Alice.

Mă învârt prin cameră în timp ce aștept ca ea să își facă apariția. I-am scris un mesaj pe la ora 10 și am primit un răspuns de la ea doar pe la ora 12 că trebuie să rezolve ceva. Ce îi ia atâta timp? La ce se referea că trebuie să rezolve ceva? Mă tem să nu se fi întâlnit cu bărbații de data trecută. Dacă de aceea nu a venit până acum?

Mă pun să fac temele pe care le aveam la facultate, dar nu reușesc nicicum să mă concentrez pe ceea ce am de făcut. Mă roade să nu fi pățit ceva. Nu a răspuns la ultimele mele mesaje și nici nu a răspuns la apelurile telefonice. Îmi iau revolverul, geaca de piele și cheile de la mașină, când văd cum se deschide ușa de la apartament. Iau o poziție defensivă, dar pun lucrurile repede pe masă pentru a o ajuta pe surioara mea să nu se prăvălească pe jos.

Tremura din tot corpul și era lividă la față. Am încercat să o ajut să se ridice, dar mi-a atras atenția o consistență lipicioasă. O duc încet până în camera ei, unde încerc să îi dau cu grijă geaca jos. Tricoul de dedesubt era negru și avea niște zone cu o nuanță mai bizară. Deja am o idee despre ce este vorba. Asta nu este prima dată când surioara mea pățește așa ceva. Mă grăbesc să aranjez trusa de prim ajutor în baie și pregătesc apa să aibă temperatura potrivită, nici prea rece dar nici fierbinte. După ce fac toate pregătirile încerc să o fac să își revină în fire până vine ambulanța. Îi dau tricoul jos cu groază ca şi dăţile trecute rămân mută la imaginea din fața mea, dar nu am timp de asta acum. Atunci când ajunge ambulanța sora mea era puțin trează și avea spatele curățat de o parte din sânge. Am încercat să îi curăț rănile, să o țin trează și să îi dezinfectez rănile până a fost luată cu targa. Am stat cu ea până la spital, unde am vorbit cu doctorul un timp și am completat ceva documente până am fost lăsată să intru în salon să o văd.

Corpul ei părea mic și fragil cum stătea tremurând așa în patul de spital. Nu știu cum a reușit să vină în starea aceasta până acasă. Putea să își piardă cunoștința pe stradă, fără ca eu să fi știut unde se afla. Las câteva lacrimi să îmi curgă pe obraji înainte de a mă apropia de patul acesteia. Doctorul mi-a spus că putea să moară dacă pierdea mai mult sânge, iar grupa ei sanguină este greu de obținut. Este O+ ca și a tatei, dar el nu m-ar fi ajutat în ruptul capului. Mă bucur că ea este în viață și nu s-a ajuns la ceva complicații.

Nenorocita care i-a făcut asta îmi va da socoteală pentru că a avut tupeul să îmi rănească sora mai mică, iar aveam deja adresa ei.