I-am dat pijamalele jos și după m-am uitat în ochii ei.
- Unde îți ții lenjeria? O întreb pe femeia dezbrăcată din fața mea.
Ea îngheață sub atingerile mele și asta mă face să zâmbesc pervers.
- Acolo.. Spune mormăind și arată spre un sertar din dulap.
Mă duc și scot un sutien negru și o pereche de chiloți de aceiași culoare. Pot vedea că încearcă să-și ascundă obrajii roz.
Când o ridic în fund să-i deschei sutienul, își poziționează mâinile peste ale mele, oprindu-mă.
- Doar nu... Um, adică.... Încearcă să creeze o propoziție dar nu-i iese.
Arată spre mâinile mele de deasupra încuietoarei.
- Cred că mă descurc... Spune rușinată și puțin nervoasă.
Oftez și mă îndepărtez puțin de ea.
- Ești sigură că poți să te schimbi singură? O întreb pe un ton calm încercând să privesc în altă parte decât la cea din fața mea.
- Da. Spune și îmi evită privirea.
Dau să spun ceva dar mă opresc și mă întorc spre ușă.
Înainte să ies din dormitor o mai privesc odată și după ies.
Când închid ușa în urma mea, telefonul începe să sune din buzunarul pantalonilor.
Răspund când mă apropii de mașina neagră. La celălalt fir este o femeie. Dar nu orice femeie. Ci soția lui Kyle. Lucile.
Oftez când aceasta își dă seama că am răspuns și începe să vorbească.
- Volkov.
Vocea ei o dă de gol. Este panicată.
Niciodată nu am auzit-o să fie panicată pentru că femeia asta nu simte frica. Ea nu simte nimic.
- Lucile. Cu ce ocazie primesc acest apel?
Vocea mea e rece.
Ea nu m-a sunat în viața ei. Ultima oară când am văzut-o a fost când a venit și s-a certat cu Kyle la biroul unde acesta lucra.
Ea ezită să-mi spună ce s-a întâmplat dar după câteva secunde de liniște vocea ei se aude din nou.
- Kyle. Nu a ajuns acasă și credeam că tu știi unde ar fi.
Prima oară în viața mea când o surprind panicată pentru Kyle.
- Nu. Nu am mai vorbit cu el de ieri.
Spun în timp ce pornesc mașina și ies din curte, începând să conduc pe stradă.
Răspunsul meu se pare că nu a ajutat-o și chestia asta o face să ofere nervoasă.
- Bine. Mulțumesc pentru nimic.
Spune și apelul se încheie.
Lucile nu e o persoană care să aștepte s-au să implore.
Ea e directă și rece.
Rămân atent pe drum în timp ce formeaz numărul lui Kyle.
Sun odată.
Sun de două ori.
Sun de trei ori.
Mă enervez și arunc telefonul pe scaunul de lângă mine.
Când ajung la firmă și intru în birou, continui să-l sun.
Mă așez pe scaunul biroului și încep să scriu e-mailuri.
Normal o aveam pe Lily pentru asta dar și-a luat concediu.
A rămas gravidă fix înainte să-mi încep viitorul proiect și pentru asta nu o s-o iert în viața mea.
Lily lucrează pentru firma asta de când mama ei era menajeră în casa Volkov.
Ea știe tot. Tot despre crimele comise de mine și de tata. Tot despre căsătoria mea obligată cu Iris. Și absolut tot despre toți oamenii care îi decapitez săptămânal.
A devenit asistenta mea după ce a murit mama ei într-un accident de mașină.
Cel mai jalnic mod de a muri.
N-am vrut să-i dau concediu pentru o chestie penală ca o sarcină.
Și mama când era gravidă cu mine lucra la firmă pentru tata.
Dar i-am dat concediul fiindcă m-a amenințat că își va da demisia.
Nu că m-ar fi interesat prea tare dar am nevoie de ea. Ea e singura care poate să-i facă față tatei și celorlați oameni periculoși.
Și Iris ar putea.
Iris.
Am lăsat-o să se descurce singură.
Mă simt ciudat.
De ce?
Nu știu. Poate fiindcă și-a rupt piciorul din cauza mea?
Dacă nu încerca să fugă, nu ar fi ajuns în situația aia.
Da.
E vina ei.
Nu trebuia să încerce să fugă.
Ce dovedea?
O puteam găsi peste cinci minute fără să mă chinui.
Poate că arată drăguț și felul în care merge când e nervoasă. Modul în care își mișcă șoldurile când merge. Zâmbetul și râsul. Comportamentul ei când e cu mine.
Toate astea îmi aparțin.
Chiar dacă Iris nu o știe.
Este a mea.
Trup, dar și suflet.
A mea.

⊶⊷⊶⊷⊶⊷⋆⊶⊷⊶⊷⊶

Nu am dat de Kyle timp de o zi întreagă. Nu știu unde este și nici la serviciu nu a venit. Nu îi stă în fire.
Când am terminat tot ce aveam de făcut la birou, m-am îndreptat spre mașină. Pe drum spre casă l-am sunat pe Millo.
Dacă nici el nu știe unde este Kyle, înseamnă că ceva rău s-a întâmplat.
Sun odată dar îmi intră căsuța vocală. Îl mai sun odată și de data asta răspunde.
- Da șefu.
Spune gâfâind.
Îmi dau ochii peste cap când îmi dau  seama că era în mijlocul unei partide de sex.
- Ce știi de Kyle?
Întreb încercând să acopăr frustrarea din vocea mea.
- Nimic, nu mi-a răspuns azi la telefon. De ce?
Pe fundal se aude o femeie râzând.
- Nici mie nu mi-a răspuns. Și pe lângă asta m-a sunat Lucile azi dimineață.
Îl aud cum închide o ușă și cum își toarnă ceva într-un pahar de sticlă.
- Lucile Ferra? Soția lui Kyle? De ce naiba te-ar suna?
- Nu știu dar părea... părea îngrijorată.
Îl aud pe Millo cum pufnește și după are o criză letală de râs.
- Vorbim de femeia care are un suflet mai întunecat decât noaptea?
- Millo. Vorbesc serios. Dacă până mâine nu dăm de Kyle, îl căutăm. Nu putem trece cu vederea lipsa lui.
- Bine. Aprobă el. O să-l căutăm mâine. Mai vrei ceva?
Întrebarea lui mă face să mă gândesc.
- Nu. Baftă cu partida de sex.
Spun și închid apelul.
Bag telefonul într-un buzunar și pe drum opresc la o florărie și un bijutier.
Totuși este ziua de naștere a logodnicei mele.