Alice.

Ajunsă afară încerc să mă îndepărtez cât mai departe de blocul lui Adele. Mă tot uit în urmă din când în când pentru a verifica dacă nu sunt urmărită cumva. Întreg corpul meu țipa în agonie. În loc să o învăț eu minte o lecție m-a învățat ea. La naiba și cu viața asta. Chiar trebuia să mă duc mai pregătită de atât la ea. Noroc că a scăpat cheile pe jos atunci când s-a dus înapoi după ceva costum. Ajunsă în parc mă uit în spate și mă așez pe cea mai apropiată bancă. Întreg corpul mă durea și se mişca cu greutate. Mă simt de parcă car un bolovan mare în spate de care nu pot scăpa nicicum oricât mă străduiesc. Mă lungesc pe bancă și mă gândesc unde să mă duc sau ce să fac în continuare. Stând relaxată pe bancă văd blocurile de lângă parc și încep să mă cuprindă niște fiori reci prin tot corpul. Acela nu este blocul lui Adele? La ce etaj stătea? Mă putea vedea de pe fereastră dacă se uita din întâmplare pe una dintre ele. Trebuie să mă mișc repede de acolo pentru a nu mă întâlni din nou cu ea. Ultimul lucru pe care îl mai vreau este să fiu luată pe sus ca un sac de cartofi de către ea.

Deschid telefonul și o sun pe prietena mea cea mai bună să mă ajute să mă deplasez de acolo. Când mă ridic de pe bancă cu telefonul la urechi, mă ciocnesc din neatenție de cineva. Sar surprinsă în lături și dau să cad dar sunt prinsă de cineva. Noroc că persoana de care m-am dat avea părul negru și nu roșcat. Răsuflu ușurată pentru că persoana de care m-am ciocnit era Ariel. Chiar dacă și ea era destul de înaltă, era aproape de aceeași înălțime ca și mine, fiind mai mică decât Adele. Oricum Ariel e mai pacifistă ca să zic așa, deci nu reprezintă o amenințare. Telefonul mă trimite la căsuța vocală așa că îi trimit repede un mesaj lui Cindy să mă sune și îl închid.

- Nu știam că sunt așa de înspăimântătoare.

- Tu erai. Ce cauți aici?

- Eu ar trebui să te întreb asta. Eu pe aici locuiesc. Am crezut că sora ta ți-a zis asta.

- Nu este treaba ta.

Simt cum mă studiază din cap până în picioare cu o privire glaciară. Dau să mă deplasez, dar mă împiedic din greșeală și îmi pierd pentru puțin timp echilibrul. Sunt prinsă din nou de către Ariel care mă așează încet pe bancă. Adele m-a lovit tare pe la picioare cu un băț mare din lemn tare. Îmi vine să plâng, dar încerc să mă abțin față de Ariel. Nu vreau să plâng în fața fostei iubite a surori mele mai mici.

- Unde vrei să mergi? Pot să te duc eu cu mașina până acolo.

- Nu trebuie. Mă descurc eu. Nu îți face griji te rog.

- Nu știu ce ai pățit și cum ai ajuns în starea aceasta, dar e evident că nu vei reuși să te deplasezi în situația în care ești. Trebuie să ajungi la spital. Dacă nu mă lași să te ajut, atunci o să te duc eu cu forța până la spital. Rămâne la latitudinea ta ce variantă vei alege, dar ambele vor conduce la același rezultat.

Până la urmă mă las înduplecată să merg cu mașina cu Ariel. Ajunși în mașină pornește aerul condiționat și îmi pune centura de siguranță. Nu știu de ce s-a mai oferit să mă mai ajute după ce s-a despărțit de surioara mea și a lăsat-o să plângă. Pentru asta nu o voi ierta, dar nu prea am o altă opțiune la dispoziție la care să pot apela pentru a cere ajutor. Cea mai bună prietenă a mea este ocupată și surioara mea este la spital și nu trebuie să afle că am fost la casa lui Adele. Asta doar ar face-o să se îngrijoreze mai mult. Mai bine nu aveam încredere în acel prieten. Nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă stăteam acasă cum a zis Katherine. Simt cum mă năpădesc lacrimile, în timp ce încerc zadarnic să le opresc din a se prelinge pe fața mea. Ariel observă asta și îmi oferă un pachet de batiste dintr-un sertar și un pahar cu apă.

- De ce plângi?

- Sunt o soră mai mare îngrozitoare.

- Despre ce vorbești?

- Din cauza mea Ariel este chiar acum în spital și mama a murit. Nu pot să îi zic asta. Vestea ar răni-o și mai tare și nu îmi doresc asta.

- Inspiră adânc. Cum ar putea să fie toate acestea vina ta?

- Sora mea a avut o înțelegere cu Adele să se întâlnească o lună pentru un videoclip pe care să îl dea ca dovadă la poliție împotriva unor băieții. Unul dintre ei a pus un drog în băutura mea la o petrecere, iar eu nu ca proasta nu am avut grijă deloc la ce beau. Dacă nu mă duceam la petrecere așa cum a zis ea, nu mai avea loc înțelegerea iar ea era acum acasă în siguranță și nu internată la spital rănită.

- Nu aveai de unde să ști că îți va pune cineva un drog în băutură și nici nu aveai de unde să ști că sora ta a făcut o înțelegere cu Adele. Nu te mai învinovăți pentru ceva asupra căruia nu ai absolut niciun control. Sora este un adult în toată firea care poate să aleagă ceea ce consideră că este mai bine pentru ea. Acum de ce te învinovățești pentru moartea mamei voastre? Ai ucis-o tu cumva sau ce?

- Nu am ucis-o, dar mă simt prost că ultima conversație pe care am avut-o cu ea a fost o ceartă. Spun în timp ce îmi masez capul care începea deja să mă doară. Am avut o discuție în care am luat-o la rost că nu este destul de prezentă în viețile noastre, iar asta cel mai probabil că a rănit-o. Acum regret că am spus ceea ce i-am spus, dar acum nu mai pot da timpul înapoi.

- Ceea ce a fost a fost. Nu poți să aduci înapoi laptele vărsat și nici să plângi pentru el mult timp nu te va ajuta cu nimic îți garantez asta. Nu vei schimba nimic dacă te vei gândi la nesfârșit la ce nu a mers bine în trecut. Înțeleg că este ceva neplăcut dar acum trebuie să îți revii în simțiri pentru tine și pentru sora ta care are nevoie chiar acum nevoie de tine. Ar fi păcat să te piardă și pe tine. Vrei să mergem prima dată la spital sau la tine acasă?

- De ce m-ai ajuta? Răspunde acum la întrebare, fără ocolișuri sau înflorituri.

- Vreau să îmi plătesc o veche datorie.

- Despre ce datorie este vorba?