Eveline:

Privirea imi este fixata pe lemnul proaspat lacuit, din care este construita usa masiva a casei. Numele Liams, vopsit cu litere rosu-sangerii pe cutia postala care nu a mai fost verificata de cateva zile, iese in evidenta prin caligrafia impecabila. Fac un pas in lateral, astfel evadand din raza vizorului si imi netezesc cutele formate pe fusta pe care o port de zile intregi. Ultima oara cand am pasit pe aleea casei fugeam de cele mai ingrozitoare secrete care mi-au bantuit mama ani de zile, jurand ca nu voi mai calca pragul locuintei. Astazi, duminica seara, dupa patru zile in care nu am dat niciun semn de viata ma aflu iar in acest loc. In prima noapte am fost gazduita de Aiden, urmand ca in celelalte zile sa merg din motel in motel, in cautarea adapostului. In ciuda insistentelor satenului de a sta la el, am hotarat ca este mai indicat pentru amandoi sa ne incepem relatia de prietenie fara a cadea in pacat. Din nefericire, resursele financiare s-au terminat mai repede decat speram, iar cele doua tricouri si hanoracul decolorat nu sunt suficiente pentru a supravietui frigului ultimei luni tomnatice, din care au mai ramas doar trei zile. Am bajbait dupa cheile pierdute la fundul rucsacului, apoi cu ajutorul lanternei telefonului am introdus obiectul in yala ce s-a rasucit silentios sub indrumarea mea.

Am tras aer adanc in piept, pasind neincrezatoare in holul incaperii. Aud voci din bucatarie si tresar surprinsa cand il vad in cadrul usii de la baie, privindu-ma salbatic. Chipul ii este palid, pungile de sub ochi fiind mai accentuate de cat mi le aminteam. Barba nerasa ii da un aspect feroce si simt cum imi accelereaza pulsul. Un zambet larg i se intinde de-a lungul fetei cand isi intoarce privirea catre mine, iar ochii sai oglindeau furia acumulata in toti acesti ani. Mergand lenes, cu pasi greoi, Bryan Liams parcurge distanta dintre noi in doar cateva clipe. Incercarea mea de a ma indeparta este patetica, caci in secunda in care incerc sa fac un pas in spate ma prinde puternic de brat, smucindu-ma catre el. Un tipat ascutit e pe cale sa imi scape, insa este mai agil, acoperindu-mi gura cu palma sa. Ma zbat in zadar, captiva in bratele sale, care ma strang din ce in ce mai tare, fiind la un pas de a-mi sfarma oasele. Ma intoarce cu fata catre el, fortandu-ma sa il privesc, apoi maraie catre mine, reducandu-ma la tacere. Hohoteste gutural, tarandu-ma contrar vointei mele in debaraua din fundul parterului, incuiand usa. Sunt captiva in spatiul minuscule, el pozitionandu-se in fata iesirii. Imbrancindu-ma, ma tranteste pe podeaua rece, apoi ii aud sasaitul ce ma obliga sa raman in tacere. Ma ridic, ajutandu-ma de rafturile din dreapta mea, apoi il privesc cu manie, ridicandu-mi barbia, in gest de sfidare. Pumnii i se strang pe langa corp, apoi dintr-o singura miscare imi simt capul dat pe spate intr-un mod brutal. Mana lui este inclestata in podoaba-mi capilara, ranjind malitios.

-Evie, papusica, pe unde ai fost? imi sopteste in fata, simtindu-i tutunul imbibat in aerul expirat.

Patrez tacerea, fapt ce il scoate din minti. Pentru a ma stimula imi rasuceste coada in mainile aspre, ingenunchiandu-ma. Lacrimi amare imi inunda ochii, insa ma fortez sa nu vars nici macar una. Suierand, incerc sa ma ridic, sfarsind in aceeasi pozitie.

-Pe unde ai fost, panarama mica? maraie turbat de furie.

-Nu-i treaba ta, ingan incercand sa ma eliberez din stransoarea insuportabila.

Un oftat plin de frustrare ii scapa printer buze, apoi ma ridica, trantindu-ma cu spatele de un scaun rupt. Surprinzator, imi pastrez echilibrul, ceea ce il face sa isi dea ochii peste cap.

-Amandoi stim ca bucuria fata de venirea ta a fost teatru ieftin, continui animata de adrenalina ce imi curge prin vene. Ce mai vrei de la mine?

Un hohot plin de ura umple linistea camerei, zburlindu-mi parul de pe ceafa. Se apleaca catre mine, iar cuvintele rostite imi opresc atat bataile inimii, cat si respiratia:

-Ce vreau de la tine? Poate vreau sa termin ce am inceput acum doi ani.

