Aiden:

Mă uit cu dezgust la păpușa din fața mea, sperând să dispară cât mai repede din peisaj. Nu suport tipul clasic de fetițe cuminți, cu oră de culcare, note maxime, viață perfectă și tot tacâmul, care se dau sfinte când de fapt sunt dracu în persoană. Exemplu concret: Eveline Liams, gagica ce mă privește amenințător. O urmăresc cu privirea în timp ce se apropie de mine, oprindu-se la o distanță de câțiva pași. Îi studiez chipul și constat că sunt nevoit să recunosc un fapt deja vizibil, e frumoasă. Ochii gri-albastrui sunt animați, probabil datorită adrenalinei cauzate de dorința de a se certa, iar buzele trandafirii ii formează un zâmbet arogant. Pistruii, acum vizibili, îi dau un aspect de îngeraș, iar roșeața din obraji completează perfect aspectul firav, inocent.

    -De ce ? scuipă printre dinți cele două cuvinte.

O ignor și văd cum furia o acaparează, dorind probabil să mă calce în picioare. Își duce ușor mâinile în jos, strângându-și pumnii, apoi inspiră adânc și se apropie la o distanță surprinzător de mică, aproape inexistentă. Vede uimirea de pe fața mea și zâmbește slab, dar își reia rapid postura de "fată dură". Sunt pregătit să scot ce e mai rău din fata asta, sperând să poarte cea mai aprinsă ceartă din viața ei.

-Răspunde dracu la nenorocita aia de întrebare! ridică ușor tonul la mine, însă vocea i se frânge la finalul frazei, fapt ce îi sporește nervozitatea.

    -Printesa, usor cu limbajul ca ti se duce aura de ingeras, ii dau replica degajat. In plus, o maicuta injurand nu e atragatoare deloc, nu-I asa Nate? il intreb pe blond, facand aluzie la relatiile lui "extraconjugale".

    -Aiden, intervine prietenul meu pe un ton dezamagit, dar aleg sa il ignor.

    -Ce dracu ai cu mine, nesimtitule! o aud eu, si probabil si mortii din cimitirul central la ce tipat imi ofera. Cat de frustrat poti sa fii incat sa te iei de un om care nu ti-a facut absolut nimic? Nu te-am bagat vreodata in seama pentru ca esti un nimeni, o persoana neimportanta care face lumea un loc mai rau decat este deja prin ignoranta, tupeul, aroganta si prostia de care dai dovada de fiecare data cand respiri!

Izbucnesc in ras. Pur si simplu rad asa tare, incat nu ma mai pot controla. Cum dracu poate sa fie o persoana simpatica atunci cand se cearta? Ramane socata cand ma aude razand, ceea ce o face sa se enerveze. Doreste sa isi ia geanta, insa ma mobilizez si ii raspund:

    -Asta e tot ce poti? Atat? Ar trebui sa ma simt ranit? Iubire, in primul rand, replicile sunt dezamagitor de proaste. Ma raneste faptul ca nu poti mai mult de atat. Daca e sa vorbim de persoane nefolositoare, societatea are nevoie de cineva realist ca mine, nu de o persoana plina de sperante, exact ca tine. Iar, in legatura cu intrebarea care te obsedeaza, imi place sa ma iau de persoane sub nivelul meu. Stii, e o satisfactie imensa frustrarea cuiva care nu e in stare sa fie la fel de bun ca mine. Evident, tu nu ai cum sa simti asta.. nimeni nu se coboara la un nivel ca al tau. Scumpo, evolueaza si scoate-ti dracu fitele din capusorul tau gol de robotel, inchei, asteptand o reacție din partea ei.

Eveline:

Simt lacrimile ce se aduna in coltul ochilor, dar refuz sa le dau drumul. Il privesc pe monstrul din fata mea, care ranjeste satisfacut la durerea provocata. Vreau sa plec, sa fug din biblioteca si sa nu il mai vad niciodata, dar stiu ca asta ii va alimenta mandira si orgoliul. Trag aer adand in piept si ma rog la Dumnezeu pentru ceea ce urmeaza sa fac. Stiu ca cel mai destept cedeaza, dar hotarasc ca astazi sa nu mai fiu eu cea desteapta.

