Eveline:

Ploaia torentiala imi incetoseaza privirea, dar timpul lupta impotriva mea ceea ce ma face sa ignor vremea. Ma indrept cu pasi grabiti catre casa, sperand ca mama nu va observa mica intarziere. Totul mergea asa de bine! Mama isi ia pastilele, am 10 pe linie, m-am impacat cu Nate, iar acum imi dau seama ca Leah e un sarpe, ca probabil am un crush imens pe Aiden si ca o sa fiu pedepsita. Universule, te ador! Este pentru prima oara in cei 17 ani cand ajung tarziu acasa, deci sper ca mama sa gaseasca o pedeapsa interesanta. Sunt dezamagita . O simpla cearta m-a facut sa imi pierd controlul, sa par slaba. Reusesc sa ajung in timp record, depasind ora impusa cu doar cateva minute. Ma descalt si pornesc spre camera mea, insa cand sunt in dreptul scarilor aud doua voci cunoscute venind din biroul tatei. Ma indrept spre usa masiva a camerei, pentru a auzi mai bine.

    -O sa ii spui, Abygail, altfel ii spun eu, se aude vocea tatalui meu.

Lacrimi de fericire imi inunda ochii si simt cum sperata renaste in mine. Tata este omul care m-a crescut si m-a invatat cum sa trec peste orice. In ciuda faptului ca a fost prezent un timp relativ scurt in viata mea, el m-a facut sa inteleg ca pot reusi orice imi propun. Fiind locotenetul armatei, este plecat mereu in misiuni ceea ce ma impiedica sa vorbesc cu el pe cat de des mi-as dori. Este pentru prima oara cand vine mai devreme decat data stabilita, ceea ce imi trezeste un sentiment de ingrijorare. Nerabdatoare, navalesc in birou si ma arunc in bratele lui.

    -Tati! Ce dor mi-a fost de tine! Cum te simti? Cum a fost la munca? Stai mai mult ca data trecuta? il intreb entuziasmata, topaind pe langa el.

    -Eve, frumoasa mea, ai crescut atat de mult anul asta! Ce ai mai facut, pustoaico?imi spune razand, insa pot simti o usoara raceala in glasul lui.

    -Eveline,ce e tot spectacolul asta? Intri neanuntata in incapere si ne intrerupi din discutia pe care o purtam. Nu iti e rusine, fetita? Asa te-am invatat eu sa te comporti? imi spune mama, fiind nervoasa si putin agitata.

Ma uit confuza la femeia din fata mea, neintelegandu-i reactia usor deplasata. Mama poate fi in multe feluri, dar niciodata nu m-a certat cu privier la comportamentul meu atunci cand vine tata. Privind-o atent observ rimelul de sub ochii ei minunati, fata palida si buzele usor crapate. Arata ca in pragul unui atac de panica. Ce doamne iarta-ma se intampla aici?

    -Mama, esti bine?

-Da, iarta-ma, am avut o zi proasta la munca, raspunde aceasta incercand sa mimeze un zambet.

-Ev, fugi si schimba-te de hainele astea, iar apoi stam toti la masa si povestim, imi spune tata pe un ton bland. Eu si mama ta avem cateva lucruri de discutat, adauga accentuand ultimul cuvant.

    -Sigur tata, imi pare rau ca v-am interupt, ii spun si ma indrept fara tragere de inima spre camera mea.

     Ma schimb in pijamalele mele pufoase, imi prind parul intr-un coc dezordonat si ma indrept catre usa, insa ceva imi atrage atentia. Pe biroul din camera mea se afla un lant din argint,ce are gravat pe o parte numele meu si data de nastere, iar pe cealalta numele tatalui si data acestuia. Ma cuprinde o fericire imensa si imi pun lantul la gat, apoi citesc biletelul care se afla langa cutia in care era cadoul. Scrisul caligrafic al tatei imi trezeste amintiri frumoase din copilarie, legate de putinele momente petrecute impreuna.

