Prolog

              Mai face un pas în față . Și încă unul . Doi , trei , patru . La al cincelea se oprește în fața drumului noroios . Își ridică piciorul stâng , pregătit să înainteze . Nu poate să ocolească drumul , precum ar fi normal . Singura soluție este să treacă prin drumul noroios din fața lui . Pod nu există .  Nu există pietre pe care să traverseze pe partea cealaltă a drumului , respectiv a lacului de culoare neagră . Prin apropiere nu sunt liane , bușteni , sau bărci . De sărit nu poate să sară . Este nevoit să treacă pe cealaltă parte , la mal pe cont propiu . Singura soluție este să înoate .

             Cu umpic de neîncredere , ființa se apleacă , astfel fiind la acelaș nivel cu obstacolul său . Ezitând la început își apropie mâna de noroi , atingând în cele din urmă acea suprafață cu buricele degetelor . La contactul mâinii sale cu acea compoziție maronie respectiv neagră , și-o retrage ca și ars . Respiră greu , neregulat . Este speriat . Își închide ochii , parcă fiindu-i frică să-și privească mâna . Orice ar fi fost acea compoziție de culoare închisă era rece . Ca un sloi de gheață . Rămas ghemuit lângă lac , băiatul aude niște șoapte chiar lângă urechile sale .  Parcă îl tentează să înainteze . Brusc își deschide ochii . Își privește terifiat mâna , aproape cade pe pământul bătătorit când observă că brațul lui este acoperit în întregime de acel noroi de culoare închisă . Mâna lui devenise negră . Noroiul îi stătea pe mâna sa ca și o mănușă de piele .

               Băiatul încearcă să îndepărteze cumva acel colorant de pe mâna sa . Se pișcă , se zgârie pe braț cu unghile , dar în zadar . Culoarea nu se mai duce . Își freacă brațul de haine , ba chiar și de iarbă . Orice face este degeaba . Încearcă până și metoda cu saliva , cu toate că îi displace . Fruntea îi este plină de picături de transpirație , panicat fiind despre cum o să le explice familiei despre cele întâmplate . Ce o să le spună ? Că a mers în pădure , deși îi era interzisă o faptă ca aceasta ? Ar fi foarte îngrijorați dacă ar afla că pe lângă faptul că nu a ascultat de ei , a mai vizitat și Lacul Blestemat , denumire dată de către săteni . Dacă îi văd brațul ? Minciuna cu mănușile nu ar fi crezut-o . Părinții lui nu sunt fraieri . Până la urmă vor suspecta că ceva nu este la locul lui . Dacă l-ar prinde că îi minte , ar fi mult mai supărați față de cum ar fi fost dacă le-ar fi spus adevărul . Și cum se fâstâcește el în încercarea de a găsi o soluție la mizeria în care tocmai s-a băgat la propiu , dar și la figurat simte o prezență nouă .

       ,, — Haide , băiete . Înaintează ! "

       Aude el o șoaptă răgușită ca de bătrână , în acelaș timp cu briza jucăușă lângă urechile sale . Acest moment creează o atmosferă misterioasă , de-a dreptul bizară . Îi este prea frică băiatului să-și întoarcă capul , să nu cumva să dea de cine crede el că este . Simte un junghi pe șira spinării , însă nu reacționează . Vrea să țipe , dar este întrerupt de acea voce ce îi provacă spaimă .

      ,, — Shhh ! "

        Vocea ei sună ca sunetul scos de un șarpe . Poate că ea încearcă să-l liniștească , însă tot ce reusește să facă este să-l sperie pe băiat . Îl torturează psihic . Ca o pisică ce se joacă cu prada înainte de a o mânca . Niște umbre își fac apariția lângă puști , rânjind într-un mod atât de malefic , de satisfăcător . Câteva lacrimi se pregătesc să-i curgă din ochii băiatului , neanunțate sau invitate .

