Prima zi de toamnă este una destul de mohorâtă, din cauza păturii cenușii de nori ce acoperă cerul. Vântul, care adie nu atât de ușor și de plăcut ca în zilele toride, mâ face să cred câ e posibil să se ivească o furtună, așa că mai bine voi ține interviul de azi în interiorul casei.

       — Gery, mă adresez, cu zâmbetul pe buze, atunci când îl văd pe majordom. Te rog, pregătește biblioteca pentru interviu. Vremea nu pare prielincă pentru un interviu în aer liber.

       Nu după mult timp, Gery a terminat de aranjat biblioteca, iar eu am rămas să aștept sosirea Andreei.

        Desigur că invitata mea nu a întârziat să apară, Gery conducând-i în bibliotecă. I-am făcut semn să ia loc pe canapeaua pe care mâ aflu și eu, deoarece este momentul să începem.

       — Gery, te rog, adu-ne două cești de ceai de fructe de libadă cu gheață! 

Deniz
        Bună, Andreea! Mă bucur că am ocazia să discut cu tine. Ce faci? Ești pregătită pentru interviu?

Andreea
        Bună, Deniz! Sunt foarte nerăbdătoare și îți mulțumesc pentru această ocazie.

Deniz
       Mă bucur să aud/citesc acest lucru. Așadar, putem începe.
       Știu că este o întrebare repetitivă, dar ce ne poți spune despre tine? Ajută-ne să te cunoaștem mai bine.

Andreea
     Cred că m-am obișnuit atât de mult să vorbesc despre ce fac încât mă blochez atunci când vine vorba despre a vorbi despre mine ca persoană. Sunt destul de anxioasă, deși vorbesc foarte mult dacă ajung să mă simt bine în compania unor persoane. Deși sunt anxioasă, am "aptitudinea" de a spune tot ce gândesc și recunosc că sunt de multe ori o nesuferită și jumătate din această cauză. Poate așa se explică și faptul că am puțini prieteni, cine știe? Ar fi prea mult de zis despre mine pentru că sunt efectiv un fel de haos de contradicții și să te plictisesc, însă eu sunt de părere că oamenii mă pot cunoaște doar fiind lângă mine în diferite situații.

Deniz
         Aș putea spune că în anumite privințe chiar ne asemanăm.
        Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris? Te-a îndemnat cineva sau a fost decizia ta? Dar cum ai descoperit Wattpad-ul?

Andreea
       Pasiunea pentru scris a venit în vara dinaintea clasei a opta și nu, nu m-a îndemnat cineva să mă apuc de scris cărți.  
        Am realizat cu timpul că îmi place și că am o imaginație bogată. Mi-am amintit chiar acum o întâmplare de prin clasa a șasea sau a șaptea cred, când am avut de scris ca temă la română o compunere banală de o sută de cuvinte și am ajuns să mă întind pe două pagini jumate și am scris o adevărată povestire pe acea temă, inconștient, deși la acea vreme nu citeam foarte mult. Cu cât făceam mai multe compuneri, cu atât eram mai atrasă de limba și literatura română. Așa am început să citesc și mă trezeam creând propriile scenarii cu propriile personaje. Foarte mult timp am făcut asta.
        Dar am început să scriu pe Wattpad serios abia în 2019, pe contul pe care îl am și acum. Treceam printr-o perioadă destul de dificilă emoțional pentru mine și scrisul a fost ceea ce mi-a ajutat psihicul să se retragă în colțișorul său și să treacă peste tot ce se întâmpla.
        Însă am descoperit această platformă prin 2017 prin intermediul filmulețelor cu vloggeri. Erau la modă fanfiction-urile pe atunci și am dat din întâmplare peste Watt și de atunci am rămas aici. Acele "povestioare" cred că au traumatizat mintea mea de copil, dar sunt cumva recunoscătoare lor că m-au adus pe această platformă.

Deniz
        Scrisul chiar este un "medicment" pentru suflet, și nu numai. Și eu am fost ajutată să trec mai ușor peste o perioadă dificilă din viață. Cât despre acele fanfictions la care te referi, unele mă traumatizeazâ și acum, la douăzeci și unu de ani, dar mă refer la cele cringe.
        Pe contul tău de Wattpad am putut observa cărți genul dragoste și polițiste . Ce te-a atras spre acest gen? Ce genuri ai vrea să încerci? De ce? Care sunt genurile care nu te atrag,