Fragmente din seara aceea de cosmar mi se deruleaza in minte, blocandu-mi ratiunea. Ma prabusesc in genunchi, agatandu-ma de el, permitand lacrimilor sa imi pateze obrajii. Tremurand din toate incheieturile, il implor sa se opreasca, jurand ca voi face tot ceea ce vrea . Ma prinde de brat, stabilizandu-ma pe propriile picioare, apoi se impinge in mine, lipindu-ne pe amandoi de rafturile dulapului subred. Mii de suspine imi ridica pieptul, iar durerea captiva inca de atunci navaleste intr-un mod neasteptat. Vazandu-mi teroarea ce ii alimenteaza placerea, ma forteaza in continuare, incercand sa obtina o reactie din partea mea. Mana lui coboara de pe gatul meu catre sani, ranjind lasciv cand observa panica ce pune stapanire pe mine. Scancesc cand ii simt degetele patrunzand sub rochia mea, in timp ce ma incolteste, frecandu-se de mine.

-Daca te misti, termin ce am inceput, papusica, imi sopteste pe un ton gutural.

Imi ia mana, indreptand-o catre prohabul pantalonilor sai, insa zgomotul usii din bucatarie intrerupe cosmarul. Manios, isi infige degetele in coapsele mele, la cativa centimetri de zona intima apoi mormaie deranjat:

-Catea norocoasa. Asculta, continua prinzandu-mi fata intre degetele batatorite, o sa iesi de aici zambind si ii vei spune lui Abygail ca ti-ai revenit si ca e totul bine. Inteles?

-Abuzul este un pacat, ii raspund incercand sa ii ating latura religioasa.

-Bombonica, pentru corpul tau as pacatui.

Deschide usa, imbrancindu-ma, apoi ma prinde de mana conducandu-ma catre hol. Cand ajungem in dreptul usii camerei de zi, imi da drumul, apoi ma rasuceste. Ma panichez cand vad ca isi coboara mainile, insa acesta imi aranjeaza fusta, dandu-mi apoi o suvita de par dupa ureche. Imi simt fierea in gat, senzatia de greata devenind din ce in ce mai puternica. Rasuflu usurata cand o zaresc pe mama mea adoptive, alaturi de parintii lui Leah. Socul mamei este vizibil, scapand paharul pe care il tine in mana. Fara ezitare, ma arunc in bratele ei, dorind sa raman acolo pentru totdeauna. Simte ca tremur si ma strange mai tare la piept, soptindu-mi pe un ton cald:

-Urca si-mi explici in camera.

O aprob printr-o miscare aproape imperceptibila a capului, apoi urc scarile in viteza, dorind sa simt confortul camerei mele. Suspin surprinsa cand observ incaperea ce straluceste de curatenie si asternuturile proaspat spalate care invelesc patul. Ma asez pe marginea biroului si o astept pe mama, planuind sa ii destainui cea mai terifianta noapte din viata mea. Usa se deschide silentios si vad capul roscat al femeii care patrunde in incapere. Deschid gura pentru a ii marturisi tot, insa ma opreste cu un gest expeditiv.

-Ti-a facut ceva? intreaba cu o mina serioasa.

-Poftim?

-Nenorocitul ala a reusit sa iti faca ceva? repeta fraza, vocea frangandu-se la finalul propozitiei.

-Nu, din fericire, o anunt timida. A incercat, dar ai iesit la timp. Mama, ia un loc, ii spun cu fermitate in glas.

Confuza, se aseaza pe marginea patului. Iau o gura sanatoasa de aer si incep sa ii povestesc experienta traumtizanta pe care am suferit-o la 15 ani si sase luni.

-Dupa discutia despre Nate, Bryan a venit la mine in camera. Imi faceam temele la birou si incercam din rasputeri sa ii dau de cap unei probleme la chimie. M-a intrebat cum ma simt in legatura cu o relatie. I-am spus ca eram fericita si entuziasmata. Imi amintesc ca se asezase in dreptul scaunului cand a inceput sa imi spuna ca nu stiu nimic despre o relatie. Nu am apucat sa il intreb ce voia sa imi transmita prin asta, incep povestea, fiind pierduta in amintiri.

-Continua, murmura mama ingandurata.

Mi-am frant degetele de la maini, jucandu-ma cu inelul, apoi am reluat povestea:

-M-a luat de mana, apoi m-a tranit pe pat. Am vrut sa te strig, dar mi-a acoperit gura cu mana, dupa care s-a urcat peste mine, ii confesez inmarmurita. M-a sarutat pe gat, m-a muscat si cobora din ce in ce mai jos. Imi era atat de frica, mami! am scancit retraind momentele la intensitate maxima.