    "De-a lungul anilor te-am privit crescand, maturizandu-te, evoluand. Dintr-o pustoaica care se juca toata ziua fara a ii pasa de cei din jur sau de parerile lor ai devenit o tanara care stie ce vrea de la viata, premianta, invingatoare.

     Cu toate ca am lipsit mult din viata ta, tu mereu m-ai primit cu bratele deschise si cu multa iubire. Te iubesc, pana la luna si inapoi!

                                                              Tata

P.S: Daca vreun baiat se ia de fetita mea, il omor. Avertizeaza-l pe cel care iti va fura inima: daca nu are grija de ea nu o sa mai aibe ocazia sa mai fure vreo alta inima."

Un zambet larg imi infloreste pe buze si pornesc spre bucatarie, formuland in minte cuvintele care pot exprima recunostinta mea fata de tata. Fericirea se evapora cand ajung in living, fiind socata de imaginea pe care o vad.Tata este atat de nervos incat a devenit rosu la fata. Il surprind tipand cat de tare poate la mama care este la un pas de a plange. Revin la realitate cand palma tatei se indreapta amenintator catre obrazul mamei:

    -Sa nu indraznesti sa dai in ea, tip si ma indrept catre el. Da-te, scuip printer dinti si o iau in brate pe mama care tremura din toate incheieturile. Ti-ai luat pastilele? o intreb soptit si oftez la raspunsul ei.

    -Eveline, vino, ia un loc!ma indeamna tata, cu un fals entuziasm. Mama ta ne va impartasi lucruri foarte interesante. O sa fii surprinsa de ceea ce vei auzi, fetita mea, imi spune apoi ma apuca de brat si ma tranteste pe canapea.

   -Bryan, inceteaza, te implor ii spune mama incercand sa para ferma, dar vocea ii demasca frica. Nu e vina ei, nu vreau sa o amestecam in asta. Te rog, Bryan! ii zice punandu-se in genunchi.

Un ras grotesc, infricosator iese din gatlejul tatei, apoi o pocneste pe mama intr-o fractiune de secunda. Raman impietrita pe canapea. Cand se repede sa o ia de par imi revin:

-Opreste-te, animalule! Ce ti-a facut mami?

-Taci dracu din gura ca urmezi tu, pui de catea! Abygail, spune-i, acum!

-O chinui, Bryan! chitaie mama. Ea nu ti-a gresit cu nimic! Nu e vina ei, ii spune mama si pentru prima oara de la inmormantarea bunicii o vad ca plange cu o durere nemarginita, inecandu-se in propria suferinta.

    -Ce se intampla? De ce plange mami? intreb si simt lacrimile acumulandu-se in timp ce observ scena din fata mea.

    -Incetati! Amandoua! tuna tata. Abygail ii spui tu sau eu? Alege acum!

    -Eve, scumpa mea, imi pare rau, isi incepe mama fraza, dar este intrerupta brutal de tata.

    -Iti pare rau? zice el incet. Iti pare rau? Si cand erai acolo nu iti parea rau? Cand va tavaleati prin patul lui mai regretai? ii reproseaza barbatul pe care  nu il mai recunosc, tipand.

    -Lamuriti-ma, va rog!le spun exasperata.

    -Daca maica-ta nu are de gand sa te lamureasca, atunci o fac eu, raspunde si ma trage catre oglinda. Ce vezi cand te uiti la mine si la tine?

-Un tata si o fiica.

-Gresit, vezi un copil din flori care nu stiu cum a ajuns in familia asta si un om ce si-a ratat viata din cauza lui.

Inghet. Cuvintele se aud tare si clar in capul meu, insa nu le pot intelege.

    -Poftim? intreb crezand ca e o gluma.

-Asta nu e mama ta. Inainte sa ma intrebi, nu, nu ai fost dorita,de aceea ai ajuns aici, imi spune razand. Ai fost un accident pentru toti! striga el.

Lacrimile imi pateaza chipul, confuzia si ura acaparandu-ma. "Nu ai fost dorita". "Ai fost un accident pentru toti". Cuvintele se repeat la nesfarsit, incercand sa capete un sens, dar totul e in zadar. Sunt trezita din reverie de palma tatalui, care este asa de puternica incat ma darama din picioare. Adevarata durere apare atunci cand il aud cum scuipa printer dinti, plin de dezgust "pui de catea".