      ,, — Nu plânge . Lacrimile nu vor repara ce este deja stricat . Dacă o să plângi le vei provoca mai mult pe prietenele mele , umbrele . Atunci vei fi cu adevărat pierdut , iar eu nu o să pot face nimic ca să previn una ca asta . "

        Scena pare desprinsă asemeni unui vis , ma bine zis coșmar . Dar cred că o să te miri când vei ajunge la concluzia că toate cele întâmplate sunt reale .

       Puștiul dă din cap în semn că a înțeles , în timp ce pe interior se mușca de ambii obraji . Nu poate să vadă ființa , însă judecă că ea zâmbește .

       ,, — Ce copil isteț și curajos ! Pot doar să mă bucur că putem să discutăm civilizat . Alții , mai mari ca tine ar fi țipat în locul tău . Ești norocos . "

Și ce mai noroc ! Să scape atât de ușor , cu basma curată ? Nu . Acesta este doar începutul .

       ,, — Observ că ești singurel . Ce ai pățit ? Te-ai hotărât să pleci așa , hai hui prin pădurea mea ? Sau ai venit aici pentru a vizita Lacul Blestemat ?

         Copilul clatină din cap , afirmând spusele femeii misterioase .

       ,, — Ești curios . Poate mult prea curios , iar curiozitatea aceasta o să te omoare cândva , băiete . Curiozitatea se plătește foarte scump , știai asta ?  "

       El nu îi dă niciun răspuns și continuă să sufere în tăcere .

        ,, — Curiozitatea se plătește cu moartea . Face o pauză , lăsând ca tăcerea să se instaleze între ei . — Însă tu faci o excepție , așa că am decis să-ți cruț viața . Momentan .

Puștiul expiră în semn de ușurare .

         ,, — Mereu ai fost așa de tăcut ? Cum te cheamă ? "

     Nu poate să-i spună numele său . La urma urmei este o străină , iar părinții i-au spus să nu discute cu străinii . Dacă bătrânica era o vrăjitoare ? Câte alegeri trebuie să mai ia un copil în viață ?

            — Tenebris . Numele meu este Tenebris .

     Se bâlbâie puștiul într-un mod teribil de amuzant . Bătrânica nu face altceva decât să zâmbească într-un mod șiret . Chiar dacă băiatul nu are curajul să o privească , judecă după vocea ei că este în vârstă .

         " — Și ce noroc ai ! "

            — Norocos în ce sens ? — Copilul nu face altceva decât să se încrunte confuz .

      Se lasă un moment de tăcere , parcă Universul dorind cumva să lase acea senzație de suspans pe care mulți îl urăsc .

        ,,  — Nu mulți au șansa de a purta acest nume . Unii părinți evită să le pună copiilor acest nume , din motivul semnificației sale . "

            — Și anume ?

     Bătrânica râde la început încet , iar apoi din ce în ce mai tare . Copilul tresare . Râsul ei specific nu îi aparține unui om . Este ca o combinație între un fluier . Ca o hienă cu două fețe , unde nu îți poți da seama după tonul ei dacă îți vrea binele sau vrea să te mănânce

           ,, — Vezi tu , copile ? Acest nume provine din limba latină și înseamnă întuneric . Mulți evită pe cât posibilul să pronunțe acest nume , căci îi aparține stăpânei acestei păduri , respectiv creatoarei acestui lac . "

              — Deci tu ești vestita vrăjitoare Tenebris , dacă nu mă înșel — Vorbește el pe o voce scăzută

Femeia dă ușor din cap , aprobând bănuielile băiatului . Nu o deranjase că o tutuise .

            ,, — Am avut dreptate când am spus că ești un copil isteț . Gândești cam matur pentru vârsta ta . Ești sigur că nu ești de o vârstă cu mine ?

Puștiul nu schițează niciun zâmbet . Nu știe cum să răspundă intrebării bătrânei , așa că decide să tacă .

            ,, — Apreciez că nu îmi pui multe întrebări sau că nu te-ai speriat de mine . Semenii tăi ar fi fugit de lângă mine sau și-ar fi scos armele pentru a se apăra . Tu ai decis să mă înfrunți verbal . Ești nesăbuit dacă ai decis să calci piciorul pe aceste meleaguri . "

Copilul își face curaj și spune :

               — Am motivele mele .

