Mihai nu îi adresă nici un cuvânt tot drumul spre casă, intrară înăuntru și se grăbi în camera sa nevrând să îl mai audă pe Ion.

-Badiță Mihai, ai primit o telegramă dintr-asta. Se grăbi Tinca după el.

-Da-o încoace.

Tinca i-o înmâna și părăsi camera în timp ce Ion intră în cameră.

-Ioane, ai o scrisoare.

-Eu?

-Tu, dacă îți zic odată, mai e nevoie să mă repet? Mihai i-o înmâna după ce o deschise.
Tinca crezu că-i pentru mine.

-Las' n-am eu timp de scrisori, citește tu și eu ascult dacă dorești.
De la cine e, măcar?

-Judecătoria București.

-Ce-i aia? Ceva bordel de curve?

-Ahmm...pe aprope.

-Și ce vor? Ăștia nici mort nu mă lăsa în pace?

-Te-o dat Caragiale în judecată.

-Caragiale? Ăla care s-o culcat cu Veronică-ta?

-Ăla, ăla. Răspunse șatenul după ce îi auzise numele repetat de Ion.
Ionică, care s-a ce? Se repezi să răspundă după întrebarea blondului.

-A fost ani în urmă, Mihai, nici nu mai are importanță. Da cum mai e și ăla în viața? Acuma toate fosilele reînvie?

-De mai am eu vorbă cu Dânsa, d'astea facea pe la spatele meu.

-Și când trebuie să ma prezint la bordel sau ce-i ăla?

-Luni dimineață.

-Merge mă-sa de dimineață, nu mo-i ridica din pat pentru Caragiale la o oră așa de matinală pentru nimic în lume.
Nici nu știu motivul pentru care m-a chemat ăla acolo, nu scrie acolo?

-Te acuză de plagiere.

-Pătlagică mă? I-am furat eu ceva roșii și nu mi-oi aduce aminte?

-Ce roșii bădie? Pretinde că i-ai furat ceva poveste care o fi fost a lui.
No ascultă la mine, zi-mi povestea și o să îți fiu eu avocat

-Ce hoca bre? A prins Caragiale holeră?

-Aș fi vrut eu. Te reprezint Ionică, ca să dovedim că n-ai furat nimica.

-Păi dacă n-am făcut-o, mai are vreun rost?

-O avea...n-o avea, dracu o ști. Dădu Mihai din umeri așezându-se pe pat și lăsând scrisoarea pe masă.
Lasă, că nu pățești nimic, treci aici. Mihai își deschise brațele și îi făcu semn să se așeze lângă el.

-E Tinca acasă, ce ai de gând? Ion îi șopti după ce încuie ușa.

-Vreau doar să te am în brațe, atâta tot. Haide vino. Mihai îl luă de mână trăgând-ul ușor peste el.
Mai bine. Șatenul șopti cu un rânjet mic la colțul gurii.

-Dacă ne vede Tinca așa, nu știu ce-ți fac. Ion îi aruncă o privire ucigătoare.