Capitolul 6
Eveline:
Următoarele zile trec rapid, fără vreun alt eveniment important. În ziua de luni, zi stabilită de mine si ceilalți pentru a discuta detaliile legate de petrecere, ajung acasă într-un timp record, pentru a reuși să îmi notez ideile cu privire la tematica acesteia. După o lungă discuție cu mama despre "maratonul" meu de vinerea viitoare, în care am încercat să o conving ca este organizat de școală și că este totul sigur, urc în cameră pentru a mă pregăti. Aleg să mă îmbrac cu un tricou lung, lărguț, de culoarea cerului și niște pantaloni albi, ce imi permit să mă mișc cu lejeritate, fiind făcuți din in. Stau timp de cinci minute pe gânduri, fără a fi sigură dacă este cazul să mă machiez, dar într-un târziu cedez tentației și iau trusa "minune" primită în dar acum o lună, cu ocazia zilei mele de naștere. Optez pentru un make-up natural, puțin rimel și eyeshadow. După câteva minute, rezultatul este mulțumitor. Mă ridic de pe marginea patului și mă duc lângă oglinda de pe hol, studiindu-mă din cap până în picioare. Sunt îmbrăcată relativ decent, însă mă hotărăsc să renunț la tricou în favoarea unui maiou de un alb ușor murdar. Vreau să aduc placa, cu scopul de a-mi îndrepta părul, dar mă opresc brusc. De când îmi pasă mie așa mult de cum arăt? De fapt, de ce imi pasă de ce crede Aiden așa mult încât să trec prin tot procesul ăsta plictisitor și inutil? Enervată pe imaturitatea mea, mă întorc și îmi fac cel mai nereușit coc din istorie, apoi iau cardiganul gri din șifonier. Mă uit la ceas și observ că sunt în întarziere, imi încalț teneșii gri și cobor scările, pregătită să plec. Oglinda din hol mă convinge să am remușcări cu privire la decizia mea de a face acel coc, așa că îmi prind părul într-o coadă lejeră, lăsând să evadeze câteva șuvițe. Mă îndrept către bucătărie, pentru a o anunța pe mama în legătură cu planurile mele din seara asta, însă mi-o ia înainte:
-Eveline,vino in bucătărie!Unde mergi la ora asta?
-Trebuie să merg la bibliotecă pentru un proiect, îi răspund fiind surprinsă de cât de ușor pot minți sau semi-minți, pentru că nu este în totalitate neadevărat ce am spus.
-Am o surpriză pentru tine! La opt si jumatate să fii acasă! Niciun minut mai târziu, îmi spune zâmbind.
O privesc îndelung. Pare că se simte mai bine decât acum câteva zile, când a avut remușcări legate de cele întâmplate, luându-și concediu de la muncă, acesta fiind petrecut de ea pe canapeaua din sufragerie, unde a plâns încontinuu. Observ că din folie lipsesc pastile, ceea ce este un semn bun. Îi raspund cu un zâmbet și o aprob, apoi îmi iau cheile, telefonul, banii, căștile și plec. Drumul până la bibliotecâ este scurt, aceasta fiind doar la câteva străzi distanță de casa mea, ceea ce mă face să ajung acolo cu zece minute înainte de ora stabilită. Sper să vină toți, inclusiv Aiden, deoarece este foarte important să alegem tema petrecerii din timp și să reușim să organizăm evenimentul pe care elevii din ultimul an îl așteaptă cu nerăbdare . După câteva minute de așteptare, o zăresc pe Leah alături de Nate. Ridic sprâncenele surprinsă, însă ea se rezumă doar la a îmi face cu ochiul. Ok, deci acum ăștia doi se înțeleg chiar foarte bine.
-O, doamne, Eve! Te-ai machiat? strigă Leah entuziasmată, bătând din palme.
-Puțin. răspund stânjenită.
-Doamne, stai să vezi ce față o să facă idiotul ăla când o să te vadă. Să vedem atunci cine se da la cine, afirmă entuziasmată și recunosc că sunt nerăbdătoare să îi văd reacția.
