Au trecut undeva la douăzeci de minute de când Zaraya și Kayn și-au făcut apariția la casa lui Hek. Sunt așezați pe podea, unul lângă altul, la o distanță considerabilă. Lângă ea se află Shan, bând cu poftă dintr-o doză de bere cu lămâie și aruncând câteva vorbe din când în când, ca să se facă prezent în discuție. Imediat după el se afișează Sellona, luptându-se să fumeze un pai destul de tare, făcut de Shen, care se clanită ușor în față și în spate, amețit fiind de la vodka. Și, în cele din urmă, într-un colț, aproape de Kayn, se ciondănesc puțin Vanna și Hek. Cel din urmă o privește mustrător, în timp ce ea îi enumeră argumente referitoate la cum să nu mai fie un nesimțit cu fiecare ocazie.

     Kayn se apleacă spre doza de bere, atingăndu-i în trecere genunghiul descoperit al Zarei. Se simt bine amândoi, dar mai ales Zaraya, pentru că lipsise seara trecută de la întâlnirea cu prietenii ei și acum avea impresia că recuperează timpul pierdut. Nu i-a făcut tocmai cea mai mare plăcere să-și petreacă orele în afurisita aia de celulă și să înghețe de frig între pereții reci și uitați de lume. Chiar nu. Aproape că îi pare rău pentru deținuții ăia, dar gândul că sunt acolo cu un motiv o face să îi fie silă. Nu este nici pe departe genul de persoană inumană, deși asta lasă să se vadă. Apreciază lucrul bun și repară lucrul rău.

     — Vă băgați la o tură?

     Glasul Sellonei o scoate din gânduri pe Zaraya și se face atentă imediat, când blonda îi face semn din cap spre cele șase păhărele pline cu tărie, așezate în linie. Shan și Hek deja se află lângă masă, pregătiți pentru un shot obișnuit care are să-i îmbete și mai tare decât sunt deja.

     — Vii, K? se întoarce cu jumătate de corp către băiatul din dreapta ei, asigurându-se că vrea să ia parte la mica și nevinovata lor distracție.

     — N-am chef, îi răspunde plictisit, rezemându-se de peretele din spatele lui.

     Și chiar nu are chef. Nu a vrut să vină aici, ba chiar și-a propus să ia o pauză de la rutină azi și să stea toată ziua în casă, lenevind pe canapea, dar apariția Zarayei i-a dat toate planurile peste cap. O văzuse încordată și știuse că are nevoie de ceva care s-o relaxeze și, pe bună dreptate, ce era mai bun decât o seară cu toți nerozii ăstia? Renunțase la dorința lui tocmai pentru că voia ca ea să nu își strice și mai mult voia bună. Nu că ar fi dispus de prea multă la momentul ăla.

     — Vrei să ruginești acolo, frate? Dai o gură și îți revii, îi spune Hek.

     — Ai dreptate în tot ce zici, chicotește Sellona de pe partea cealaltă, fixată să taie câteva felii de lămâie.

     — Haide, insistă Zara, prinzându-i brațul în căușul palmei ei.

     — Mama mă-sii! Bine, se ridică, trăgând-o pe fată după el. Dar dacă mă îmbăt tu mă cari până acasă, deșteapto! arată înspre blondă, în momentul în care aceasta își linge sucul acru de pe degete

     — S-a făcut, tipule. Ține!

     Kayn prinde cele două pahare și îi întinde nesigur unul Zarayei, ca mai apoi să-i dea puțin din sarea lui.

     — Pot și singură.

     — Vrei să-ți reamintesc că ultima dată când ai putut singură ai dat toată sarea pe jos?

     Se strâmbă în direcția lui, iar ceilalți râd încet, ducând paharele la gură și dându-le peste cap mai repede decât de obicei.

     — Deja mi-ai reamintit. Bea odată, șoptește, înghiontindu-l în umăr.

     Face ceea ce i-a cerut și, după ce-si trece limba peste dunga albă de pe mână, înghide numaidecât lichidul arzător, cu toate că a avut tendința să-l țină câteva clipe în gură și să-și amorțească absolut toate simțurile. Senzația aia de usturime pe limbă apare imediat, ademenindu-l să și-o muște, însă se risipește când începe să sugă o felie groasă de lămâne între buzele rozalii și înfierbântate. Același lucru face și Zaraya, doar că renunță la fruct, bucurându-se cum poate de euforia pe care i-o oferă alcoolul.