            ,, — Ce fel de motive ? "

El strânge din dinți .

               — Vreau să știu ce se află dincolo de granița dintre lacul tău și orașul nostru . Aș vrea să clarific legenda . Ești creatoarea și stăpâna acestui lac , respectiv a pădurii . Corectez , ești singura care știe adevărul din spatele acestei legende . De ce să întreb pe altcineva când pot să o întreb pe cea de la care a pornit totul ?

            ,, —  Singurul lucru pe care îl poți face pentru a clarifica lucrurile este înotând prin lacul meu . Am avut dreptate când am spus că ești nesăbuit . Să îți riști viața ? Pentru o legendă ?

Băiatul își apleacă capul , privind lacul . Își ridică mâna colorată de acea substanță din lac . Și-o privește îngândurat și ușor încruntat .

              — Dacă doar asta trebuie să fac pentru a clarifica lucrurile , atunci este un risc pe care mi-l asum .

           ,, — Ai prins cam mult curaj , nu crezi ? Imediat ce pielea ta fină o să intre în contact cu suprafața lacului îți vei schimba părerea . O să regreți foarte mult dacă vei face asta . Mi-e milă de tine . Ești cam mărunțel și mult prea tânăr . Pleacă înapoi în lumea ta , Tenebris până nu mă răzgândesc și decid să te țin aici .

              — Nu vreau mila ta . Aș vrea doar să-mi răspunzi la întrebări . Pentru ce ai mai creat lacul dacă nu dorești să fie vizitat ? Știai că o să existe curioși .

Bătrâna tace mâlc , gânditoare . Nu știe cum să-i răspundă la întrebări cât mai clar posibil .

              — Și tăcerea este un răspuns . Știi ceva ? Nici nu trebuie să-mi răspunzi . O să aflu și singur . Voi vedea cu ochii mei ce se află de partea cealaltă a lacului .

Puștiul își suflecă mânecile bluzei , apoi se ghemuiește lângă lac .

            ,, — Te-am avertizat . Înaintează dacă ești curajos , dar ține minte . Trebuie să iei în calcul și faptul că s-ar putea să nu te mai întorci în lumea ta , cu atât mai puțin viu . Această experiență o să te schimbe , crede-mă "

      Cuvinte spuse de bătrână , ca mai apoi să se risipească în bătaia vântului în acelaș timp cu ea și umbrele sale . Rămas acum singur , băiatul meditează asupra situației . Își apropie obrazul de apa de culoare închisă . Nici măcar nu a atins suprafața lichidă și deja frigul îl simte în tot corpul . Își scoate o sticluță din ghiozdanul pe care îl ține în spate . Are de gând să ia de acolo o monstră pentru a face mai multe experimente pe substanța ușor lipicioasă din lac . Îi pune dopul la sticlă , ca mai apoi să o așeze bine în ghiozdanul din piele artificială . Cine știe ? Poate bătrâna a fost doar conștiința sa .

     Vrea să plece , dar parcă ceva îl forțează să mai rămână . Își întoarce         privirea spre locul de unde a plecat . Orașul , civilizația , casa lui și familia . Le privește pe toate cu amărăciune . Cu toate că s-a îndepărtat de ele încă le vede , chiar și de la acea distanță . Mai apoi își ațintește privirea asupra lacului . Este confuz și ușor nervos . Spera la niște explicații de la bătrâna vrăjitoare , dar se pare că ea este o fire secretoasă . Azi nu a avut norocul de a strânge mai multe informații despre istoria lacului . Tot ce a reușit să obțină a fost doar o pată mare și neagră pe brațul său . Ce o să le explice celor dragi ? Trebuia să ascundă pata cu orice preț . De ce nu l-a dus capul să atingă apa din lac cu un băț ?

