Dragă jurnalule, azi este ziua mea de naștere. O să îți povestesc pe scurt cum a decurs. O să încerc să povestesc cât de bine pot și cât de amănunțit evenimentele. Am făcut 12 ani pe data de 12 martie 2023. În dimineața aceasta mi-am zis că lucrurile vor sta diferit, dar m-am înșelat amarnic. Când am coborât jos în bucătărie am fost preîntâmpinată de aceeași aură de ură sau de nepăsare aruncate de către ceilalți colocatari ai locuinței. Am fost ca de obicei lovită și îmbrâncită când încercam să mă duc la obișnuitul meu loc de la marginea mesei, de morocănosul Sebastian. Sebastian este cu 3 ani mai mare ca mine și se comportă cu ură și superioritate față de mine, de parcă ar fi mai bun decât mine. Are părul roșcat și ochi de un negru obsidian ca ai lui Adele, sora lui geamănă. Mi-ar fi aruncat în cap cu lingura din inox dacă nu îl oprea Doamna H. Singura persoană de care se teme cu adevărat Sebastian și căreia îi acordă un respect nemăsurat.

Doamna H. este o femeie de vârsta a doua, îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de un maro spălăcit, o pereche de bocanci militari și o bluză subțire neagră. Are părul alb prins într-un coc elegant. Nu știu ce vârstă are, dar presupun că nu are mai mult de 30. Chiar dacă are părul alb ca și clorul din ligheanul cu apă, pe fața ei nu au apărut prea multe semne care să marcheze trecerea timpului. După micul dejun, Doamna H. ne-a împărțit fiecăruia dintre noi sarcinile. Lui Beyza i-a revenit sarcina de a îl ajuta pe Marcel cu tăiatul și stivuitul lemnelor, pe Adele a însărcinat-o cu îngrijirea animalelor, pe Sebastian l-a însărcinat să o ajute pe ea cu treburile din casă, pe Anais a însărcinat-o cu curățarea vechi biblioteci de la etajul 2, iar pe mine m-a însărcinat cu dusul rufelor curate la o anume domnișoară Red, de pe strada Safirelor. Cea mai nasoală treabă. Mereu m-i se întâmplă să nimeresc ce e mai nasol, iar ceilalți ce e mai ușor și interesant. A-și fi vrut ca eu să fi nimerit curățarea biblioteci sau cu îngrijirea animalelor. Măcar nu am fost pusă să tai și să stivuiesc lemnele.

Când mă îndreptam pe străzile murdare și întortocheate ale orașului, am dat peste ceva neașteptat. O doamnă îmbrăcată sumar, aduna de pe jos niște conserve de fasole și mazăre. Femeia avea un șal verde și decolorat ce îi acoperea umerii mici, era îmbrăcată cu o rochie de un gri mohorât, ce cel mai probabil a fost una neagră, niște bocanci mari și butucănoși (grosolani). Avea părul de culoarea tăciunelui dat pe spate, șuvițele revărsânduise în vălurele până la umeri. Nu incidentul sau îmbrăcămintea au fost cele ce mi-au atras cel mai mult atenția, ci dezinvoltura cu care treceau ceilalți pe lângă ea fără ca măcar să încerce să o ajute. Unul dintre ei a lovit cu piciorul în una dintre conservele de acolo, aceasta rostogolindu-se până la o altă tarabă din capătul celălalt al căruciorului, trimițând-o chiar până la picioarele mele.

Am luat cu nehotărâre conserva și am pus-o în coș, chiar lângă rufe. Conserva era ruginită pe alocuri, iar pe ambalajul acesteia stătea scris cu litere încă citețe ,,Mazăre POP. Mazărea ce cu doar o singură gură te poate trimite în rai.'' M-am îndreptat, încet și cu grijă de aceasta, încercând să nu scap rufele prin noroi. Dacă a-și fi făcut una ca asta a-și fi primit o mustrare de la Doamna H. și o porție mai mică de mâncare, care oricum nu este destulă. Așez cu grijă coșul cu rufe, chiar lângă căruciorul acesteia și îi dau conserva. Aceasta îmi mulțumește și mai stau după în continuare să o ajut să le adune pe celelalte împrăștiate prin piață. Nimeni nu vine să ne ajute, cu toți se fac că nu ne văd, sau se uită în treacăt cu scârbă la noi și se duc mai departe.

