Eveline:

Razele dimineții luminează camera întunecată, fortandu-ma sa imi deschid ochii. Ceasul indica ora sapte si zece minute. Constientizez ca nu voi reusi sa adorm si incerc sa ma ridic din pat, dar mana lui Aiden ma tine captiva langa trupul sau cald. Un zambet imi infloreste pe buze cand il vad pe Jerry cuibarindu-se langa saten. Cu grija, ii dau bratul jos de pe talia mea, apoi ma indrept catre baie. Oglinda imi dezvaluie infatisarea din aceasta dimineata: parul blond imi este incalcit, iar pungile de sub ochi sunt din ce in ce mai accentuate, evidentiand starea de oboseala ce pune stapanire pe mine. Imi prind parul, apoi ma eliberez din pijamalele improvizate, intrand in dus. Las apa fierbinte sa imi invaluie corpul, simtind cum muschii mi se relaxeaza. Iau gelul de dus de pe margine, lasandu-ma acaparata de parfumul proaspat, care imi aminteste de Aiden. Impactul cu aerul rece al incaperii ma loveste din plin, obligandu-ma sa ma imbrac cat mai repede. Curat in urma mea, indreptandu-ma spre bucatarie, cu scopul pregatirii micului dejun. Ghemotocul alb se plimba pe langa mine, asteptand sa il hranesc. Ma supun dorintei sale, umplandu-i un castron cu lapte proaspat. Fara a trage de timp, pornesc radioul, asigurandu-ma ca nu il voi trezi pe Aiden din cauza volumului, apoi ma apuc de gatit. Sunt surprinsa cand gasesc frigiderul plin cu ingredient delicioase, care vor constitui un mic dejun copios. Acordurile melodiei "Call me maybe" rasuna in mica incapere, fortandu-ma sa cant alaturi de artista. Un tipat imi scapa printre buze cand il vad pe satenul abia trezit in cadrul usii, privindu-ma amuzat. Pantalonii gri ii atârna pe solduri, iar abdomenul ii este dezgolit, lăsând la vedere anii de sală. Îmi mut privirea către aragaz, încercând sa par neimpresionata de ceea ce văd.

-Buna dimineata, printesa! ma saluta pe un ton ragusit, semn ca nu a trecut mult de cand s-a trezit.

-Imi pare rau daca eu am fost motivul intreruperii somnului tau de frumusete, printesa, ii raspund jucaus.

-O priveliste ca asta merita pierderea catorva ore de somn, adauga pozitionandu-si corpul in spatele meu.

Ma concentrez asupra mancarii, rugandu-ma sa nu ard nimic, insa caldura trupului sau reprezinta o distragere majora. Isi aseaza mainile de-o parte si de alta a taliei mele, apoi ma intoarce delicat catre el. Simt cum pulsul imi accelereaza cand isi apropie mana de chipul meu, dandu-mi o suvita rebela dupa ureche:

-Ce gatesti, Eveline? sopteste, coborandu-si vocea.

Pentru cateva momente nu inteleg ce intreaba, fiind dezorientata de multitudinea senzatiilor care ma incearca.

-Nu ai inteles intrebarea? continua pe acelasi ton.

-Oua Benedict. Sunt foarte bune, murmur in cele din urma.

-Suna delicios. Dar ce servim, ca desert? imi adreseaza o alta intrebare in timp ce isi plimba mainile pe trupul meu.

-Nu m-am gandit la asta, raspund cu respiratia taiata.

-Am eu cateva idei, anunta lipindu-ma de el.

Il privesc inlemnita, plina de dorinta trupeasca. Acesta observa, ranjind multumit:

-Clatitele sunt cele mai bune in completarea mesei de dimineata, imi spune indepartandu-se brusc. Ma chemi cand e gata totul, striga iesind din bucatarie.

Ravasita, ma intorc la treaba, incercand sa imi stapanesc impulsul de a pleca dupa el. Aranjez masa, apoi incerc sa ofer un aspect frumos farfuriei. Nu apuc sa îl chem, căci deja ocupa scaunul din fata mea. Zâmbind, începe sa devoreze mâncarea preparata de mine. Jerry sta pe lângă el, dorind sa primească o bucata din hrana stăpânului, însă Aiden îl refuza categoric, îndepărtându-l. Îl privesc și observ micul "x" tatuat in partea stângă a abdomenului, la vreo douăzeci de centimetri de inima.

    -Ce e cu tatuajul?

    -Asta e locul in care fratele meu m-a înjunghiat, răspunde mecanic, pe un ton plat.

    -Fratele tău? soptesc chinuit.