     — Uhuuu, asta da viață!

     Șuieră printre dinți Hek, primind în schimb o privire nu tocmai frumoasă de la Vanna, care a apărut lângă el precum o fantomă. Sellona chicotește, prinzându-și buzele pe rând între dinți.

     — Asta nu e tot ce contează, afurisitule! Vezi-ți dracului de altele, mârâie, arătându-se enervată la culme.

     Atât Kayn, cât și Zara, îi urmăresc curioși și confuzi pe cei doi. Mereu a existat o oarecare tensiune între ei și de cele mai multe ori s-a ajuns la conflicte, dar de data asta ceva se citește diferit pe fața Vannei. Chiar și Hek reacționează diferit, putându-se observa ușor vaga urmă de jenă și nesiguranță ascunsă printre cuvintele de prisos și rânjetele menite s-o ațâțe pe micuța brunetă focoasă.

     — Poate chiar o să-mi văd de altele.

     Aluzia din cele rostite de băiat îi aduce pe chip un val de dezamăgire ce este imediat înlocuit de un chicot forțat. Vanna își trece mâna prin părul lung și cârlionțat și se apleacă spre unul dintre pahare, sorbind o gură consistentă. Își strânge ochii cât poate de tare, dându-și capul pe spate.

     — Cine te mai vrea pe tine? Te-ai copt cam repede, nu crezi? îi aruncă veninul pe care-l ținuse prizonier minute bune și așează restul de tequila pe masă.

     — Asta pentru că-mi mănânci tu până și ultimul nerv.

     Cei doi continuă să-și spună replici nu tocmai frumoase, pe când Kayn se sprijină în ușă, inspirând aerul îmbibat cu fum de țigară. Ochii îi sclipesc, usturăndu-l, totodată. Shan îi aruncă o privire peste umăr, neștiind dacă prietenul lui e obosit sau ceva s-a întâmplat între timp. Ține atât de mult la el, cât și la restul, încât ar fi în stare să uite de el însuși pentru binele lor. Nu face diferențe între Shen și ceilalți, chiar dacă îi e frate de sânge și-i poartă chipul. Conexiunea dintre ei a fost constantă și i-a urmat până în ziua de azi, dar asta nu l-a oprit să ofere din iubirea lui și altora. Își deschide gura, sigur pe ceea ce are să facă și convins că asta o să-l ajute pe Kayn să se mai dezmorțească puțin.

     — Cum v-a mers azi, prieteni?

     Nu e nevoie să zică mai mult, pentru că fiecare în parte înțelege unde bate cu asta și se bucură că  a deschis subiectul ăsta. Asta e partea lor preferată, a tuturor. Din când în când se strâng toți la taclale și-și împărtășesc grijile și problemele. Nimeni nu se abate de la asta, pentru că știu că aici cineva îi va înțelege și nu-i va judeca. Orice ar fi. Inclusiv Vanna, care e mai rece și distantă, adoră momentele lor de confesiuni.

     — Începe spovedania? rostește Hek și se aruncă pe una dintre pernele de pe podea, aprinzându-și o țigară.

     — Ți-am mai zis că nesimțirea ta întrece limitele normalității? se avântă Vanna spre el.

     — Nu încetezi s-o faci, îi răspunde înapoi.

     — Voi doi, ce dracului v-a apucat?

     Întrebarea lui Kayn aduce o urmă de discomfort pe expresia obosită a Vannei și o catapulsează  în celălalt capăt al camerei, departe de băiatul enervant. Ceea ce simte în momentul ăsta e departe de a fi apreciere, ba dimpotrivă. E supărată pe el și pe ceea ce alege să facă și ea știe cel mai bine despre ce e vorba, doar că nu are de gând să le zică și celorlalți. E treaba lui, iar ea nu-și dorește să se bage peste treburile altora mai mult decât o face deja.

     — Soră-ta s-a trezit cu fața în pătură, îi răspunde degajat Hek, scoțând fumul toxic pe nas, într-un nor albicios.

      — Care-i treaba? Zaraya se așează lângă ea, captându-i atenția.

      — Fața lui îmi face draci, atât.