Andreea
        Conexiunea pe care o am cu cărțile polițiste a început de când am înșfăcat primul roman polițist-romance al Norei Roberts. „Legături primejdioase“. Nu foarte potrivită pentru vârsta mea de atunci, dar a fost dragoste la primul capitol. Eram absolut înnebunită după detaliile crimei, despre cum se căuta făptașul, cum se puneau lucrurile cap la cap și documentarele despre crime de pe ID la care se uita mama mea au alimentat pasiunea mea în așa fel încât atunci când am început să scriu pe Wattpad am ales din start să creez ceva pe acest gen.
       Partea cu dragostea a venit ceva mai curând, când am început eu să văd și să simt care-i treaba cu iubirea, căci altminteri, nu m-aș fi văzut scriind ceva romance.
       Am în schimb o carte fantasy începută pe contul meu și cred că peste un timp, mult timp, o să încerc să o continui, însă în acest moment, documentarea pentru cărțile mele de acum îmi epuizează tot timpul și energia pentru a mai crea și un Rai și un exil al îngerilor, creaturi nemaivăzute și mai știu eu ce.
       Nu cred că aș scrie însă horror, pur și simplu nu. Nu-mi plac filmele horror și cărțile sunt mult mai expresive. Îmi dau coșmaruri câteodată și serialele cu creaturi supranaturale sângeroase. Deci categoric nu. Visez suficienți criminali, nu am nevoie și de monștri, fantome sau strigoi.

Deniz
       Ca scriitoare de proză, ce părere ai despre cei ce scriu versuri? Ai încercat sau crezi că ai putea scrie și tu poezie? Motivează-ți răspunsul!

Andreea
         Scriu poezie de ceva timp, dar cu siguranță mă regăsesc mult mai bine în proză. Reușesc să scriu o poezie destul de rar, deși îmi vin des multe versuri în minte. Mai ales că de multe ori tind să transform versurile în proză și acele câteva cuvinte se transformă într-o frază întreagă în mintea mea. Îmi place poezia, ador poezia, însă proza va rămâne întotdeauna prima mea iubire și mă voi regăsi întotdeauna în adrenalina aceea de a trăi povestea odată cu personajele. Poezia mi se pare mult mai personală, iar eu nu sunt genul să îmi deschid direct inima în fața a atâtor persoane. Și cărțile ascund anumite fragmente și bucăți subiective, însă atunci când compun, e complet altceva: frici, gânduri, situații pe care încă nu le-am lămurit, totul depinde doar de context, pe care îl mai schimbăm încât să nu fie chiar inima noastră pe tavă.

Deniz
       Cum este să ai o carte publicată? Ce planuri ai legat de celelalte cărți?

Andreea
        Nu cred că există un sentiment mai încântător și unic pentru un scriitor decât să își țină cartea în mână. Rezultatul tuturor nopților nedormite, a frustrării, a nesiguranței, a entuziasmului legat de personaje, blocajele, absolut toate etapele prin care trecem când creăm o poveste. „Cazul Elvirei" va rămâne mereu în inima mea, mai ales că este și prima mea carte, deși calitatea ei este, la urma urmei, produsul minții unei fetițe de treisprezece ani. Apreciez în continuare ideea, deși acum aș schimba foarte multe aspecte. Poate și faptul că sunt perfecționistă are vreo legătură cu asta. Am devenit un critic aprig între timp.
        Deși să îți vezi cărțile publicate în format fizic este ceva de nedescris, în viitorul apropiat nu cred că voi mai repeta experiența. Dar există un "cred" acolo, așa că acest lucru nu este 100% sigur.
       Te simți altfel când vezi pe cineva că îți ține cartea în mână, însă pentru mine, mai ales acum când mă aflu în tot procesul ăsta de dezvoltare, schimbare, publicarea unei cărți nu este tocmai obiectivul meu în această perioadă. Nu spun că nu voi publica încă o dată în format tipărit, lucrez la cărți ce merită să fie în biblioteca cititorilor, însă pe moment, aș prefera mai degrabă publicarea lor în format electronic, ebook. Nu știu ce se va schimba până voi reuși eu să termin romanele pe care le-am început, dar acestea sunt planurile mele actuale cu privire la manuscrise.

Deniz
        Îți țin pumnii să reușești în continuare.
         Cum ai evoluat în calitate de scriitoare? Poți exemplifica prin citate: unul vechi și unul recent?

