Katherine

Adele mi-a cerut ceva complet nebunesc. A trebuit până la urmă să accept dacă vroiam să o ajut pe sora mea mai mare la poliție. Dovezile vorbesc mai mult decât simplele cuvinte. Nu știu cum a făcut rost Adele de înregistrare, dar asta nu contează așa de mult acum, ci cum pot să scap eu acum din situația în care am intrat. Adele îmi va scoate ochi până mă țin de promisiunea pe care am făcut-o de a îi fi subordonată timp de o lună. Va trebui să zic da la o grămadă de lucruri și de situații nebunești ca și în trecut. De aceea am și încheiat orice legătură aveam cu ea. Mă punea să îi trimit poze cu mine dezbrăcată, îmi alegea ea hainele, ce voi mânca până am început să ajung la limită cu asta și i-am zis că ne despărțim. Îmi amintesc că i-am dat după repede block peste tot. Cel mai probabil mi-a scris de pe o altă cartelă.

Nu mai contează. Voi încerca să abordez situația pas cu pas așa cum am făcut-o și până acum. Mai întâi o voi suna pe Ariel, chiar dacă nu îi plac telefoanele poate acesta o va scoate din transa în care intră des. Ariel are obiceiul de a se detașa des de tot ceea ce o înconjoară și uită cum trece timpul. Las telefonul să sune și mă gândesc dacă nu s-a pus până acum la somn, dar știu că nu prea dormea la ora aceasta din cauza coșmarurilor care îi bântuie nopțile. Așa cum a zis un scritor până și coșmarurile sunt vise, chiar dacă sunt mai neplăcute decât celelalte. Nu îmi amintesc ce scritor a zis asta sau dacă a zis unul asta ci nu altcineva.