-O sa te intreb asta doar o data, imi spuse pe un ton grav in timp ce se apropia de mine. Ai fost violata?

-Aproape. L-ai strigat, soptesc printre lacrimi. L-ai strigat si asta l-a indemnat sa se opreasca. Mi-a spus ca asa e o relatie.

Imi afund capul in palme, strangand din dinti. In cateva clipe mama e in fata mea, anuntandu-ma pe un ton hotarat:

-Iti iei ghiozdanul din tabara, cel mare, si iti indesi cat mai multe haine cu putinta. Ai la dispozitie doar cateva minute, pana cand va iesi din dus. O sa pleci pe usa din spate si o sa o iei pe aleea opusa strazii principale. Alearga in primele cateva minute, pana ajungi la magazinul din colt. Eveline, puiule, imi pare rau ca nu am fost mama ideala, dar lucrurile nu vor ramane asa. Vei scapa si vei reusi sa treci peste. Indiferent ce se va intampla, o sa ai o cariera prospera si o familie ce iti va aduce doar zambete si momente de fericire.

Ma uit la ea terifiata, simtind acest moment ca pe o despartire definitive. Ma agat de ea, ca si cum as vedea-o pentru ultima oara si ii multumesc in nenumarate feluri pentru tot ceea ce a facut pentru mine, asigurand-o in mod repetat ca a fost mama ideala. Ma indeparteaza usor, facandu-mi semn catre dulap. Inteleg mesajul si in mai putin de trei minute ghiozdanul este plin de bluze, doua perechi de blugi si adidasii mei preferati. Pe neasteptate, imi indeasa cateva sute de dolari in buzunarul din spate al bagajului.

-Iti vor ajunge o perioada. Am aflat de situatia ta cu Leah. Iart-o! exclama ingaduitoare. Du-te la ea si impacati-va, pentru ca tine la tine mai mult decat iti poti imagina. Ofera-i o a doua sansa, iar daca te dezamageste renunta, dar pana atunci lupta in continuare pentru prietenia voastra.

O aprob, iar apa ce se opreste imi indica momentul plecarii. O strang pentru ultima oara in brate, promitandu-ne ca ne vom revedea, apoi fac intocmai ce mi-a spus. Alerg necontrolat pana la punctul de reper dat de mama mea, apoi scot telefonul si o apelez pe Leah. La al doilea semnal aceasta raspunde:

-Mi-am facut atatea griji pentru tine de cand ai plecat de la scoala, incepe sa se smiorcaie insa o intrerup.

-Vin la tine. In zece minute ajung, o anunt pe un ton serios.

-S-a intamplat ceva? intreaba ingrijoarata si ii simt tremurul din voce.

-Iti explic cand ajung, inchei rapid, indesandu-mi telefonul in buzunarul hanoracului.

Parcurg intr-o fuga nebuna distanta ce ma desparte de locuinta ei. Usa de la intrare se deschide inainte de a ciocani si miniona imi sare in brate, plangand. Intram impreuna in casa si ii povestesc cele intamplate. La final stam amandoua in brate, cu lacrimile siroindu-ne pe obraji.

-Poti ramane aici cat vrei, imi spune tragandu-si nasul. Il omor daca se mai apropie de tine. Legat de Nate, incepe dar o opresc.

-Nu imi pasa, e al tau, o anunt zambind. Dar daca te apropii de Aiden ne certam, arunc bomba asteptand reactia prietenei mele.

Leah face ochii mari, apoi se hlizeste si ma oblige sa ii povestesc tot ceea ce s-a intamplat intre noi. Ii explic pe scurt, simtind oboseala care pune stapanire pe mine. Inainte de a ma baga in pat aud sunetul telefonului, care ma anunta ca am primit o noua notificare. Deblochez ecranul si observ un mesaj de la un numar strain. Il deschid si in mai putin de zece secunde descopar identitatea anonimului. Simt cum mii de fiori imi dezmiarda simturile. Trei cuvinte. Doar trei cuvinte din partea lui.

"Noapte buna, iubito."

Zambind, tastez rapid raspunsul apoi imi pun telefonul la incarcat si ma bag in pat. Adorm, rapusa de oboseala, incercand sa ma concentrez doar la ultimele cuvinte adresate pe ziua de azi.

"Noapte buna, Aiden."

Am terminat intr-un final, dupa o mie de ani!!! Va multumesc pentru rabdare. Lectura placuta!