Aiden:

Au trecut două săptămâni. Două săptămâni de la distanțarea bruscă față de mine. 14 zile în care nu am schimbat niciun cuvânt unul cu altul. Am încercat să iau legătura cu ea prin intermediul mesajelor, însă tot ce am primit au fost răspunsuri seci: "ok", "bine", "pa". Știam că ceva nu e în regulă, însă îmi era peste putință să trec de barierele prieteniei noastre, interesându-mă încontinuu de ea, simulând imaginea noastră de cuplu. Îmi târâi picioarele, sperând să o văd pentru câteva secunde, să mă asigur că e bine. În ultimul timp pare cam palidă și aș putea băga mâna în foc legat de faptul că a dat cel puțin trei kilograme jos. Ajuns la dulapul meu, constat cu uimire că sunt așteptat de un bilet cu un scris caligrafic, care prezintă un mesaj simplu, ce îmi face inima să se oprească: "Îmi e dor de Jerry. Când pot să-l văd?". Strâng în pumn biletul nesemnat, pornind cu pași grăbiți către sala ei de curs. Constat cu stupoare că ceasul indică abia ora trei și unsprezece minute, semn clar al începerii cursurilor. Mă plimb precum leul în cușcă pe lângă ușa care mă desparte de ea, fiind în căutarea unui pretext onorabil pentru a o aduce lângă mine. După un drum scurt până la baie, iau aer adânc în piept, apoi bat de două ori. Aud permisiunea de a deranja ora, rostită pe un ton ușor iritat. Ușa se deschide larg, intrarea mea fiind urmată de icnete și chicoteli din partea "admiratoarelor". O caut cu privirea pe micuța făptura,  dar tot ce găsesc este o bancă goală, în dreptul ferestrei.

-Eveline Liams? întreb îngrijorat și totodată dezamăgit.

-Sala 21, mormăie profesorul plictisit.

Ies ca o tornadă, dând buzna în sala indicată. Îmi rotesc privirea prin încaperea minusculă, iar un oftat plin de ușurare îmi scapă printre buze la vederea ei. Părul răvășit îi este sugrumat printr-un coc dezordonat, purtând un hanorac vișiniu, larg. Blugii albastru-deschis i se mulează perfect pe rotunjimile corpului, iar teneșii albi îi sunt pătați în partea dreapta cu cerneală neagră. Îi privesc chipul palid, care se îmbujorează treptat. Ne uităm unul la celălalt, pierzându-ne, regăsindu-ne, trăindu-ne cu toată ființa. Magia momentului este întreruptă de tusetul mustrător al profesoarei de biologie.

-Domnule Moore, căutați ceva? întreabă aceasta deranjată de lipsa mea de respect.

-Umm...domnișoara Eveline este chemată de urgență de directoare, îi turui fără a-mi lua ochii de la fata mea.

-Am făcut ceva? întreabă suspicioasă, cu vocea tremurândă.

-Nu, iu..Eveline, îi răspund corectându-mă înainte de a schimba natura relației noastre în public.

-Bine, spune nesigură în timp ce-și strânge lucrurile.

O privesc, fiind de-a dreptul fascinat de frumusețea ei răpitoare. În câteva minute suntem gata de plecare. Îsi mușcă buza de jos, semn ce îi trădează nervozitatea, smulgându-mi astfel un zâmbet. Ieșim în liniște din sala de curs.

-Am făcut ceva rău? 

-Nu te-a chemat directoarea, mărturisesc dintr-o suflare. Am vrut să petrecem timp de calitate unul în compania celuilalt, adaug încercând să îndulcesc situația.

-Aiden! ridică vocea, însă își amintește unde suntem acoperindu-și gura cu mâna ei delicată. Nu pot să lipsesc! Cum motivez absențele? O să pierd lecții importante! mă ceartă, plesnindu-mă peste braț când încerc s-o trag către mine.

-Îți promit că nu vei avea nicio absență de motivat. Acum, poți să ai un strop de încredere și să-mi îngădui să petrecem o zi minunată?

-A trecut deja jumătate din zi, murmură simțindu-i dezamăgirea din glas.

Mă apropii de gâtul ei, îi plasez un sărut scurt sub ureche, apoi șoptesc pe un ton grav:

-Mai avem la dispoziție jumătate de zi și o noapte întreagă.