-Aiden nu vine, dragele mele domnițe, ne anunță Nate cu un accent britanic prost interpretat.
-Poate dacă îl mai așteptăm câteva minute, propun cu speranță în suflet, dar îmi revin rapid. De fapt, nu merită să fie așteptat. Hai în bibliotecă! le spun cu un fals entuziasm.
Simt cum dezamăgirea mă cuprinde și îmi vine să intru în pământ de rușine pentru că cei doi au observat asta. Maschez totul printr-un zâmbet fals, apoi le fac semn către clădire, insistând să plecăm din parcare. Pornim spre ușa principală, discutând cu privire la posibilele locații ale petrecerii, când o voce cunoscută se aude din depărtare, făcându-mi inima s-o ia la goană:
-Pleci fără mine, prințesă? spune șatenul, accentuând ultimul cuvânt.
Mă întorc fiind pregătită să îi spun ceva care nu e chiar demn de o prințesă, însă uit cum să respir. O, doamne, ce îți place să mă chinui! La câțiva metri distanță se află Aiden, care înaintează cu pași leneși către noi. Părul îi este aranjat la perfecție, șuviță buclucașă stând cuminte alături de celelalte. Cămașa albă este ușor transparentă și îi evidențiază abdomenul lucrat, iar blugii de culoare neagră îi vin absolut divin. Îi observ un alt tatuaj pe claviculă, însă își îndreaptă gulerul și nu apuc să văd ce semnifică. Se uită atent la mine, scanându-mă cu privirea. Spre dezamăgirea mea își dă ochii peste cap, dar pot să jur că tocmai și-a ascuns un mic zâmbet.
-Prietenul tău e cumva bipolar? Băiețaș, când ai spus că nu vii am trăit cel mai fericit moment din ultimii ani. De ce ai simțit nevoia să îl strici? întreabă Leah pe un ton arogant, privindu-l cu dezgust.
-Auzi, bombonică, vezi că te cam acrești, îi răspunde pe un ton glaciar.
-Buna Aiden! Ne bucurăm că ai putut ajunge, îi spun politicoasă încercând să opresc eventualul conflict dintre ei doi.
-Și eu aș fi putut avea cel mai fericit moment din ultimii ani dacă nu veneai. De ce ai simțit nevoia să îl strici? răspunde, apoi mă ocolește, aprinzând o țigară.
Prefer să păstrez tăcerea și înaintez grăbită către ușa bibliotecii. Vor fi două ore lungi. După ce vorbim cu paznicul să ne permită accesul în incintă, ne îndreptăm către mesele așezate special pentru cei care doresc să își facă teme sau proiecte în liniște, fără a fi deranjați. Îmi scot schițele din ghiozdan, legate de amenajarea spațiului ce ne va găzdui evenimentul.
-Acum , vă rog să îmi spuneți ce idei aveți, le zic așteptând plină de curiozitate să văd la ce s-au gândit.
-Eu m-am gândit la un bal mascat, zice Nate. Asemănător cu Halloween, dar cu o anumită temă.
-Clișeic, comentează Aiden, dându-și ochii peste cap, însă trebuie să îi dau dreptate.
-Altă idee?Leah, tu ce zici? o întreb pe aceasta, care pare că vrea să îl sugrume pe Aiden cu propriile mâini.
-Păi, mă gândeam la o petrecere alb-negru sau ceva din anii 20.
-Previzibil, adaugă plictisit șatenul.
-Eu măcar am gândit ceva. Ție ce ți-a procesat ultimul neuron? Îl atacă miniona, enervată la maxim de replicile lui.
-Mă gândeam să plece ea, zice Aiden în timp ce arată spre mine, dar acest lucru nu prea este posibil. Știți, aș putea să gândesc mai bine fără o gagică înșelată de prietenul meu cel mai bun, care mă privește de parcă ar vrea să i-o pun aici, pe masă. Îmi pare rău, păpușă, dar ești prea jos pentru standardele mele.
Îmi întorc privirea jenată. Tac. Trebuie să tac. Nu trebuie să ne certăm, trebuie să fie armonie și pace.