      În depărtare , pitit după tufișuri se ascunde un mic spion . Tenebris se preface că nu aude . S-a mișcat , iar asta i-a dat în vileag ascunzătoarea . Misiunea spionului a fost compromisă , însă personajul nostru decide să își continue rolul de ,, cel spionat " . Respirația spionului este accelerată și grea . Fiind tânăr , auzul îl are foarte dezvoltat . În plus nimeni altcineva nu se află în pădure decât el , spionul și vrăjitoarea , iar Tenebris este conștient de asta . În rest liniște .

      Tenebris stă în picioare , lângă lac . Din când în când se balansează de pe un picior pe altul . Doar nu vrea să facă un gest nesăbuit ? Plănuiește să înoate în lac , chiar dacă gestul acesta o să-i coste viața ? Vrăjitoarea a avut dreptate . Chiar este un nesăbuit . Vrea să se arunce în Lacul Blestemat ! Nu este bine . Dacă pățește ceva ? Oare și el își pune aceste întrebări ? Este normal ce face ?

      El este conștient de ce îl așteaptă , însă nu regretă . Ba chiar zâmbește , iar pentru mai multă adrelalină își ridică brațele și își închide ochii . El măcar gândește înainte de a acționa ? Cu siguranță în vocabularul său nu există cuvântul ,, consecință " . Nu există absolut nimic de care să se teamă ? Sau poate există , însă o ascunde așa de ingenios în spatele unui zâmbet fals . Oare este cu adevărat fericit când zâmbește ? Sau poate zâmbetul său este doar de fațadă , de ochii lumii . Și uite așa se și întâmplă . Puștiul se lasă să cadă ca o pană . Încet . Lin . Liber .

       Dintr-o dată , ca o săgeată , spionul nostru își dezvăluie acoperirea și îl împinge pe băiat departe de Lacul Blestemat . Blondul cade pe spate . Scrânțește din dinți și geme puțin de durere la contactul coloanei sale cu bucata bătătorită de pământ . Ochii , însă îi are închiși . Fără să le dea voie , cuvintele ies singure de pe buzele sale , neanunțate sau măcar invitate .

                — Ce e neînregulă cu tine ?

                — Cu mine ? Cu mine ! Ce cauți tu aici ?

    Blondul tresare la auzul vocii atât de cunoscute . Își deschide brusc ochii , uimit .

                — Nandi ? Mă spionai ?

    Geamăna lui , vizibil îgrijorată , dar în acelaș timp nervoasă îi spune :

                 — Te-am întrebat ceva , Tenebr și nu o să mai repet . Ce făceai tu lângă Lacul Blestemat ?

Tenebr este numele său de alint , folosit de apropiați . Blondul se ridică și își scutură hainele de praful de pe jos . Îi întinde mâna surorii sale pentru a o ajuta să se ridice , însă blondina îi refuză imediat ajutorul și se ridică singură . Observă că ea nu se află în toane prea bune .

                  — Încă aștept niște răspunsuri . Ai multe de explicat . Si ar face bine ca răspunsurile tale să nu fie seci , de genul :  ,, mda " ; ,, eh " ; ,, meh " : ,, bleh "  cum îți este ție firesc . Doar când aud aceste răspunsuri , parcă mă zgârie pe urechi . Să nu-mi spui că nu te-am avertizat .

    Spune ea luând poziția de domnișoara seriozitate în persoană , cu mâinile puse la spate . Tipic ei . Uneori se întreabă cum de au ajuns amândoi gemeni .

                   — Nu e treaba ta !

I-o taie repede băiatul .

                   — Ba este treaba mea . Sunt sora ta mai mare . Tu ești responsabilitatea mea . Fie că-mi place , fie că nu , sunt nevoită să am grijă de tine . Părinții mi te-au încredințat în grijă , iar eu ca o soră bună ce sunt am ales să te supraveghez . Această responabilitate nu este ușoară și necesită multă atenție , răbdare ...

Spune blonda în timp ce se plimbă pe un ritm militărește dintr-o parte în alta , fluturându-și mâna în aer . Și iar începe cu discursurile ei fastidioase . Blondul se plictișește , că nici nu mai bagă în seamă cuvintele surorii sale . Din când în când , blonda mai stă cu spatele la el , așa că băiatul nu se abține în a o imita într-un mod de-a dreptul de caraghios .