   Ma aprobă, privind către farfuria goală. Ochii ii sclipesc, iar mâinile încep sa ii tremure. Fără a ezita, îi cuprind palma in mâinile mele, apoi întreb cu un fals entuziasm:

    -Cine vrea desert?

    Simt un valul de adrenalina ce îmi străbate trupul când ma ridica de pe scaun, purtandu-ma in brațe pana in dormitor. Ma lasă pe pat, fiind atent la poziția in care ma aseaza, apoi începe sa caute prin șifonier. Îl privesc nedumerită.

    -Ce cauți?

    -Haine.

    -Haine? Intr-un șifonier? Wow, nu ma asteptam la asta! încerc sa mimez o falsa surprindere.

    Îmi iau telefonul, verificând ultimele mesaje și apeluri. Ii scriu mamei, anunțând ca voi veni diseară acasa, apoi șterg mesajele lui Leah, fără a ma obosi sa ii ascult scuzele. Tresar speriata când un tricou alb ma lovește drept in fata.

    -Ți se potrivește, ii spun, apoi ridic tricoul, netezindu-l.

    -E pentru tine. Îmbracă-te mai repede, ma mustreaza acesta, trecându-și exasperat mâna prin par.

    -Am haine, îl contrazic indignata.

    -Haine care sunt pline de voma si fum de tigara, îmi reamintește pe un ton atotștiutor.

   -Ai blugi mărimea M? De fete, de preferința albi.

    -Asta e tot ce am.

    Fusta neagră din dantela este proaspăt spălată, mirosind a lavanda. Este călcată, fără nicio cuta, semn ca nu a fost purtată. Îmi trec degetele peste materialul fin ce o căptușește și întreb absorbită de eleganta obiectului:

     -A cui este?

     -A fost a mamei, Răspunde intr-un târziu.

    -Ești sigur ca vrei sa o port? Nu sunt o fata finuța, îl avertizez.

    Ma privește zâmbind, apoi iese din camera. Ma îmbrac cu articolele vestimentare, trecându-mi degetele prin par pentru a-l netezii, urmând sa fie prins intr-un alt coc dezastru. Oglinda reflecta aspectul relaxat, ușor nepăsător pe care încerc sa îl mimez. Un zâmbet fals îmi înflorește pe buze, însă renunț rapid la idee. Gândul la mama și la Rachel nu îmi da pace, ceea ce ma determina sa aflu cât mai multe despre parintele meu biologic. Hotărăsc ca e cazul sa port o discuție serioasă și sa lămuresc totul, dar nu ma simt pregătită, trecând doar douăsprezece ore de la aflarea vestii șocante. Bătaia in usa ma trezeste din reverie. Îmi trec mâinile peste materialul fustei, îndepărtând orice scamă minuscula, apoi ma întorc către ieșirea camerei.

    -Era și cazul, mormăie Aiden, nemulțumit de minutele de așteptare.

    Vreau sa ii răspund dar ma întrerupe printr-o mișcare subtilă a capului. Se da cu un pas mai in spate, evaluându-ma atent din cap pana-n picioare. Rânjetul ii trădează aprecierea fata de ținuta creată. Când ajunge in zona fetei se încruntă brusc, ceea ce ma face sa înroșesc, lăsându-mi capul in jos. Se apropie și îmi ridica bărbia, obligându-ma sa îl privesc in ochi.

   -Ce e cu dezastrul din capul tău? Arată ca un cuib de păsări, îmi reproșează iritat.

    -Nu am știut cum sa îl aranjez fără perie, încerc sa ma apar găsind cea mai proasta scuza posibila.

     Își da ochii peste cap, apoi ma prinde de încheietura, conducându-ma către sufragerie. Trage un scaun mic, de culoarea cenusei către mine, făcându-mi semn sa îl ocup. Ma supun ascultatoare, fără a îmi da seama de intențiile sale. Se aseaza in spatele meu, pe canapea, dând drumul la televizor. Imaginea cu Sponge Bob împânzeste ecranul, speriandu-l pe Jerry, care se plimba pe lângă noi. Redevine serios, întorcându-ma cu spatele la el. Cu o mișcare rapida îmi desface elasticul, lăsându-mi parul sa se reverse pe spate. Buclele datorate cocului sunt încâlcite, arătând precum spicele de grâu. Ia peria, care nu știu când a apărut, și începe sa îmi descâlcească parul. Scâncesc in momentul in care trage mai puternic de o șuvița, apoi îl aud murmurând scuzele de rigoare. Peste câteva minute lasă peria, începând sa îmi împletească dezastrul din cap. Aștept liniștita pe scaun, fiind prea suprinsa pentru a adauga ceva. Simt cum îmi prinde coada cu elasticul, strângând suficient de tare cât sa reziste pe tot parcursul zilei. Se ridica de pe canapea, ingenunchiând in fața mea. Ma privește atent, degetele sale dibace desprinzând doua suvite subțiri, ce au rolul de a-mi încadra fața. Îmi mângâie obrazul cu buricul degetelor, apoi îmi cuprinde chipul in palma, lipindu-și buzele de ale mele. Mii de fiori îmi străbat trupul și simt cum inima îmi bate in ritmul dictat de el. Își mișcă ușor trupul, fiind atent sa nu ma lovesc de marginea scaunului in timp ce ma trage in brațele lui. Nerăbdătoare, încerc sa adâncesc sarutul, însă rămân surprinsă când acesta se retrage. Dezamăgirea pune stăpânire pe mine, fiind mascata de un zâmbet fals. Oare suntem împreuna?