După ce terminăm, îmi mulțumește, ca să constat cu stupoare că rufele în timp ce eram atentă la colectarea conservelor de pe stradă au fost murdărite cu ceva lichid urât mirositor, ce avea o consistență cleioasă.

- S-au murdărit? Îmi pare rău dragă. Dacă nu te opreai să mă ajuți încă îți mai erau curate. Unde trebuia să duci hainele?

- La domnișoara Red Lily.

- Am o idee. Pentru că și eu mă îndrept în direcția aceea, ce ar fi să ne oprim puțin pe la mine să le spălăm?

Dau să protestez, dar sunt oprită repede de aceasta.

- Să nu aud nici o scuză. Din cauza mea s-au murdărit hainele, eu le voi curăța.

- Cum te cheamă?

- Jaime. Jaime Little White. Pe dumneavoastră?

- Te rog. Nu îmi vorbi cu dumneavoastră. Nu sunt chiar așa de bătrână.

- Scuze!

- Apropiații îmi spun Cassandra.

O urmez îndeaproape de pe Strada Pieței până pe strada principală, care se află într-o condiție mai bună ca cea precedentă și mergem pe aceasta până cotim pe o stradă ce mi-a tăiat respirația. Strada era străjuită de ambele părți de doi copacii uriași la intrare, care aveau crengile îndreptate în toate părțile, de parcă (în momentul respectiv) atunci s-ar fi electrocutat. De crengile celui din stânga atârnau mai multe puncte negre, iar de celălalt atârna ceva doar că de o nuanță albicioasă. Strada era curată și îngrijită, la fel erau și casele din zonă, care aveau fațadele colorate în mai multe culori pastelate sau cu nuanțe închise. Fiecare dintre ele avea în curte câte ceva, nu exista vreuna care să nu aibă în grădina ei câte un copac, floare sau decorațiune de grădină.

- Îți place?

- Ce sunt copacii aceștia?

- Sunt duzi. Dudul face parte dintr-un gen de specii de foioase. Frunzele lui pot fi folosite la prepararea ceaiului, dacă frunzele acestuia sunt culese tinere, fără codiță. Ele mai pot fi folosite ca și hrană pentru viermii de mătase. Din fructele lui poți face infuzi, suc, sirop, dulceață și jeleu. Fructele au un conținut mare de vitamina C, B, K, fier și calciu.

- Vrei să încerci câteva? Am câțiva în fața casei.

- Ce este o infuzie?

- Infuzia este soluția obținută, după ce fierbi plantele în apă fierbinte.

- Cu ce te ajută vitamina C?

- Vitamina C este un micronutrient, ce îți ajută sistemul imunitar să lupte cu intrușii. Ea îți întărește sistemul imunitar și contribuie la formarea normală a colagenului.

- Ce este colagenul?

- Colagenul este o proteină dură, care este produsă în mod natural de corp. Cele mai comune tipuri sunt, cel secretat de piele, cel întâlnit în cartilaje, cel din vasele de sânge și cel ce se regăsește în țesuturile membranoase. Cu cât înaintezi în vârstă corpul produce din ce în ce mai puțin.

- De aceea Doamna H. se plânge de durerile de spate?

- Probabil. Mai există totuşi alţi trei factorii care influențează negativ producția de colagen, cum ar fi fumatul, radiațiile UV și nivelul crescut de zahăr.

- Cum îl putem crește?

- Colagenul poate fi găsit prin mai multe locuri. Poate fi luat prin suplimente alimentare, dar eu nu recomand așa ceva dacă nu este strict necesar. Mai avem după colegenul obţinut din alimente, cum ar fi citricele, carnea de pui, carnea roșie, ciocolata neagră, germeni de grâu, lactate, căpșuni, varză și așa mai departe. Ar fi inutil să ne mai lungim mai mult decât este cazul.

- Nu am putea cumva să îl menținem pentru a nu ne mai confrunta cu durerile arteriale sau de spate? Ceva ca un medicament care să nu creeze dependență şi care să necesite doar o aplicare sau două.