    -Wow, Aiden, ma surprinzi! Aproape ca mi-au dat lacrimile pentru aceasta prestatie. Te-ai gandit sa te duci la teatru? Uite cum stau lucrurile: toti ne-am prins de cat de Trista e viata ta. Adica, nu ma intelege gresit, nu e ca si cum meriti mai mult, dar tot te compatimesc pentru ce persoana mizerabila ai ajuns, continui vazand ca incepe sa fie afectat de ceea ce aude. Stii, mereu m-am intrebat de ce nu ai avut o relatie stabila? Totusi, acum am raspunsul: nimeni nu e in stare sa iubeasca un monstru, un om lipsit de sentimente care se apara prin jigniri si vorbe pline de venin. Nu e greu sa fii urat de cei din jur, de familie si de prieteni? A, stai, care prieteni? adaug cu un suras amar. Oamenii stau din frica alaturi de tine, nu din dorinta de a te sprijini, ceea ce este cu adevarat dureros, nu-i asa? Dar, oare, de ce esti asa de complexat? Poate pentru ca parintii nu ti-au acordat suficienta atentie in copilarie, fiind un esec pe picioare? Sau din cauza acelui bullying primit in scoala generala, cand erai doar un ratat, nu ca acum s-ar fi schimbat ceva, doreste sa ma intrerupa, dar il opresc. Taci dracu si asculta! Inteleg ca decesul mamei tale te-a afectat, dar opreste-te din a te razbuna pe ceilalti pentru ceea ce s-a intamplat. Asta nu o va aduce inapoi, Aiden, si nici nu o face mandra, inchei si imi dau seama ca am exagerat putin, dar este prea tarziu.

Aiden:

Respira. Doar respira. Nu da in ea, e fata. Respira. Nu te mai gandi la cum ar fi sa o intinzi pe jos, boule. Respira. Observ panica din ochii ei. Stie ca a gresit. Respira, tot ce trebuie sa faci e sa respiri.

-In primul rand, nu stii nimic despre mine. Nu ai dreptul sa zici nimic de comportamentul meu, de prietenii mei si mai ales de familia mea, tarfo, scuip printre dintii inclestati. Eu am avut decenta sa nu comentez despre mama ta nebuna sau despre cum suferi si te tai prin baia de pe hol. Pont, peretii sunt subtiri, iubire, adaug insa ma opresc brusc.

    Inghet. Eveline acopera distanta dintre noi, in doar doi pasi. Pentru cateva momente nu inteleg ce intentioneaza, da cand imi dau seama e deja prea tarziu. Simt palma ei cand se lipeste de obrazul meu, intorcandu-mi capul intr-o parte. Sangele imi pulseaza in zona lovita, durerea fiind surprinzator de puternica. Are forta, ce-i drept. Am un gram de admiratie pentru ea, fiind prima persoana care isi permite sa dea in mine. Fac un gest care ii surpinde pe toti. Ma uit in ochii ei, ii zambesc, apoi ii fac cu ochiul. Trebuie sa recunosc, m-a surprins. Presupun ca a crezut ca imi bat joc de ea, avand in vedere ca nu s-a lasat indulcita de reactia mea, pastrandu-si ataitudinea neschimbata.

    -Nu mai aduci vorba de familia mea in viata ta, iubire, raspunde pe un ton glaciar, folosind sarcastic apelativul folosit de mine inainte.

-Tweety, nu mai vorbesc de familia ta care este la fel de distrusa ca a mea, promit, ii comunic si am de gand sa respect aceasta promisiune. In schimb, pot vorbi despre prieteniile tale adevarate. De exemplu, stiai ca prietena ta, bombonica, aici de fata, a fost una din tipele de la petrecere? Sau, mai bine, stiat ca astia doi erau impreuna cat timp erai tu cu Nate? Socant, stiu.

Eveline:

Ma intorc catre Leah, fara a fi capabila sa ii spun ceva, sperand ca Aiden minte, insa ceea ce vad ma face sa imi dau seama ca tot ceea ce a spus e real. Prietena mea isi tine capul in jos, fiind prea jenata pentru a da ochii cu mine. E suficient. Il privesc pe Aiden, cu obrajii patati de lacrimi pline de durere si ii soptesc stins:

-Ai castigat.

Imi iau ghiozdanul, uitand cu desavarsire de schite si plec grabita catre casa. Ploaia torentiala imi ingreuneaza drumul, fiind constienta ca deja am intarziat acasa. Ma opresc pentru un moment, privesc catre cer si permit stropilor de gheata sa imi lipezeasca chipul, gandul si sufletul, apoi imi reiau drumul catre casa.

Aiden:

Privirile pline de dezamagire ale celor doi ramasi in incapere ma dezgusta, tinand cont ca ei au fost cei care au jucat-o pe degete pe biata fata. Cu o inclinare usoara a capului le fac semn catre schitele ei de pe masa, apoi ma indrept catre parcare. Ploaia ma ia prin surprindere, insa aceasta nu este singura surpriza. Sprijinit de masina mea se afla singurul om pe care nu imi doream sa il vad.

-Buna, fiule.

Suuuurprizaaa!!! Deci o mică cearta între Aiden și Eveline. De acum vor începe dramele, secretele și mai ales, povestea dintre cei doi protagoniști.
Va mulțumesc pentru cele 330 de vizualizari❤️
Va ador ❤️❤️