-La ce te-ai gândit legat de tema petrecerii, frate, zice Nate amuzat de replicile prietenului său.
-La nimic, nu mă interesează. Totuși, dacă parașutele astea două își iau zborul e posibil să îmi vină idei. Nu luați personal partea cu parașutele, e pentru efectul artistic, adaugă el. Parașute, zboară, te prinzi blondi?
-Atunci nu mai comenta, mă trezesc vorbind. Dacă nu ai fost în stare să găsești o idee bună ascultă-i pe alții.
-Păpușă, eu spre deosebire de tine îmi permit să comentez. Oamenilor le pasă de ce zic eu, răspunde zâmbind fals. Și acum, tema petrecerii de care tot vorbiți de o oră, spune după ce se uita la ceas, ar putea fi legată de anotimpuri.
-Frate, asta e o idee foarte bună, intervine Nate.
-Mda, îl aprob, imaginându-mi decorul.
-Fiecare clasă se costumează cu ceva care să reprezinte anotimpul lor, zice Leah. E perfect! Patru clase de a12a, patru anotimpuri!
-Wow, vată de zahăr umblătoare, aparent tu ești aia care gândește dintre voi două, afirmă șatenul plictisit.
-Idiot, murmur. Și ca să nu existe discuții în contradictoriu, anotimpurile se vor trage la sorți, le spun încântată că am reușit să găsim ceva original.
-Deci, toți suntem de acord cu ideea asta? întreabă Nate.
-Da, răspundem eu și Leah.
Îmi îndrept privirea către Aiden. Primul nasture de la cămașă îi este deschis, însă nu pare să-l observe. Tatuajul îi iese în evidență. Acesta înfățișează cuvântul 'Rules', scris cu litere negre, ușor înclinate, care este tăiat de o linie roșie. Vorbește cu cineva prin mesaje, iar zâmbetul care îi apare pe chip îmi creează un puternic sentiment de gelozie.
-Aiden, ești de acord cu ideea asta? Îl întreb, dorind să își îndrepte atenția asupra mea, deși simt că urmează un răspuns acid.
-Dacă nu este ideea ta, n-am nicio problemă, spune întorcându-se la ecranul telefonului.
-De fapt, și ea a contribuit la idee, îl lămurește Leah. Știu că e șocant pentru tine, dar noi chiar putem să gândim fără consiliere, spre deosebire de tine. Ia zi, se încarcă greu netul de ai rămas fără replică?
-Miss Lollipop, îți pot da replica oriunde si oricând, inclusiv în pat, comentează râzând. Totuși, daca te-ai hotărî să vizitezi paradisul o noapte e posibil să intri în abstinență pentru tot restul existenței tale mizerabile, căci îi vei compara pe toți cu mine. În plus, probabil Fecioara Maria, aici de față, va pofti și ea la o seară în rai, iar eu nu mă complic cu virgine și nu aș vrea să vă certați pe mine, evident. Cât despre idee, nu știu ce să zic, dar tematica este evident foarte bună. Fără supărare, Tweety, dar nu prea am încredere în ce gândesc blondele. Știi ce se spune, ele sunt bune doar în pat, iar din moment ce dobitocul de Nate a hotărât să încerce alte tipe cred că eșuezi lamentabil în a satisface orice ființă vie, pe orice plan, își încheie Aiden monologul.
Leah se ridică, dorind sa mearga catre el. O opresc, apoi mă uit fix in ochii ei, iar ea înțelege mesajul. Ia loc și zâmbește încântată. Îl fixez cu privirea pe Aiden, simțind cum adrenalina îmi invadează corpul.
Vrea să ne certăm? Hai să ne certăm!
Deeeeci, a venit un nou capitol! Nu știu cum am reușit să postez in timpul săptămânii cu o groaza de teste și teme și de toate, dar acum nu mai contează. Ideea e ca de acum începe cu adevărat povestea și lucrurile devin din ce in ce mai interesante.
Vă mulțumesc din toată inima pentru toate vizualizările, voturile și comentariile!!
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top