    -Bryan, inceteaza, o sperii! Nu intelege nimic din ceea ce vrei sa ii spui, da glas gandurilor mele femeia care acum e la un pas de a lesina.

-Sunt adoptata? intreb incercand sa inteleg ce se intampla.

    -Daca erai adoptata crezi ca mai exista acum discutia asta, Evelina? raspunde ironic si imi dau seama ca situatia e cu adevarat neplacuta.

    -Nu inteleg nimic, strig. Sa explice cineva ce se intampla de fapt!

    -Totul a inceput acum 18 ani, sopteste mama si simt ca nu imi va placea ceea ce urmeaza.

Aiden:

Socul de pe fata mea era vizibil, precum este o pata neagra pe o haina alba sau mai bine zis precum este atractia mea fata de blonda enervanta care se tot plimba prin gandurile mele de o luna. Nu inteleg ce cauta el aici, cand ar fi trebuit sa fie plecat in Elvetia si sa se intoarca peste cel putin opt saptamani. Iritarea ma acapareaza mai repede decat ma asteptam, din cauza amintirii legate de nunta lui cu scorpia de directoare.

    -Surpriza! imi spune cand ma vede ca ies din biblioteca. De cand ai devenit intelectual, dragul meu fiu? adauga razand.

Bravo, mosule. Vii din Elevetia, faci o gluma proasta si crezi ca o sa vin ca ultima fetita sa iti sar in brate, recreand o scena din Titanic. Wow, dezamagitor.

    -A dracu surpriza, murmur in barba. Tata, ce mai faci? Sau sa fiu mai exact: Ce faci aici, acum? De ce nu esti in Elvetia la afacerile tale? intreb cu un fals entuziasm ce se transforma treptat in dezgust.

    -Fiule, avem multe de discutat, hai sa mergem la un restaurant! imi sugereaza, vizibil agitat.

    Inainte sa raspund, usa bibliotecii se deschide si apare Nate alaturi de Leah, care are o conversatie telefonica aprinsa.

    -Ryan, am avut probleme la scoala, te rog nu te supara, iubitule!se pisiceste ea. Iti promit ca o sa ajung in zece minute la restaurant. Te rog nu imi inchide, Ryan! Ryan! Minunat, adauga nervoasa si inchide telefonul.

-Tipa dracu mai incet ca ma doare capul, marai in directia ei, dar cotul in coaste de la tatal meu ma face sa inghit restul cuvintelor jignitoare.

    -Domnule Moore!s pune Nate socat. Ce mai faceti? intreaba cu privirea atintita asupra mea.

    -Nate, baiete, ce mare te-ai facut! Ia zi, pustanul de langa mine iti mai face probleme? ii raspunde tata.

Ma uit la Nate incercand sa ii transmit telepatic ca daca nu zice lucruri buna ramane fara obiect de distractie. Aparent, intelege rapid mesajul.

    -Aiden a fost un inger, va spun cu toata sinceritatea, raspunde blondul incercand sa para convingator. Din pacate trebuie sa plecam. Hai Leah!

    -La revedere! spun ce doi in cor, pornind in aceeasi directie.

Ar trebui sa il intreb pe idiotul ala ce dracu face cu Leah, care este optiunea numarul doi cupa prietena ei.

    -Aiden, dragul meu, imi spune batranul incercand sa ma imbratiseze.

    -Usor cu imbratisarile, tataie! ii spun si imi scot o tigara din pachet.

    -De cand fumezi? ma intreaba surprins.

    -De mult, ii raspund sec.

    -De cat timp, mai exact ? imi da replica iritat.

    -Un an, poate doi. Cine mai tine contul? ii zic degajat, cu aroganta in voce.

    -Lasa tigara, Aiden, imi zice, luandu-mi dulcea bomboana din mana.

