Aiden:

Să-i ia dracu de proști ! Cum să nu mă anunțe pe mine că se căsătorește cu târâtura aia ! Putea să se însoare cu oricare dintre numeroasele lui amante: prima noastră menajeră, Hildegard, sau tipa care a renovat noul apartament al mamei, Abygail, sau chiar meditatoarea mea care e studentă în anul doi la politehnică! Prefer să facă pedofilie și să împărțim aceeași tipă decât să împart apartamentul cu vipera aia. Se însoară cu directoarea mea, care mă urăște din toată inima ei neagră, dar nu pot să mă plâng pentru că și eu simt la fel. De când s-a căsătorit cu mama  și până a murit, tata a umblat din floare in floare, însă se pare că scorpia asta i-a pus capac. Nu îmi dau seama când ies pe ușa școlii, ajungând în curtea interioară. Mă trântesc pe una dintre băncile care au fost puse aici anul trecut, ce par a fi vechi de un secol, exact ca fosila care urmează să-mi fie mamă vitregă. Trag cu putere din țigara pe care am aprins-o, așteptându-l pe Nate, singurul meu prieten adevărat. Mai bine zis, singurul om printre șerpi. După încă două fumuri, blondul apare însoțit de cele două mironosițe care se țin după noi de când eram a 10-a, Lisa și Emma. Roșcata este bună, n-am ce comenta, însă comportamentul lasă de dorit, fiind din aceeași categorie cu viitoarea mea mamă vitregă. Cu Lisa nu am treabă, dar diferență dintre ea și Emma nu e prea mare.

-Omule, ce mai faci ? mă întreabă Nate, bulangiul care și-a înșelat gagica cu trei tipe la o petrecere.

-Ce dracu caută astea aici ? îi servesc o altă întrebare.

Nervozitatea mi se simte în glas, iar fără să îmi dau seama trag din filtrul țigării. Gustul amar îmi invadează gura, arunc chiștocul și îmi aprind altă "bomboană". Mă uit în jur și observ o tipă cu părul roz, care gesticulează enervată către o blondă ce pare al dracu de apetisantă.

-Vaco, dă-te! strig ușor.

-Mă scuzi? răspunde Emma indignată.

-Vorbeam cu Nate, dar ar fi cazul să ieși și tu din raza mea vizuală, spun trăgând adânc fumul în piept. Îmi strici priveliștea.

Blonda tocmai se împiedică, dar tipa de lângă o prinde chiar înainte să cadă, apoi își continuă drumul către cantină.

-Ce domnișoară admiri? întreabă Nate degajat.

-O blondă mai bună decât astea două, rostesc lent, lăsând dulcele fum să-mi părăsească trupul.

Le privesc pe cele două fete care s-au așezat, în fața mea, deranjate de comentariul făcut. Emma rânjește, apropiându-se de mine. Îmi așează mâna pe pieptul meu, apoi îmi smulge țigara dintre buze, profitând de ultimul ei fum.

-Îmi datorezi un fum, o anunț neimpresionat.

-Ți-a plăcut, nu-i așa? îmi șoptește le ureche pr un ton lasciv, iar mâna în care ținuse scumpa mea tigară îi coboară lent către prohabul blugilor.

Enervat, îi prind mâna, mutând-o ușor la o distanță rezonabilă. Zâmbind, îi dau răspunsul mult așteptat:

-Directa urlând la mine m-ar fi excitat mai mult decât ai făcut-o tu acum.

-Să înțeleg că ai nervi. Emma, din păcate nu o să ai șansa sa petreci niște momente romantice cu dragul de Aiden. Ce păcat! o ironizează Nate.

-Și eu am nervi din cauza unor târfe care își vor lua bătaie foarte curând, neînștiințează roșcata.

-Emma, iubire, nu îți face probleme ca nu-ți vor lua ele locul. Tot tu rămâi prima la care apelăm când avem chef de ceva, îi spun făcându-i cu ochiul.

-Du-te dracu, Aiden ! răspunde vizibil nervoasă.

-Îmi e foame! exclamă Lisa bosumflată.

-După voi, le spun făcându-le semn sa o ia în față, pentru a fuma o altă țigară în liniște.

Le privesc pe cele două în timp ce înaintează, apoi observ mâna lui Nate plasată strategic pe fundul Lisei. Bine jucat, frate! Îmi termin țigara, apoi pornesc către intrarea în instituție, nu înainte de a-i dedica directoarei un semn al păcii.

Cantina este locul unde toate grupurile se întâlnesc pentru a face schimb de informații. Bârfe, șerpi, fițe, asta e tot ce vezi în liceul ăsta. Îmi revenidc locul la masa noastră, în timp ce Lisa, Nate și Emma se duc să aștepte la coada interminabilă pentru a-și lua mâncare. În toți anii petrecuți aici nu am luat niciodată mâncare din locul ăsta infect și nici nu am de gând să încep azi. Îmi deschid telefonul, cu scopul de a verifica ultimele mesaje, iar cel de la tata îmi atrage atenția: "Direct acasa. Avem de vorbit!!!" . Îi ignor rugămintea, apoi intru pe Instagram. Atenția îmi este captată de un strigăt, care acoperă murmurul interminabil cauzat de bârfele împărtășite la fiecare masă.

-Bătaie ! anunță un cretin de la masa fotbalistilor.