- Ar fi ceva. Poate ar exista mai puţine persoane care s-ar plânge de reumatism, iar persoanele ca şi Doamna H. nu ar mai avea atâtea bătăi de cap cu spatele.

- De unde știți toate aceste informații?, spun în timp ce încerc să procesez ce mi s-a zis.

- Din mai multe surse, cum ar fi cărți, documentare, internet. Cu cât aflu mai multe lucruri cu atât îmi doresc să aflu din ce în ce mai multe. Din fericire, încă mă bântuie ideea că nici nu voi apuca să descopăr toate minunățiile şi cotloanele cele mai ascunse ale existenței noastre sau care este motivul pentru care încă existăm şi nu am murit.

- Când vei ști?

- Nu știu. Cred că niciodată. Consider că este imposibil ca o persoană să dețină toate cunoștințele din toate domeniile. Nu știu dacă v-a apărea un astfel de om. În fiecare zi suntem bombardați cu informați noi, ceea ce este considerat astăzi adevărat, mâine poate s-ar putea dovedi că nu este de fapt. Timpul trece crud, repede și nepăsător pe lângă noi.

- Dacă s-ar inventa ceva ca un microcip sau ceva de genul acesta, pe care să îl putem pune într-o zonă a creierului și de care să ne putem folosi pentru a stoca o cantitate mai mare de informați, într-un timp mai scurt?

- Nu știu. Ar fi ceva.

Ajunși la ea acasă îmi sare în ochi clădirea impunătoare. Casa era construită în stil victorian, acoperișurile fiind curbate în formă ovală, cu țigla de culoarea lămâii. Fațada casei era vopsită într-o nuanță de gri mohorât, ce contrasta izbitor cu culoarea aurie a acoperișului. Pe gazonul din față era construită o alee pietruită cu alb și verde de la mușchi. Aleea trecea mai apoi pe sub ramurile unor copacii, ca să se despartă mai apoi în două părți făcând înconjurul său haotic pe lângă o fântână de marmură albă pe care trona un dragon din marmură bej. Statuia avea aripile larg deschise şi aruncă în loc de flăcării, apă cristalină exact ca şi o fință vie care îşi aruncă ultimele rezerve de energie în speranța de a fi auzită pentru o ultimă dată înainte de a se stinge în vidul nesfârşit care o înconjura. Aceasta se desparte pe lângă fântână ca să se ducă în două direcți ca și în povestea pe care am citit-o despre Mureșul și Oltul care au luat două drumuri diferite și nu s-au mai regăsit. Oare arhitectul s-a inspirat din povestire? Poteca din stânga se oprește în față unei portițe din lemn frumos lăcuit, protejat din ambele părți ale sale de un gard de lemn uriaș. De gard bat leneșe în vânt ramurile unor tufe de trandafirii, ce își ridică căpșoarele mici și firave către soare. Poteca din dreapta ducea înspre o verandă unde stătea un balansoar verde cu gri lângă o ușă mare de culoarea safirului.

- Poți să ghicești cum am botezat potecile? 

- Poteca din dreapta cred că se numește Mureș, iar cea din stânga Olt.

- Corect. Cum ai dedus asta?

- Din poziționarea lor. Potecile se despart ca și râurile din poveste, una în sus și alta în jos. De aici am dedus că aia din dreapta se numește Mureș, pentru poziționarea sa nordică pe hartă, iar Oltul în stângă după poziționarea sa sudică. Locuiești aici?

- Da și nu.

- Atunci de ce te-ai îmbrăcat așa și de ce cari căruciorul cu conserve?

- Ești o copilă destul de curioasă. Totul la timpul lor. Mai întâi trebuie să mă revanșez pentru inconvenientul pe care ț-i l-am creat.