Se înfioară sub atingerea mea, apoi o prind de mână, pornind către curtea școlii. Conștientizez rapid că paznicul nu ne va lăsa să ieșim, așa că apelez la planul B: gardul. Ajungem în dreptul monstruozității de trei metrii, moment în care Eve îmi citește intențiile, Se uită la mine speriată, dând frenetic din cap, în semn de opunere. Îmi înlănțui mâinile în jurul ei, sperând să o liniștesc, însă aceasta continuă să se zbată.

-Când aveam șapte ani mi-am rupt mâna căzând de pe un gard de două ori mai mic decât ăsta, se smiorcăie aceasta. Dacă încerc să îl escaladez pe ăsta probabil o să mor!

-Iubire, revino-ți! Ești cu mine, îi repet dezmierdându-i părul. Uite cum facem, dacă reușești să urci înaintea mea, facem ce vrei tu, iar dacă pierzi, alegerea îmi aparține.

-De acord! Fii pregătit de un maraton sănătos de filme siropoase! chițăie brusc entuziasmată.

Cunoscându-i latura competitivă, hotărăsc să îi acord un mic avantaj, dar rămân șocat când îi văd hanoracul în mâini, rămânând doar într-o bustieră sport, care îi ține captivi cu greu sânii, care au mărimea perfectă. Îmi revin când o vad aproape de margine, escaladând mai bine de jumătate de distanță. Scuturând violent din cap, o ajung în doar jumătate de minut, obținând de la ea un oftat plin de frustrare. Zâmbind inocent, se apleacă către mine, oferindu-mi o priveliște de neuitat. Atras de peisaj, nu observ când a trecut pe partea cealaltă. Mârâind, încerc s-o depășesc, însă în zadar, ea fiind câștigătoarea. Țopăie pe lângă mine, strigând în gura mare ca e câștigătoarea cursei. Amuzat, o lipesc de mine, ducându-i mâna către prohabul blugilor. Aceasta încremenește, respirând precipitat:

-Nu ai jucat corect, Tweety, iar tactica ta e de-a dreptul dureroasă, îi spun făcând referire la "prietenul" meu din pantaloni.

Înghite în sec, apoi își redresează vocea:

-Sper că ai șervețele acasă, pentru că va fi o seară plină de lacrimi.

                                                                   ***

-Adu-mi un prosop, te rog! 

Dându-mi ochii peste cap, pornesc către dulapul cu prosoape, apoi îl aleg pe unul dintre cele mai mari. Bat de două ori cu pumnul în ușă, așteptând permisiunea de a intra, care știu că nu va veni.

-Da, imediat! strigă blonda ce îmi acaparează baia de mai mult de jumătate de oră. 

Îmi dau pentru a o suta oară ochii peste cap, în decursul a unei singure ore, pierzându-mi răbdarea.

-Dacă nu deschizi într-un minut, intru! strig, sperând să primesc o reacție.

Când eram pe punctul de a-i invada intimitatea, ușa se crapă, întinzându-mi palma, în așteptarea prosopului. Mă hotărăsc s-o tachinez puțin, ca pedeapsă pentru câștigul ei. Îi cuprind palma cu degetele, sărutându-i fiecare centimetru de piele. O aud cum suspină, dincolo de ușă, imaginându-mi cum încearcă să-și potolească dorința, cum își plimbă degetele pe tot trupu-i, cum ajunge acolo , sperând să-și poată satisface singură nevoile. Simt cum îmi crește pulsul din ce în ce mai mult, în timp ce îi aud respirațiile superficiale.

-Aiden, îmi geme încet numele, dă-mi prosopul ăla nenorocit.

Râzând din pricina reacției sale, îi eliberez mâna, nu înainte de a-i oferi un ultim sărut în palmă, apoi îi așez prosopun în mâna.

-Grăbește-te, adaug plecând către sufragerie.

Pregătesc primul film, sugerat de ea: The notebook. Sper să nu trec printr-o seară plină de lacrimi și suspine zgomotoase, căci nu știu cât voi rezista. Sunetul ușii ce se închide mă trezește din reverie. Eveline apare în cadrul ușii, ținându-l strâns la piept pe Jerry, care toarce fericit. Și eu aș toarce, dacă aș fi în locul lui. Tricoul meu îi ajunge până la jumătatea coapselor, acoperindu-i în mod superficial trupul. Părul ușor umed îi este prins în vârful capului, într-o încercare eșuată de coc, iar în picioare îmi poarta papucii în forma de yeti. Zâmbesc involuntar, aceasta răspunzându-mi în aceeași manieră. Se așează lângă mine, poziționându-l pe Jerry între noi. S-o ia dracu de mâță!

