Iris

Henry.

Trec pe lângă Vlad și fug spre Henry.
Mă arunc în brațele lui și îl sărut.
Rup sărutul peste câteva secunde și după mă ia în brațe.
Cât de dor mi-a fost de el.
Nu-mi pot găsii cuvintele pentru a-i spune cât de dor mi-a fost de el dar nu-i nevoie deoarece cineva mă trage și mă dezlipește de Henry.
Mă întorc și văd că e Vlad.
Mă smuncesc din strânsoarea lui și mă îndepărtez de el.
- Ce naiba, Vlad! Mă răstesc eu.
- Domnul Volkov va fi aici în curând. Spune acesta calm.
- Volkov?
Vocea lui Henry se aude din spatele meu.
Mă întorc spre el și simt cum inima îmi accelerează.
Cum să-i explic că nu voi mai putea să fiu cu el deoarece trebuie să mă căsătoresc cu Luka Volkov.
- Trebuie să vorbim. Spun pe un ton încet, aproape în șoaptă.
Dă din cap și ne îndepărtăm puțin de Vlad, încât să nu ne audă.
- Deci? Ce s-a întâmplat? Nu mi-ai mai scris și nu mi-ai mai răspuns la mesaje. Te-am supărat cu ceva? Întreabă și în vocea lui simt îngrijorarea.
Oftez și mă uit profund în ochii lui, ținându-l de mână.
- Mă voi căsătorii cu Luka Volkov. Spun aproape în șoaptă, dar se pare că m-a auzit. Destul de bine.
Rămâne cu gura căscată și nu știu ce să fac.
Se îndepărtează puțin de mine pentru a mă privi.
Îmi caută privirea și dă să spună ceva dar simt cum aerul se răcește.
Ridic capul pentru al privi, dar văd că se uită la cineva.
Întorc capul și în spatele meu se află Luka.
Îmi mijesc ochii de uimire când brațul lui se încolăcește în jurul taliei mele.
Atingerea lui e fierbinte. Arzătoare.
Îl privește pe Henry fix în ochii.
Privirea lui e rece, nervoasă. Pare că vrea să îl ia pe băiatul din fața lui și să-l omoare.
La dracu!
- Ce cauți aici? Îl întreb eu be bărbatul de lângă mine.
Îi părăsește privirea lui Henry și o caută pe a mea.
- Am venit să petrec timp cu logodnica mea. Spune el. E ceva rău?
Rânjește.
- Dar se pare că aveai companie deja. Și îi ațintește pe Henry cu privirea.
- E un prieten. Spun rapid.
Luka începe să zâmbească victorios și Henry își mărește ochii, nevinindui să creadă ce tocmai am spus.
Nici mie nu-mi vine să cred ce tocmai am spus.
Henry își trece o mână prin păr, deranjat vizibil și celălalt de lângă mine își drece vocea ca după să vorbească.
- Nu vreau să distrug acest moment de reuniune, dar vreau să îmi răpesc logodnica. Se poate? Spune zâmbind fals și uitându-se la ceas.
Henry încuviințează din cap și se îndepărtează de noi, ieșind pe ușa magazinului.
Lăsându-mă din nou singură. Din nou singură.
Singură.
Mă întorc spre Luka și îi arunc o privire plină de venin.
- Ce cauți aici? Îl întreb.
Își ridică privirea și îmi găsește privirea otrăvitoare.
- Am venit să petrec timp cu logodnica mea, dar se pare că erai ocupată cu-
- Știi ceva. Nu mă interesează. Vreau acasă. I-o tai eu.
Își mijeste ochii la mine și după zâmbește sadic.
Ridică din umeri și se întoarce adresându-se lui Vlad.
- Poți s-o iei acasă. Eu vin mai diseară și așa am pierdut timp venind aici. Spune el.
Iese din magazin fără să se uite în spate și eu simt cum fierb de nervi.
Mă întorc spre Vlad care stă pe telefon.
Își ridică capul când își dă seama că îl măsor cu privirea și își bagă telefonul înapoi în buzunar. Îmi face semn spre ușă zâmbind.
Ies pe ușă și ne grăbim spre mașină.
Ne urcăm și mașina pornește spre casă.
Mă întorc spre geam și mă gândesc la Henry.
L-am văzut iritat când Luka a apărut și el nu e genul de bărbat gelos sau posesiv. Mereu a fost drăguț cu oamenii și el rezolvă problemele prin discuții civilizate.
Gândurile mele dispar în momentul în care mașina oprește și Vlad îmi spune să cobor.
Intru în casă și dispar în dormitorul care se presupune că ar fi al meu.
Încui ușa și mă arunc pe pat.
Mă gândesc doar cu să scap de aici.
Adică din toate femeile disponibile m-a găsit fix pe mine și plus nici nu eram disponibilă.
Nu știu cât a înțeles Henry din situația din magazin dar sper doar să nu sufere degeaba.
Nu după mine.
Oftez zgomotos și arunc o pernă în ușă.
La dracu!
O să scap de el chiar și cu toate armele posibile.