      Roșcata surâde slab, conștientă fiind că e ceva mai mult și că prietena ei nu vrea să o îngreuneze cu ceea ce-o apasă. Nu o să însiste. În momentul în care va vrea să vorbească, o va face singură și va fi mai puternică decât acum. E sigură că ceva s-a întâmplat între ei, poate o ceartă, căci astfel nu-și explică tensiunea asta de acum. Sellona o prinde în brațe pe la spate pe Vanna, lăsându-și greutatea trupului în cârca ei și chicotește amuzată, înlăturându-se după câteva clipe.

     — Ce faci, gagico?

     — Nu mai bine decât tine, asta-i sigur, râde înapoi, frecându-și nasul în trecere.

     — Să-nțeleg că nu s-a întâmplat nimic? insistă Shan, primind în schimb un pumn jucăuș în coaste de la fratele lui, care se chinuia să termine sticla pe jumătate goală de vodka. Stai, îi zice lui Shen. Tu unde ai dispărut, Zara?

     — Da' chiar, se bagă și Hek în discuție. N-a avut cine să ne fută creierii ieri.

     — Mi-ai ținut tu locul, evită întrebarea lui Shan. Și văd că ți-a ieșit destul de bine, spune, uitându-se cu coada ochiului la Vanna, care nu-și înalță capul din pământ.

     Sellona și Kayn o adoră pentru asta, fiindcă ei știu cât de sensibilă e micuța brunetă și cât de tare o afectează anumite lucruri făcute fără bună știință. Și acum e afectată, deși nimeni nu-i cunoaște motivul din spatele frustrării ăsteia evidente. Hek e destul de liniștit pe partea lui, preferând să nu vorbească prea mult cu ea. Bineînțeles că se întreabă și el ce naiba a apucat-o încât să reacționeaze astfel, însă nu găsește un răspuns. Cu toate astea, dă vina pe tulburările produse de floarea vârstei și se rezumă la a crede că aniversarea ce se apropie îi conferă fetei o oarecare neliniște interioară și o provoacă să trimită săgeți celor din jur. Singura chestie de care nu e conștient în totalitate e că ea nu se arată deranjată de toată lumea, ci doar de el.

     — Care e problema voastră până la urmă? se apără încruntat, aruncând chiștocul undeva lângă masă.

     — Ați terminat? întreabă Kayn, de lângă Zara. N-am venit aici să vă aud cum vă certați. Daca te deranjează ceva, Vanna, atunci spune odată!

     — N-am nicio treabă, rostește înapoi, înjurându-se în gând pentru calmitatea de care nu dă dovadă.

     — Pe dracu' n-ai, continuă fratele ei, dar este oprit de roșcată, care-i face semn să tacă.

     — Dacă a zis că n-are, înseamnă ca n-are.

     Kayn îi înțelege mesajul și se conformează, risipindu-și până și ultima dorință de a-i trage la răspundere pe amândoi. Știe că ceva e în neregulă, dar preferă s-o lase baltă. O să afle el până la urmă.

     — Deci hai să vă zic, sparge liniștea inconfortabilă Sellona, agățându-se de Shan când era să cadă pe spate, în încercarea de a sufla fumul în sus. Stai locului, îi zice. Așa, ascultați-mă. Știți că mi-am tras-o acum o săptămână cu tipul ăla, nu? L-am văzut cu una, se lingeau în fața cafenelei...

     Nu durează mult și apele se liniștesc odată ce încep să vorbească vrute și nevrute. Se simt atât de bine unul în compania celuilalt, încât Vanna aproape că uită de supărarea ei și face câteva glume drăguțe pe seama lui Hek. Spre surprinderea ei, băiatul râde la ele, bucurându-se din plin de starea de bine care-l înconjoară. Orele trec numaidecât, iar când se apropie miezul nopții, își iau la revedere și fiecare își vede de drumul spre casă. Kayn n-a băut prea mult, deși a continuat să dea peste cap câteva doze de bere. E încă treaz, poate doar puțin amețit. Când ajung la locuința lui, Vanna și Zara se retrag în camera fetei, mulțumite de cum s-au așezat lucrurile, iar Kayn adoarme negreșit cu gândul la petrecerea de ziua Vannei. Știe că, deși nu și-o dorește, are nevoie de ea. Are nevoie să fie fericită. Iar el vrea să-i ofere asta.