompaniez și mă măsoară circumspect.

— Dumneata ești serios colonele. Să fiu al naibii, la asta chiar nu mă așteptam. Recunosc că am bănuit că o placi dar nu mi-am imaginat că lucrurile vor evolua în acest sens.

Nu știu ce să spun și aleg să păstrez tăcerea, deși este un om care se exteriorizează zgomotos și pare picat din cer am învățat să nu subestimez, mai ales un om cu o experiență de viață precum cea a generalului Bauer. Brusc în mintea mea încolțește un plan, îmi rețin rânjetul și trec la aplicarea ideii.

— Am vrea să ne căsătorim cât mai repede, dar asta nu este posibil deoarece profesorul nu pare tocmai împăcat cu ideea și nici nu mă pot folosi de statutul meu deoarece ar crea tensiuni între mine și Rayna și nu doresc asta.

— Bine ai venit în lumea bărbaților colonele. Acesta este doar începutul, îți garantez că soția este doar o bătaie de cap în plus. De ce crezi că am ales armata?E mai de preferat pe câmpul de luptă decât lângă o nevastă veșnic pretențioasă.

— Ar mai fi o soluție însă știu că nu este viabilă.

Am reușit să-i stârnesc interesul și văd asta în postura pe care generalul o adoptă, dacă am invățat ceva despre generalul Bauer în scurtele săptămâni de când am ajuns în acest orășel este faptul că îi plac provocările și să se joace de-a păpușarul cu destinele oamenilor.

Îl las să mai fiarbă puțin păstrând tăcerea.

— Ei și care ar fi aceea?Spune odată băiete nu am toată ziua la dispoziție.

— Profesorul are o proprietate în Elveția, moștenire de la un unchi. Dacă aș reuși să-l trimit acolo aș scăpa de grija că ar putea să se amestece în deciziile Raynei.

Generalul stă o clipă pe gânduri după care se ridică atât de brusc în picioare încât aproape scapă chipiul, mă ridic și eu și iau poziția de drepți.

— Scoate-ți morcovul din fund colonele. Diseară tu și profesorul vă pregătiți .De fapt tu,profesorul și delicata ta logodnică vă veți pregăti. O să vă urcați în trenul către Berlin din gara centrală Varșovia, îl urcați pe profesor în trenul către Zurich după care ai cinci zile permisie timp in care o să te căsătorești cu domnișoara Tomczack acasă colonele nu între niște ruine împuțite. Îi datorez asta tatălui tău pentru o favoare mai veche .

Asta chiar m-a luat prin surprindere, mă așteptam să reușesc să-l trimit pe profesor în Elveția, dar să reușesc și celălat lucru chiar este mană cerească.

— Vă mulțumesc domnule general. O să vă rămân dator pe viață.

— Nu-mi mulțumi băiete te așteaptă o misiune grea la întoarcere Stutthof este pregătit să-și primească primii locatari, tu vei fi omul meu de încredere acolo.

— Am înteles domnule. Va fi o onoare pentru mine să vă reprezint.

După rostirea acestor cuvinte o greață îmi inundă gâtlejul dar înghit în sec și îmi impun să am răbdare lucrurile mărețe se realizează treptat și cu răbdare.

— Heil Hitler!

— Heil Hitler!

Acestea fiind ultimele cuvinte rostite generalul Bauer iese la fel de discret precum a intrat, știu ce urmează, voi primi documentele în câteva ore ceea ce înseamnă că după asta va trebui să mai trec un hop discuția cu Rayna și profesorul. Va trebui să pun problema în așa lumină încât să nu pară că totul este orchestrat sub un scop pur egoist din partea mea, cu profesorul nu am teamă știu că va face orice ca Rayna să fie în siguranță însă cu mica leoaică voi avea ceva muncă de lămurire de dus.

https://youtu.be/s1rZpiCckCQ