Il privesc cum trage un fum din ea, apoi o arunca pe jos si o calca. Am un moment de reculegere pentru bunatatea de tigara, stinsa abia la jumatate.

-Stii ca mamei tale nu ii placea fumul, adauga acesta vizibil afectat.

    -Ai irosit o tigara degeaba, ii spun, ignorand implicarea mamei in discutie.

    -Of, Aiden, stiu cat de greu ti-a fost cand a murit mama ta si cat de apropiat erai de ea, incepe el discursul parental pe careil detest.

    Ma abtin.

    -Notele tale au scazut mult in ultimii ani, baiete. Nu trebuie sa scazi doar pentru ca mama ta a murit.Toti o iubeam pe Linda, dar acum s-a dus.

Abtine-te, dobitocule! Nu riposta! Nu e bine sa dai in tatal tau!

   -Am inteles de la doamna directoare ca raspunzi arogant si ca iti bati joc de fetele din liceu, continua tata pe un ton dojenitor, eu devenind din ce mai nervos.

    Incerc cu greu sa continui cu tacerea, insa daca mai adauga un lucru din lista "De ce e Aiden o dezamagire" dau dracu rabdarea.

   -Si mai ales indraznesti sa bei si sa fumezi cand stii doar ca asta e lucrul pe care mama ta il ura cel mai tare. Ea ar fi foarte dezamagita de tine acum, Aiden.

Izbucnesc.

   -Intr-adevar tata, discursul tau m-a lasat fara cuvinte, dar parca mai surprinzatoare a fost vestea logodnei tale,ii spun iar el ramane fara cuvinte. Surprins? Ah, nu iti face probleme, asa am fost si eu cand am aflat asta in cabinetul directoarei cu doar cateva zile in urma, ii spun din ce in ce mai nervos.

   -Aiden, ai grija ce spui, ma avertizeaza tata.

   -Nu, acum e randul meu si o sa ma asculti! Spui de mine ca o dezamagesc pe mama, insa tu o inlocuiesti cu o alta femeie la doar cativa ani de la moartea ei. Ti se pare corect? Mie nu! Totusi, daca tot voiai sa gasesti o alta femeie puteai macar din respect pentru scumpa ta sotie, acum moarta, sa nu te logodesti pe ascuns cu femeia care ti-a fost amanta in timpul mariajului vostru, ii scuip cuvintele in fata si continui. Ce este mai amuzant este faptul ca voi va asteptati ca sa continui tot circul asta cu familia fericita. Cat timp ea, amanta care e acum logodnica ta, e prezenta in viata noastra, tu nu existi pentru mine. Am fost destul de clar, taticule?termin micul discurs in care mai mult am tipat la el, cu o nota de sarcasm.

   -Aiden, lucrurile nu sunt asa cum par.

   -Scuteste-ma! il intrerup, indreptandu-ma catre masina.

   -Aiden, asculta-ma! Pot sa iti explic! striga barbatul venind dupa mine.

   -Te rog, inceteaza cu cliseele de genu, am ascultat destule rahaturi, ii spun si intru in masina.

    Ii sunt recunoscator lui Nate in aceste momente, el fiind cel care m-a convins sa imi aduc masina. Inainte de a auzi raspunsul tatalui meu demarez, fara a ma uita in spate. In seara asta vreau doar sa ma distrez.

Buna, buna! Am revenit cu un nou capitol in care am vrut sa observati relatia celor doi protagonist cu parintii lor. Urmeaza capitole pline de secrete si o evolutie considerabila a legaturii dintre Aiden si Eveline. Sper sa va placa.

In legatura cu Aiden si felul lui de a fi, am o explicatie. Aiden reprezinta un comportament destul de aproape de realitate, fiind doar usor hiperbolizat. Vreau sa va prezint prin el si partea urata a unui om care sufera, incercand sa fie nepasator. Totodata el reprezinta si un adolescent "rebel", care va invata ce este schimbarea. Incerc sa fiu cat mai aproape de realitate , deci imi asum limbajul folosit si gesturile pe care le face.

Sper sa va placa acest capitol!