                 — Să ghicesc . Ai profitat de ocazia că părinții sunt plecați la mătușa Solis pentru a culege fructele de toamnă , așa că te-ai strecurat din casă și ai plecat spre Padurea Vrăjitoarei .

Spune ea în timp ce scutură din degete , în încercarea de a o imita pe vrăjitoare . Până și numele pădurii îl pronunță cu o voce gravă , de parcă ar spune o poveste de groază într-un mod ce se datorează a fi caraghios , nu terifiant .

   Blondul își lasă mâinile să alunece ușor pe lângă corp , înfrânt de argumentele bune ale surorii sale mai mari . Și nu suportă asta . Nu suportă ca sora lui să îl aibe la mâna ei cu o boacănă de a lui .

                — Da . M-ai prins . Și acum ce o să faci ? O să mă pârești la părinți ?

Fata îi aruncă un mic zâmbet frățiorului său și îl scarpină pe creștetul capului , ca pe un cățeluș .

                — Știi și tu că nu sunt atât de groaznică . Ai avut motivele tale . Și mai știu cât de mult te-ai axat în ultimele luni pe cercetarea acestui lac . Nu era de mirare de ce voiai să fi lăsat singur . Dar eu am renunțat și te-am lăsat să faci totul de capu' tău ? Nu ! Puteam în toate acele luni să te fi pârât deja părinților , dar nu ! Am continuat să te spionez ca un șoim . Uf , care era cuvântul potrivit ? Ca un lup , așa !

Pocnește fata din degete , mândră de dezvăluirea făcută . Băiatul își dă ochii peste cap și își așaranjează părul , ca să arate cât de cât acceptabil .

                — Și spune-mi , ce magie ne-ai mai pregătit ?

Întreabă Nandi zâmbind copilărește . Și parcă înainte era domnișoara seriozitate . Puștiul se încruntă și își împreunează brațele la piept .

                —  Nu e magie ! Se numește știință .

                — Cum spui tu , micuțule .

Blondul bufăie pe nas , vizibil nervos . Zici că este un tren cu aburi .

                —  Țin să îți amintesc că sunt mai mic decât tine doar cu câteva minute la naștere . Și nu sunt micuț ! În plus , îmi pot purta și singur de grijă . N-am nevoie de dădacă .

Fata râde amuzată .

                —  Astea să le spui părinților , nu mie . Ești cumva major ?

                — Nu . Răspunde băiatul scurt .

                — Atunci nu poți să faci ce te duce capu' . Îți garantez că nici atunci nu o să fi sută la sută liber . Ba chiar vei avea mai multe responsabilități pe umerii tăi . Ca singurul băiat al acestei familii , este de datoria ta de a o apăra și de a ne duce mai departe numele . Atunci nu o să mai timp pentru legendele tale și jocurile tale de a iventatorul .

                     " Și iar începe "
        
                  — Dar ce fac eu nu este joacă ! Nu mă joc . Și mi-aș putea asigura o meserie din ,, magia " asta . E mult mai bine să faci ce îți place . Alta este să iubești ceea ce faci !

                   — Poate , dar ai avut vreodată o invenție care să și meargă ? Nu mă înțelege greșit . Îți admir curajul și dorința de a face ce îți place , însă acum urmează adevărata întrebare . Tu ai iventat vreodată ceva care să nu accidenteze pe cineva ? Ceva de care să te folosești în viitor . Mereu invențiile tale rămân neterminate . Te apuci de ele și ai idei bune , ba chiar originale , dar nu le mai termini . Rar când termini o invenție ești nemulțumit de munca ta și crezi că nu se ridică la standardele așteptărilor tale . Atunci le distrugi . Și am văzut cu ochii mei . Majoritatea invenților tale rămân închise în acel depozit din curte , așteptând ca tu să le acorzi atenție . Așteptând să le termini . Așa de mult iubești ceea ce faci ? Lăsându-ți obiectele în care ți-ai pus inima și sufletul să putrezească într-un depozit ?