Intrăm în ce am aflat că se numește holul de la intrare. Noi nu avem așa ceva acasă. Încăperea de acasă în care ne așezăm încălțămintea are mai multe întrebuințări. Noi o folosim ca și spațiu de depozitare, living și bucătărie. Încăperea în care am intrat era mică ca o cutie de chibrituri uriașă, dar primitoare. Culoarea albă a tapetului accentuează aspectul de luminozitate al spațiului. Tapetul are imprimat pe el modelele unor lalele colorate în toate nuanțele și culorile de la roz bonbon, roșu sângeriu și portocaliu pastel. Decorul îmi dă o stare de liniște interioară și calm. În stânga stau poziționate niște dulăpioare de pantofii și o cutie cu câteva umbrele colorate.

În dreapta trona o oglindă mare și ovală, iar dedesuptul acesteia era o minibibliotecă protejată de o peliculă din sticlă. Lângă ferestrele mari din spate erau așezate niște divane pe care să poți sta. Pe divanul din dreapta era o carte de Andre Gide. Cartea era deschisă, astfel am putut citi un fragment din ea, fragment care îmi sărise din nu știu care motiv în ochi. "E de ajuns, foarte adesea, să se adune un număr de fapte mărunte, foarte simple și foarte firești fiecare în parte, pentru a se obține un total monstruos." Citatul era scris la începutul povestiri Sechestrata din Poitiers. Ce ciudat.

- Îți place să citești?, întreabă Cassandra scoțându-mă din reverie.

- Da.

- Care este cartea ta preferată?

- Nu am doar una singură. Îmi plac mai multe.

- Nici eu nu am doar una, dar dacă ar fi să aleg o carte care m-a marcat cel mai mult în copilărie și pe care o adoram aia ar fi Bambi de Felix Salten. Care sunt cărțile tale preferate? Nu ai una care te-a marcat mai mult?

- Cartea Junglei de Rudyard Kipling. A fost prima carte pe care am citit-o. Cu ea am început pasiunea pe care o am în momentul de față pentru citit. M-ai citesc cărțile scrise de Agatha Christie, Robert Louis Stevenson, Mackenzi Lee, Arthur Conan Doyle și Maestrul.

Mă conduse printr-un living uriaș, până într-o cameră de la etaj. Tapetul e de culoarea căpșunii, cu modelele unor lalele colorate pe ea. De peretele din dreapta atârnă un ceas auriu ce răspândește o strălucire mai aparte prin încăperea puternic luminată. Camera era decorată cu un mobilier sărăcăcios, un baldachin alb, cu un cufăr mare și alb la capătul lui, o poliță pe care era așezată o lampă în dreapta patului, niște corpuri de bibliotecă albe, ce ajungeau până la tavan, o masă de machiaje cu o oglindă mică și o oglindă mai mare în capăt de tot, acoperită cu un cearșaf mare și alb.

Îmi spune să mă așez jos în timp ce ea se duce la ușa din stânga. Mă așez pe pat și încep să îmi bălăngănesc picioarele. Timpul trece cu greutate, de parcă s-ar fi oprit toate ceasurile din lume, doar pentru a mă face pe mine să agonizez aici. ,,A înghițit-o cumva pământul de stă atât? Din păcate unele persoane chiar au pățit așa ceva și nu oriunde ci în propriile lor grădinii, dar noi suntem în casă, nu afară.,,

,,Nu cred că s-ar supăra dacă m-ași plimba puțin pe aici.,, Curiozitatea învinge și încep să explorez locul. În fața cufărului stă așezat un covor mai micuț, ce mi-a scăpat atunci când am intrat aici. Nu știu dacă am făcut-o intenționat sau din greșeală. Covorul este moale la atingere și are ca model un câmp frumos de lalele sub un răsărit sau apus de soare. Acesta are o formă rotundă, întinzânduse pe mai multe direcții oprinduse în fața rafturilor cu cărții și cufăr.

Cufărul este de culoarea roșu trandafiriu, având cioplit pe el niște trandafirii. Îmi îndrept după privirea către rafturile ticsite cu cărții din spatele încăperi. Cotoarele lor parcă îmi făceau cu ochiul. Mă îndrept cu pași nehotărâți acolo și inspir mireasma îmbietoare de hârtie și cerneală pe care îl emanau acestea. Erau așezate pe raft dornice să fie răsfoite tot felul de cărții din toate domeniile de la medicină, SF, Fantasy, crime, dragoste, genetică, dezvoltare personală, contabilitate și investiții.