“Trăind în cercul vostru strâmt,
Norocul vă petrece,
Iar eu în lumea mă simt
Nemuritor și rece.”

—Mișule, mergi și tu ca omul pe trotuar, nu vezi că-s căruțe d'astea model nou, pe toată strada, din alea n-ai de unde o ști dacă te vede cel ce conduce sau nu!
Treci încua să nu pățești ceva! Ion strigă după el mânios pe faptul că Mihai nu mai dădea semne că ar dori să trăiască la cum umbla liber și își trăia viața de parcă mâine nu ar mai fi dar fiind și îngrijorat în același timp pentru el.

—N-am să mor eu așa, n-am murit de prima dată, îți zic eu că sunt nemuritor, bădie! Mihai strigă de pe mijlocul drumul în timp ce râdea voios.

—Nemuritor pe dracu! Vino aici sau vin eu la tine!

—Nu vii nicăieri, stai acolo că vin eu. Mihai începu să se îndrepte spre Ion cu o calmitate pe el de nemaipomenit, toți șoferii țipând după el și huiduind-ul însă acesta doar le zâmbea nonșalant și plin de carismă.

Ion îl traseră de mânecă pe trotuar când o mașină era pe cale să de-a peste el.
—Tu ești nebun? Se răsti blondul la el.

—Chiar deloc, mi-am dat seama de asta de unul singur, nu mai trebuie să aștept după prescripția unui medic.
Mihai chicoti.

—Atunci de ce te comporți așa?

—Așa cum, bădie? Mihai se opri din râs privind-ul pe Ion în ochi.

—E o diferență imensă între tine cel de acum de când ne-am regăsit și tu cel de pe vremea noastră..

—Am decis să trăiesc mai liber, Ionică, să ma bucur de viață căci habar n-am dacă mâine o să mai fiu sau nu.
Ce-i așa greșit în asta? Nu mai am responsabilități, nu mai am griji, de ce să ma îngrjiorez de ziua de maine? N-ai zis că îți place de mine mai mult așa, căci sunt mai fericit și voios?

—Ba îmi place, dar mă îngrijorează acțiunile tale, nu vreau să te pierd dinou, puteai să mori chiar în fața ochilor mei, Mihai.

—Sunt nemuritor, Ionică. Ne-am reîntors la viață, crezi că mai murim?

Ion îi trase o palmă deranjat de cuvintele sale.

—Bădie! Ce dracu ai?

—Te-a durut?

—Normal că a durut, ce întrebare e asta?

—Suntem oameni, oamenii mor, asta-i fluxul vieții, nu te mai gândi la așa prostii. Dacă erai nemuritor, nu simțeai durerea, suferința, și toate cele, nu sunt eu expert în d'astea dar ca fost preot, îți spun că nimeni nu-i nemuritor.

—Bine că știi tu mai bine. Mihai și-a dat ochii peste cap și a luat-o spre casă.

Ion îl urmă prinzând-ul din urmă.
—Da bine că pe mine nu mă aștepți!