-Am rezolvat problema, șoptește răgușit.

Ne ridicam și mergem înapoi in dormitor. Pot spune cu mâna pe inima ca este una dintre cele mai frumoase împletituri pe care le-am avut vreodată. Ma întorc spre el și ii zâmbesc dulce, apoi ma ridic pe vârfuri, plasând un pupic pe obrazul stâng.

-Dacă nu plecam acum vom întârzia, anunța uitându-se la ceasul de pe noptiera.

Îl aprob, apoi îmi strâng toate lucrurile din camera lui. Imi încalț adidașii, apoi îmi amintesc de Jerry. Îl cuprind pe Aiden prin spate, punându-mi capul pe el. Acesta își aseaza mâinile peste ale mele, inspirând profund.

-Ce facem cu Jerry, cea mai drăguța pisica din lume? intreb pe un ton copilăros.

-O sa îl duc la un adăpost de animale, cel mai probabil, îmi raspunde ignorând aluzia mea.

-Ar fi fost frumos dacă ar fi rămas alături de noi, continui nostalgica.

Ma strânge de mâini, gest ce ma reduce la tăcere. Oftează zgomotos, apoi se întoarce cu fata la mine. Îmi prinde degete intr-o strânsoare plăcută, vorbind pe un ton răspicat:

-Facem o înțelegere: dacă vrei sa îl păstrez pisica noastră o sa vii la mine de minim doua ori pe luna indiferent de situația in care suntem. O zi întreaga, evident, adaugă strângându-ma la pieptul sau.

Îmi cântăresc opțiunile, încercând sa judec rațional, însă sentimentele preiau controlul și ma trezesc aprobându-l. Zâmbește satisfăcut, apoi ne îndreptam spre mașina, părăsind apartamentul in care se afla ghemotocul de blana ce va face in continuare parte din viața mea. Urcam in automobilul sau, pornind către școala.

    -Centura, îmi reamintește acesta in timp ce ajustează oglinda.

    Îmi pun centura, lăsându-ma in jos pe scaunul moale din piele. Simt cum pleoapele mi se închid treptat și refuz sa ma împotrivesc amorțelii dulci ce pune stăpânire pe trupul meu secat de puteri. Peste un timp simt o caldura plăcută pe coapsa. Deschid ochii, fluturând involuntar genele, iar zâmbetul lui Aiden e primul lucru pe care Îl văd. Observ ca suntem in curtea școlii. Îmi desfac centura, pregătindu-ma sa cobor, dar ora indicată de ceas îmi atrage atenția. Strig fără sa ma pot controla:

    -E ora doua, Aiden! De ce nu m-ai trezit? Am pierdut trei ore!

    -Erai obosita. Te-am lăsat sa dormi. Nu e o tragedie, prințesă, Răspunde sacadat, retrăgându-și mâna de pe piciorul meu.

    -Dacă tu nu ești in stare sa te tii de școala, nu ma face și pe mine sa devin așa, scuip cuvintele pe care le regret imediat.

    Văd furia din ochii lui, care încearcă sa fie controlată. Își încordează maxilarul, strângându-și pumnii pe lângă corp.

    -Coboară, acum, mârâie printre dinții încleștați. Ieși dracu din mașina!

    -Oricum asta făceam! continui conflictul, apoi ies din mașina trântind portiera.

    Ma indepartez de autoturism, fortandu-ma sa nu privesc in urma. Totuși, îmi dau seama ca o cearta nu este răspunsul unei probleme. Ma întorc, cu gândul de a rezolva lucrurile, însă locul ocupat de Audi este acum gol. Îngrijorată și ușor deranjata, îmi continui drumul către incinta școlii, promițându-mi ca voi incerca sa rezolv situația.

Buna dimineața/seara!!!! Am revenit după o mie de ani cu un nou capitol! Îmi e foarte greu sa scriu in perioada asta, însă fac tot ce pot❤️
Enjoy❤️🤤