Katherine.

Dau să închid apelul, când aud vocea ei la telefon. Stau ca și stană de piatră cu telefonul la ureche până îmi fac până la urmă destul curaj să răspund înapoi la salut.

- Salut! Nu pot să cred că m-ai sunat. Ce mai faci?

- Hei! Eu sunt bine. Tu?

- Nu mare lucru. Am citit o carte de Dostoievski și mă uit pe fereastră. Tu ce faci acum?

- Am vrut să îți cer ajutorul, dar se pare că încă te gândești la fosta.

- De unde ști asta?

- Te-a lăsat pentru altcineva. Îmi pare rău să îți zic asta, dar ca și prieten trebuie să te aducă și pe tine cineva cu picioarele pe pământ. Înțeleg că ai suferit mult atunci când s-a despărțit de tine și înțeleg sentimentele de confuzie, furie și tristețe prin care ai trecut. Acum trebuie să încerci să treci peste deoarece timpul nu va vindeca rana provocată de fosta relație. De aceea se numește fostă de la a fost, care reprezintă ceva ce a avut loc în trecut.

- ...

- Poți te rog să ai grijă de tine și să încerci să o uiți? Relația aia ți-a făcut mai mult rău decât bine. Ai mâncat ceva?

- Nici tu nu ai avut o relație mai roz. Ai fost împreună cu o fată sadică care te domina și te punea să te îmbraci în tot felul de haine ciudate sau să porți ceva lanț pe la gât. Fata aia te trata mai rău ca un câine, de ce îmi dai sfaturi atunci?

- În primul rând m-am despărțit de ea din aceste motive și din altele. Doi la mână mă vezi așteptând un mesaj de la ea să ne împăcăm. Nu mai vreau să am de a face cu ea.

- Bine. Să ai o zi frumoasă. Pa!

- Stai! Iar mi-a închis telefonul în nas. La naiba. Ce vede așa de interesant la fata cu care era în relație? A lăsat-o și a primit block de la ea și acum alege să rămână blocată pe chestia asta. Poate să își continue viața și să își caute pe altcineva.

- Uite o întrebare mai bună ce ai văzut tu așa de interesant la ea și la fosta ta? Ambele sunt sadice, nu vezi? Ești cumva atrasă de femeile sadice, care îți acordă cât mai puțină atenție, sunt distante din punct de vedere emoțional și nu știu cum să facă față emoțiilor? Cam așa m-i se pare.

- Nu este treaba ta, spun înainte de a ieși val vârtej din încăpere. În doar câteva minute eram deja îmbrăcată, încălțată fiind deja ieșită afară în stradă. Am ignorat comentariile surori mele și m-am dus pe stradă înspre parc cu căștile în urechi.

Am ascultat mai multe melodii de pe YouTube începând cu muzica de la Versailles, Truth, trupa Lareine cu Metamorphose, trupa Black Veil Brides cu Goodbye Agony până ce am ajuns în parc. Ariel și Adele locuiesc în această zonă, chiar dacă nu au interacționat până acum una cu alta direct.

Mă voi duce prima dată la Ariel să îi cer ajutorul și să îi cer scuze pentru modul în care m-am comportat. Mă îndrept înspre blocul ei încercând să îmi acopăr capul și fața pentru a nu fi recunoscută cumva de Adele, în caz că ar fi fost ieșită afară.

Reușesc să ajung la ușa de la blocul lui Ariel și sun la interfon. Sunt luată prin surprindere de către bunica ei care tocmai venea de la cumpărături și încep să vorbesc cu ea. O ajut să care cumpărăturile până la etajul 4 ca după să fiu invitată înăuntru la o ceașcă de ceai.

- Îți mulțumesc pentru ajutor dragă. Cred că ai venit să vorbești cu nepoata mea, dacă nu greșesc.

Nu apuc bine să zic ceva că doamna Ortega o și strigă pe Ariel.

- Maria! Știu că ne-ai ascultat conversația. Vin-o să vorbești cu domnișoara de aici. Nu îți este rușine să nu îți saluți prietena?

În nu mai puțin de cinci minute de când a strigat doamna Ortega a și apărut Ariel în fața mea supărată de ce am avut tupeul să o deranjez. Era îmbrăcată cu un halat de laborator murdar cu diferite pete pe el. Avea părul negru, scurt și lins aranjat prin toate părțile. Se pare că și l-a tăiat de data trecută de când ne-am văzut. Arăta bine și cu halatul murdar și cu cearcănele acelea la ochi. Ne salutăm și bunica ei o bate la cap să mă invite la ea până pregătește ea masa. Se vedea din privirea de indignare pe care mi-a aruncat-o că nu i-a prea convenit ideea, dar de își refuzat bunica nu o făcea. În camera ei, ea a închis ușa și s-a uitat la mine cu mâinile în șold. Mă privea cu un aer rece și indiferent.