Mă ridic, curios să vad cine o încasează astăzi. Sunt surprins când observ că cele două tipe enervante se iau la scandal cu alea care ascultau pe la ușă discuția mea cu directa. Observ că tipa blondă, care era în capul scărilor acum se află pe podea, iar prietena ei e gata să își inceapă numărul.

-Sus Liams ! îi zice Emma în batjocoră fetei care e la un pas distanță de a boci.

O privesc mai atent pe fata care stă pe podeaua cantinei și îmi dau seama că are o figură familiară. Ochii ei. Sunt sigur ca i-am mai ai vazut pe undeva. Am tendința de a interveni, dar o voce sparge tăcerea ce s-a așternut în încăpere.

-Șezi, Woody ! îi zice prietena fetei pe care aparent o cheamă "Liams". Până și numele îmi sună cunoscut.

Izbucnesc în râs când o văd pe roșcata care se ține după mine încontinuu, măturând podeaua cantinei, cu ajutorul fetei care seamănă cu protagonista din Orășelul Leneă, desenul copilăriei mele. Poate ăsta e motivul pentru care îmi imaginez părul ei împrăștiat pe perna mea. Când mă întorc observ că Nate are o mină serioasă și atunci e momentul magic în care îmi pică fisa: tipa de pe jos e nimeni alta, decât gagică-sa. Lucrurile încep să fie distractive când Emma sare în părul bombonicii. Văd adrenalina bine cunoscută când miniona se încordează și îi oferă un croșeu pe care îl merita de ceva ani, urmat de o palmă de toată frumusețea.

-Bună pitica asta, rostesc privind-o cu admirație.

-Aiden, tipa dă mai bine ca mine. Dacă nu vrei una în comoară, te sfătuiesc să te abții, îmi spune și speră să înțeleg că e „tipă interzisă".

-Urât, frate, speram și eu, îi spun, iar el îmi dă un pumn în joacă, observând că am înțeles mesajul.

Când era pe punctul de a încasa încă una de la tipa cu croșeul, blonda se ridică de pe podea și îi prinde mâna prietenei sale.

-Oprește-te Leah, nu merită! murmură, încercând să calmeze situația.

-Crede-mă, singurul lucru pe care nu-l merită este să rămâna întreagă, zice fata, pe care aparent o cheamă Leah, îndepărtându-se de roșcată. Adio, Woody!

-Frate, am crezut că sari și tu la bătaie. Ai stricat toată distracția, blondo! îi strig fetei care a salvat-o pe Emma.

Blonda se întoarce nervoasă, în timp ce îmi arată semnul păcii. Înțeleg ce a văzut Nate la ea. Părul blond, probabil vopsit, ușor ondulat îi încadrează fața angelică, iar genele lungi îi evidențiază cenușiul ochilor. Talia îi este suplă, iar mai jos rotunjimile îi sunt sculptate aproape perfect. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu m-ar deranja dacă ea ar sta în așternuturile mele. Cu pași târșâiți, mă îndrept către „gagică-mea" care încă este întinsă pe podea.

-Woody, mai ești vie ? o întreb, abținându-mă cu greu să nu izbucnesc în râs.

-Cum ai putut să faci asta ! Nu te-ai băgat pentru mine ! M-ai lăsat singură ! Am crezut că ai venit aici pentru mine, pentru a mă ajuta, dar tu ai râs ca ultimul nesimțit! Boule ! Să te duci după sclavele alea! țipă Emma nervoasă.

-În apărarea lui, „sclava" aia bate mai bine ca el, zice Nate râzând.

-Ha, ha ! Ce amuzant e Nate ! se bagă Lisa în discuție, eșuând în a-l ironiza pe prietenul meu.

-TU ! Tu ai fost aici în tot acest timp și ai privit ?! Atât ? Nu ești în stare de nimic. Dacă nu eram eu, tu încă erai o tocilară ca ele și încă sperai că maică-ta se va întoarce după tine ! A plecat, Lisa! N-o interesează, are aceeaăi părere la fel ca noi toi ! îi spune Emma pe un ton de gheața, zâmbind triumfător.

-Eu măcar sunt în stare să vorbesc cu un tip fără să vreau să mi-o trag cu el ! răspunde Lisa, ajtând-o să se ridice.

-Psst, Nate, de ce dracu ai înșelat-o pe Eveline ? Adică tipa nu e chiar de lăsat, îl întreb pe blondul de lângă mine.

-Vrea să rămână neprihănită până la 80 de ani. Nu mă încurc cu așa ceva, răspunde dar pot simți regretul din vocea lui. Eu nu am vrut să zic că..., încearcă să continuie, dar îl întrerup.

-Nu am auzit nimic, îl asigur.

Le lăsăm pe Emma și Lisa să își termine cearta, iar eu cu fraierul meu pornim către vestiare pentru a ne schimba, următoarea oră fiind sportul.

-Frate, crezi că o să mai dăm de aia care i-a dat bătaie admiratoarei tale ? întreabă Nate.

-E posibil să fie mai aproape decât crezi, îi răspund presimțind o întâlnire în viitorul apropiat.

Deci, m-am gandit sa intru putin in mintea lui Aiden. Incerc sa scriu cat mai realist posibil, scuzati limbajul, dar asa e el. :) Sper sa va placa!