-Măsură de precauție, mă lămurește chicotind.

Înjur în gând, declarându-mă înfrânt, încercând în același timp să mă consolez: voi urmări un maraton de filme siropoase și nici măcar nu o s-o țin în brațe. Mă trântesc bosumflat pe canapea, îngropându-mi mâna în castronul cu popcorn. Primele două filme trec rapid, iar primul pachet de șervețele se consumă imediat. Spre norocul meu, la începerea celui de-al treilea film, Jerry se plictisește să fie perna lui Eveline, părăsind-o.

-Trădătorule! Așa fac toți bărbații! o aud pe aceasta strigând după motan, care nu-i acordă pic de atenție.

Râzând, o trag lângă mine, zâmbind ușurat când aceasta se ghemuiește la pieptul meu. Încercând să obțină câteva floricele, își trece mâna accidental peste pieptul meu, gest care mă înfioară. În mijlocul filmului, când Rose este desenată de Jack, o simt pe Eve foindu-se la mine în brațe, încercând să se întoarcă spre direcția mea. Respirând sacadat, îmi declară vinovată:

-O să regret dacă nu fac asta acum.

Înainte de a o întreba despre ce e vorba, îi simt buzele zdrobindu-se de ale mele. Profit de geamătul ei scurt, explorându-i gura cu limba mea. Aceasta se așează mai bine, uitând complet de Titanic, fapt ce este mai mult decât mulțumitor. O sărut din ce în ce mai apăsat, intensificând momentul. Aceasta se trage brusc, articulând sacadat:

-Dar prietenia?

-S-o ia dracu de prietenie, mârâi năpustindu-mă din nou către ea.

În câteva minute tricoul îi zboară, rămânând doar cu lenjeria intimă pe ea. O dau jos de pe mine, întinzând-o pe așternuturile proaspăt spălate.  Cobor cu sărutările pe gât, apoi către abdomen, obținând reacții încântătoare din partea ei. Își înfinge ambele mâini în părul meu, îndreptându-mă către buzele ei dulci. Fără obiecții, urc pe același traseu, zăbovind un timp îndelungat pe sânii ei. Când îmi inlănțui gura cu a ei, îmi cobor ușor mâna către sânii ei, apoi spre abdomen, ocolindu-i zona cu pricina. Aceasta îmi ghidează mâna către locul în care vrea să fie atinsă, așteptând cu nerăbdare să-i ofer plăcerea cuvenită. Fără a mai pierde vremea, îmi introduc un deget sub lenjeria acesteia, obținând un geamăt înfundat. Desenându-i cerculețe înlăuntrul ei, îi murmur în ureche:

-Asta e ceea ce vrei, iubito?

Tremurând de plăcere, articulează un "da" slab. Măresc ritmul, simțind că e pe cale să se elibereze. Respiră din ce în ce mai superficial, iar cu un strigăt înăbușit își dă drumul sub atingerea mea. Satisfăcut de reușită, îi trag corpul stors de energie la pieptul meu, plasându-i săruturi pe toată fața.

-Cum te simți? o întreb, îngrijorându-mă că am fost prea dur cu trupul ei firav.

-Minunat, miorlăie alintată. Si puțin cam murdară, adaugă râzând.

-Titanic e categoric filmul meu preferat, o anunț pe un ton solemn obținând un chicot din partea ei.

-Și al meu. Trebuie să mă spăl, murmură rușinată.

-Și eu.

Își mută privirea către pantalonii mei si observă pata ce constituie dovada clară a sincronului dintre noi doi. Se uită la mine nedumerită:

-Dar eu nu am..

-Nu a fost nevoie, o lămuresc. Simplul fapt de a te privi mi-a oferit un orgasm pe cinste.

Roșește, apoi încearcă să se ridice, însă corpul o împiedică să ducă la bun sfârșit ideea. Râzând, o iau în brațe, înfășurând-o în cearceaf.

-Mergem să facem duș, Tweety, o anunț zâmbind.

-Mergem? repetă încurcată.

-Da, mergem.

Ezită pentru o clipă, apoi în ochii ei apare aceeași dorință ca mai devreme, fapt ce mă îndeamnă să ajung cât mai repede la baie. Surâde, apoi își lasă capul pe pieptul meu, fiind la fel de nerăbdătoare ca mine.

Oficial am reușit să am diacritice!!! E o minune! Voi edita toate capitolele, treptat, pentru a rezolva această problemă. Vă mulțumesc pentru fiecare vot, citire și pentru tot timpul acordat. Va ador!