Blondul își ațintește privirea în pământ și spune :

                     — N-aș spune că mi-am pus inima și sufletul în acele invenții , dar cred că ai deptate . De când ai devenit poetică ? Parcă tu și cu sfaturile nu erați prietene , sau cu timpul ți-ai schimbat ideea ?

Fata începe să râdă din ce în ce mai gălăgios , la modul ei cel mai normal . Vrea să pară nepăsătoare , dar nu îi merge .

                     —  Nu spune prostii , Tenebr . Eu rămân neschimbată . Timpul te folosește și te schimbă . Tu te folosești de el ca să te schimbi . Este un fel de colaborare , prietenie cu beneficii . N-ai cum să înțelegi . Știi ceva ? Hai mai bine să închidem discuția aici . Ai scăpat de data asta frățioare . Doar de data asta . Părinții nu o să afle despre escapada ta la Lacul Blestemat . În schimb , tu trebuie să le spui părinților ce soră responsabilă sunt .

Băiatul își ridică privirea din pământ și o privește pe sora lui zâmbind .

                     — Spui asta doar pentru că în schimbul serviciilor tale , părinții ți-au promis că o să-ți cumpere acel set de pictură de la prăvălia domnului Lee , cu condiția de a avea grijă de mine cât timp ei sunt plecați la mătușa Solis .

Nandi zâmbește la modul său cel mai șiret .

                      — Și foarte inteligent .  Vezi că înțelegi , puștiule ? Amândoi avem ceva de câștigat din târgul acesta . Ha ! Și ei spuneau că nu pot avea grijă de tine .

Băiatul își dă ochii peste cap și zâmbește .

                       — Cred că s-a făcut târziu . Hai acasă . Ți-a ajuns joaca de a aventurierul pe ziua de astăzi și n-am vrea să ne prindă noaptea în pădure . 

Spune Nandi și îl prinde pe fratele ei de după umăr , pentru a se asigura că ține pasul cu ea și că nu-l va pierde în pădure . Tenebris se retrage din strânsoarea blondei și respiră ușurat .

                      —  Cunosc și eu drumul spre casă . Nu este nevoie să mă tragi după tine ca și un câine .

Blonda se oprește pe loc și îl privește pe fratele ei .

                      — Ce faci ? Vi cu mine sau dormi în pădure cu lupii , urșii , liliecii și vrăjitoarea ?

Puștiul zâmbește șiret și spune :

                      — Nu ai îndrăzni . Nu când în joc se află setul tău de pictură . În plus , mama și tata nu ar fi fericiți dacă află că le-ai pierdut unicul fiu în pădure , iar că geamăna lui este o iresponsabilă .

                      —  Într-adevăr , la capitolul de negociere ambii l-am moștenit pe bunicul . Joci dur , băiete . Aș fi înstare să te las singur , în pădure doar ca să-ți dovedesc că nu glumesc . Vrei să fac asta ?

Blondul stă și se gândește .

                      —  Nu ! Categoric o să merg acasă , cu tine . Doar nu mă lăsa în pădure . Este destul ce am văzut pe ziua de azi .

                      —  Așa ziceam și eu .

Cuvinte rostite ca mai apoi Nandi să o ia la pas înaintea lui , spre casă . Băiatul rămâne câteva secunde bune pe loc , privindu-și brațul . Își acoperă pata cu mâneca lungă a bluzei și speră că pata nu o să se extindă pe corpul său , să nu fie vizibilă . Își ea avânt și pleacă în viteză pentru a o prinde din urmă pe sora lui , care se află doar cu câțiva pași în avans față de el . În urma sa o pană de pasăre aterizează lin pe pământul bătătorit .

Iar cu această zi totul urmează să se schimbe . Nimic nu o să mai fie la fel . Transformarea deja a început . Curiozitatea lui l-a adus la stadiul în care umanitatea lui a murit încet-încet , transformându-se astfel în creatura pe care mulți își doresc să o vâneze . Ea l-a transformat astfel în cel ce este numit în zilele voastre un Gryphem . O corcitură între o pasăre și un leu . Pasărea reprezintă istețimea și ochii săi ageri . Leul , însă reprezintă curajul de care acesta a dat dovadă , dar și nesăbuința . 


