Blondă, ochii albaștri și un tupeu de neimaginat.
Iris Vincent, viitoarea mea soție, va fi un ghimpe în coastă.
Până acum femeile cu care "eram" erau mult mai dornice să stea în preajma mea, decât blonda din mașina mea.
Când a coborât scările, credeam că o să cadă, dar prin surprindere, mergea cu pantofii ăia ca și cum cu ăia învățase să meargă.
O răsfățată, ce pot spune.
Dar rochia pe care o purta, și decolteul de la spate, mă făcea să îi ordon să și-o de-a jos, dar nu mă culc cu orice tip de femeie.
Se vede după fața ei, și comportament că ea așteaptă tandrețuri în pat.
Ce porcărie.
Am standarde. Și să mi le schimb acum pentru o femeie ca Iris, ar fi o nebunie.
Ochii ăia. Ochii ăia sunt otravă curată, doar ăia o dau de gol. În rest, parcă e un înger venit din Rai doar pentru a te schimba în versiunea ta cea mai bună.
Păcat că în loc de lumină, o să vadă întuneric.
Pentru o femeie de 23 de ani, se lasă influențată de către familia ei prea mult. Mult prea mult.
Am acceptat această căsătorie doar pentru că asta fusese dorința tatei. Atât.
Nici măcar nu știam că ea este logodnica mea. Aveam așteptări mult prea mari de la tata.
Din toate femeile existente pe pământ, a găsit-o fix pe Iris, Iris care crede că viața este roz, dar o să-i arăt cât de întunecată și periculoasă poate fi, când ești în preajma mea.
- Când ajungem?
Vocea ei ca mierea amestecată cu zahăr sparge liniștea din mașină.
- În câteva minute. Spun rece și indiferent.
Poate că la început eram zâmbitor și un gentalmen cu ea, dar asta nu înseamnă că sunt așa mereu.
Ce pot spune, sunt un actor bun.
Mormăie un "mhm" și după își întoarce ochii în ecranul telefonului.
Opresc când ajung la semaforul care indică roșu, și aștept. Îmi scot o țigară din pachetul pe care îl aveam în buzunarul pantalonilor, și o aprind.
Când expir fumul de țigară Iris începe a tușii.
Mă uit la ea cu un zâmbet în timp ce privirea ei mă blestemă.
- Știi cât de ucigătoare sunt alea? O să mori. Spune în timp ce arată cu degetul spre țigara mea.
- Și care ar fi problema dacă aș muri? Nu-mi spune că îți va fi dor de mine. Spun în batjocură în timp ce mai trag un fum.
Își dă ochii peste cap și îmi susține privirea.
- Din partea mea poți să mori în cele mai cumplite moduri, că nu mi-ar păsa.
Dau să spun ceva dar sunt oprit de mașina din spatele meu, care tocmai m-a claxonat.
Mă uit la semaforul, care e verde.
La naiba.
Pornesc și peste zece minute ajung acasă. Ajungem.
Parchez mașina și o privesc pe Iris, care tot drumul a stat cu ochii în telefon, scriind mesaje.
- Cui îi scrii? O întreb în timp ce îmi iau din nou sacoul.
- Nu e treaba ta. Răspunde direct fără a se gândii prea mult.
Cobor din mașină și în urma mea coboară și ea, fără a-și lua ochii din telefon.
La dracu, fata asta știe ce e socializarea cu logodnicul ei?
Înainte să intrăm în casă, îi smulg telefonul din mâna și îl închid, ca după să-l bag în buzunar.
- De ce mi-ai luat telefonul? Mă întreabă în timp ce încearcă să-și bage mâna în buzunarul meu, ca să-și ia telefonul.
Figurile nu merg cu mine, răsfățațo.
Îi prind mâna și o lipesc de pieptul meu, imobilizândo.
Se uită la mine cu ochii măriți.
Îi dau drumul și ea se îndepărtează de mine. Foarte bine.
- Nu știu în ce fel de puf ai fost crescută dar eu nu accept ca viitoarea mea soție să se comporte ca un copil needucat. Spun în timp ce îi prind fața în mâna mea.
Ea înghite în sec și dă aprobator din cap.
Zâmbesc și îi dau drumul. O apuc de mână și intrăm în casă. La intrare mă așteaptă Dustin.
Când îmi simte prezența, își întoarce capul spre mine zâmbind.
- Ce faci aici, Dustin? Îl întreb în timp ce înaintez cu Iris spre canapea.
Dustin se bosumflă și își dă ochii peste cap.
- Îmi trebuie un motiv pentru a-mi vizita fratele?
- Da. Răspund când Iris se așează pe canapea.
Dustin zâmbește când se apropie de ea dar nu o să-i iasă.
Își întinde mâna spre logodnica mea, care este supărată că i-am luat telefonul.
- Bună frumoasă doamnă, numele meu este Dustin, al tău?
Iris dă să întindă mâna dar eu îl împing pe Dustin de lângă ea.
- Stai departe de ea, Dustin. E logodnica mea și prefer să-ți ții mâinile acasă. Dacă vrei sa le mai ai.
Fratele meu înghite în sec și se îndepărtează. Își ia geaca de pe masa din living, și se îndreaptă spre ieșire.
Își întoarce capul spre mine si îmi spune, pe cel mai batjocoritor ton.
- Ne mai vedem, frățioare.
După care iese fără a se mai uita în spate.
Îmi întorc privirea spre Iris și dau să spun ceva dar ea mi-o i-a înainte.
- Nu știam că ai un frate.
Oftez și mă așez lângă ea, pe canapea.
- Nu e fratele meu. E făcut dintr-o aventură între tata și o curvă. Spun rece în timp ce îmi frec fața cu mâinile.
Ea nu mai spune nimic, și îi mulțumesc. Nu am chef de un interogatoriu inutil, mai ales cu ea.
Mă ridic și mă îndrept spre scări. Îmi întorc capul și ea își ridică privirea spre mine, analizând-umi fața.
- Dormitorul tău este sus, la etaj pe dreapta.
Și după plec lăsând-o singură.
Intru la mine în dormitor și îmi arunc sacoul pe podea.
Îmi deschei cămașa și o arunc lângă sacou.
Mă așez pe pat și încep să-mi frec fața cu mâinile.
Sunt al naibii de obosit.
Mă întind în pat după ce îmi arunc și pantalonii pe de mine, rămânând doar în boxeri.

Nu aștept ziua de mâine.