- De ce ai venit până aici?

- Pot să mă așez prima dată pe un scaun, te rog?

- Sigur.

Mă pun la scaunul de la biroul de studiu. Biroul se afla în cealaltă parte a camerei, iar pe acesta avea diferite eprubete și substanțe. Avea și un microscop cu ceva probe pe care cel mai probabil le analiza înainte de a interveni eu, după mănușile puse în grabă lângă microscop. Nu prea vedeam prin cameră prea multe, deoarece a acoperit singura fereastră din încăpere cu niște perdele negre. Se pare că încă nu suportă lumina. Nu s-a schimbat prea mult de anul trecut de când m-am confesat ei și am fost refuzată. Mă gândesc la cuvintele pe care mi le-a zis sora mea înainte de a ieși ca furtuna pe ușă afară. Chiar încă mai am sentimente pentru ea, chiar dacă nu îmi prea convine această idee acum. Înainte mă bucuram de câte ori o vedeam, dar acum sentimentele mele sunt amestecate și confuze. A ales-o pe fosta ei, iar eu am ales să mă îndepărtez după aceea de ea pentru că mă durea să mai stau să vorbesc cu ea. De câte ori vorbeam cu ea îmi făceam speranțe false că s-ar putea să se răzgândească, până am început să conștientizez că asta îmi făcea numai rău. A durat ceva până m-am convins că acela era capăt de linie. Nu îi voi zice că am avut sentimente pentru ea și nici nu o voi mai face vreodată. Am fost refuzată de ea o dată, nu mai vreau încă un refuz și nici nu vreau să îmi mai arăt partea vulnerabilă. Nu ei cel puțin, dar de la relația cu ea nu am mai avut după același curaj să mă mai deschid la fel de simplu la altă femeie nici dacă încercam. De fiecare dată mă cuprindeau ceva presentimente negative care nu mă părăseau până nu mă confundam în ceva activitate ca scrisul sau facultatea sau lecturarea unei cărți de la bibliotecă. Am încercat să iau o gură mare de aer în plămânii și să încerc să respir. Îmi simțeam inima cum bate puternic, gata să mă sufoce ca pedeapsă pentru prostia de a veni până aici. Îmi schimb postura în una dreaptă, răsuflu și încep să turui discursul pe care l-am făcut pe drumul până aici.

- Știu că nu am început să vorbim prea bine la telefon. Pentru asta îmi pare rău. Nu trebuia să îmi bag nasul în treburile tale și știu că modul în care alegi să îți duci viața nu este treaba mea. Nu pentru asta te-am sunat. Nu mai vreau să mă mai întâlnesc cu tine și nici nu mai am sentimente pentru tine nu îți face griji. Înainte de a zice ceva, lasă-mă te rog să termin ceea ce am de zis. Am venit la tine pentru a cere ajutorul legat de un eveniment. Poți să refuzi dacă vrei, dar dacă mă ajuți nu o să te mai bat la cap cu altceva și o să te las în pace. Promit!, spun asta repede ca după să îmi trag puțin sufletul.

- Despre ce este vorba de ai venit să mă bați la cap cu o cerere?, spune în timp ce se pune pe patul din fața mea.

- Sora mea a fost la o petrecere cu mine, dar ne-am despărțit între timp, iar ea a stat între timp cu grupul unui prieten. Mă simt prost că nu am supravegheat-o deoarece unul dintre băieții din grup i-a pus ceva drog în băutură.

- Cu ce te pot ajuta eu cu asta?

- Știu că tu te duci pe la diferite petrecerii și ști o parte din persoanele de pe acolo. Poți să stai cu ochi pe cineva?

- Pe cine?

- O ști pe Adele?

- O fată cu păr lung și rășcat?

- Da. Aia este.

- O cunosc. Am vorbit de câteva ori cu ea. De ce ai vrea să o spionez? Cu ce este ea implicată în toată tărășenia aceasta?

- Nu știu cum a obținut un videoclip cu băiatul care i-a pus drogul în băutură și vreau să investighez să văd dacă nu ar avea ceva înțelegere cu ei sau cu unul dintre ei. Te rog! Nu prea am la cine apela pentru a cere ajutor pe partea aceasta.

- Bine. Voi încerca să te ajut, dar nu garantez nimic.

- Mulțumesc!

- Doar pentru asta ai bătut atâta drum până aici? Puteai să îmi zici asta printr-un mesaj sau la telefon.

- Nu prea răspunzi la mesaje.

- Scuze! Data viitoare nu se va mai repeta.

- Cam atât am avut de zis. Să ai o zi frumoasă!

- Nu stai la masă? O vei dezamăgi pe bunica dacă nu rămâi la masă.

- Bine. Voi rămâne să iau masă, după mă voi duce de aici.