             —  Acum cunoști istoria poporului nostru . - Spune pasărea făcându-se mai comodă pe patul improvizat din mușchi de pământ și frunze , sprijinindu-și capul de labele din față pe post de pernă .

Bruneta se așază în genunchi lângă focul ce arde jucăuș și din când în când își mai freacă mâinile ca să se încălzească .

             — N-are niciun sens această legendă . Unde lipsește logica ? Un băiat care pleacă în pădure să afle mai multe informații legate de un lac , aparent blestemat . O vrăjitoare care își atrage victimele în lacul ei pentru a își hrăni umbrele cu frica și sufletele oamenilor . Băiatului , însă îi cruțase viața , căci îi purta numele  . Nici măcar nu se știe motivul pentru care bătrâna a vrăjit lacul . Părinții puteau să-și ia cu ei copiii la mătușa Solis . În mod normal așa ar fi făcut o familie adevărată , ar fi căutat să aducă și alte rude ca să-i ajute . Mulți caută să rezolve mai repede o muncă , nu să o îngreuneze . Nu cred că și-ar fi lăsat ambii copii să facă totul de capu' lor . Cum a putut băiatul să se strecoare din casă în acele luni și să plece în pădure fără să-l observe un vecin ? În plus cine ar fi atât de întreg la minte încât să atingă o substanță ciudată din lac care pe deasupra mai este și neagră , dacă oricum știe că la mijloc se află magie necurată  ? Un copil cred că ar fi țipat după mama sau tata dacă ar fi întâlnit o vrăjitoare malefică și nu ar fi luat problema în propiile sale mâini . Ce soră responsabilă mai este Nandi dacă se ascunde după un tufiș și nu intervine când apare vrăjitoarea , dar intervine doar atunci când fratele ei urmează să se arunce în lacul ce îi va aduce sfârșitul ? Și mai cred că băiatul ar fi luat-o la fugă spre casă dacă s-ar fi văzut liber din ghearele vrăjitoarei și ale umbrelor sale . Nu se menționează identitatea părinților . Locul unde se desfășoară acțiunea este inexistent . Tot ce se știe este că se petrece în Pădurea Vrăjitoarei , lângă Lacul Blestemat . În concluzie , legenda nu este adevărată .

     Pasărea cască și își deschide puțin ochii ca să o privească pe fată . 

               — Așa de mult vorbești tu de obicei ?

     Fata , rușinată de defectul ei de a vorbi ca o moară stricată se joacă cu degetele de mâini .

               — Nu mereu . Doar atunci când este cazul și când am argumente bune pregătite la îndemână .

               —  Poate că ai dreptate , însă nu o să fiu de acord cu tine . Legendele prezintă povești adevărate , iar eu nu o să-ți permit să-mi iei în râs semenii , Bendis .

       Bendis nu mai spune nimic și se apleacă după ruxacul său . Scoate o pătură și un pulover , cât să nu-i fie frig în peșteră . Ruxacul și-l pune la cap pe post de pernă și se acoperă bine cu pătura . Afară s-a întunecat , așa că cei doi aventurieri au trebuit să se adăpostească în peșteră . Au strâns niște vreascuri și au aprins un foc . Carne n-au vânat și nici nu au prăjit pentru a nu atrage animalele înfometate .

       Pasărea mai vrea să adauge ceva , dar se abține când observă că fata își pune pătura peste cap . Își închide ochii pentru a medita asupra situației . De ar știi ea că el este puștiul nesăbuit care a îndrăznit să îi calce pe pământul vrăjitoarei , blestemat să rămână cu această înfățișare hidoasă . Dar acum este mult prea târziu pentru a își repara greșeala .

        

                                 ~ Succes sau eșec , acestea vor depinde de alegerile luate în trecut ~

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top