Andreea
        6. Eu una văd mereu o evoluție prin simplul fapt că nu mă mai mulțumește complet ceva scris în urmă cu nici o săptămână. Asta înseamnă că evoluez, că cer mai mult, că pot să văd greșelile și pot să le rectific. O să iau un exemplu foarte bun, din "Cazul Elvirei", varianta needitată din septembrie 2019:
      „Mâna ce devenise vineție de la gerul năprasnic al nopții de iarnă a lunii februarie, stătea deschisă de parcă ar fi așteptat ca cineva să o cuprindă cerând ajutor. Însă ajutorul nu veni, iar moartea o prinse în ghearele sale.".
       Eu zic că este un exemplu bun pentru că practic eu una nu văd citatul acela care să rămână în mintea cititorului, în ciuda faptului că este o frază destul de grăitoare. Și pentru că am ales un citat dintr-o carte polițistă, ar trebui să las un citat tot dintr-un roman pe același gen și anume "Lichior de ciocolată" . Nu foarte recent, dar acesta este un citat care îmi este drag:
       „La urma urmei, la câte am putea face pentru ceea ce iubim, dragostea ar trebui să devină un păcat capital.“.
       Și ca să fie ceva într-adevăr recent, las unul scris cu puțin timp în urmă, dar dintr-o carte de dragoste, „Mereu și pentru totdeauna“: 
       „E de ajuns să mă strângă în brațe fără motiv ca să știu că asta e o declarație de iubire mai adevărată decât orice roman de dragoste scris.“
       Sunt mai mult decât convinsă că am citate mai bune scrise, dar dacă acestea mi-au rămas în minte pe acestea le-am împărtășit cu tine.
       Nu știu dacă pare o evoluție wow, dar după trei ani de scris, eu ca scriitoare mă simt altfel și știu că sunt mult mai bună decât eram la început. Nu am stagnat, ci am evoluat, în ciuda faptului că nu am postat atât de mult pe Wattpad, iar asta pentru mine contează. Am învățat să construiesc cu atenție personajele, să le ofer naturalețe, să gândesc scenele și contextele potrivite.

Deniz
        Cu care dintre personajele tale rezonezi cel mai mult? De ce? Dar cu care rezonezi cel mai puțin? De ce? Cam cât durează ca un personaj de-al tău să "prindă viață"?

Andreea
        Cred că rezonez destul de bine cu Barbara din "Mereu și pentru totdeauna", deși fiecare personaj de-al meu are o bucățică imperceptibilă din personalitatea mea. Nu sunt tocmai "fana" ideii de a construi un personaj pe baza unei persoane reale. Mă face să mă simt ciudat când scriu anumite scene și vreau să îi ofer dreptul fiecărui personaj să aibă propriul caracter, propria lui viață fără să fiu influențată vreun pic de mine în sine și de oamenii din jurul meu. Fiecare om este unic, la fel și fiecare personaj, iar dacă lăsăm o parte într-un personaj este mult prea personală pentru a o dezvălui tuturor. Este bine ascunsă încât poate nici eu nu o recunosc în ei, până nu simt poate prea bine ceea ce scriu. În schimb, am mulți psihopați și criminali pe la mine prin cărți care efectiv îmi torturează mintea pentru a reuși cumva să le înțeleg mentalitatea și să scriu despre ei. Deși sunt o fire empatică, pur și simplu mă cutremur la ororile pe care le poate face un om, în ciuda faptului că scriu niște întâmplări neplăcute, sângeroase și crude. Le fac profilul, iar psihopații mei sunt printre personajele la care lucrez cel mai intens pentru a avea o intrigă reușită, dar nu am cum să rezonez cu ei. Poate și faptul că sunt bolnavi psihic mă împiedică să am o legătură profundă cu ei, deși câteodată mă cam doare inima pentru ce le-am pregătit unora în trecutul lor, un click înfricoșător care a cauzat o brutalitate terifiantă din partea lor. Unele scene îmi dau coșmaruri, la propriu.

Deniz
        Dacă ai putea lua cina cu orice personaj dintr-o carte pe care ai citit-o, care ar fi acela? Care sunt motivele ce te-au determinat să-l alegi?

Andreea
         Probabil cu Julia Summers din cartea "Minciuni adevărate" de Nora Roberts. Julia se numără printre personajele feminine favorite din cărțile pe care le-am citit până acum. Asumată, foarte responsabilă, cu un simț profesionist foarte ascuțit și ca un adaos, este și scriitoare de autobiografii. O discuție cu ea ar însemna cina perfectă, pentru că i-am adorat acțiunile și autenticitatea sa. O fire foarte puternică cu care aș putea avea o conversație savuroasă, ținând cont că este mamă singură, scriitoare și o fostă suspectă de crimă care a trecut printr-un proces neplăcut.

Deniz
        Cărțile ascund diverse lumi: unele fantastice și pline de magie, altele utopice sau distopice, unele îndepărtate care prezintă planete extraterestre, iar altele se aseamănă sau imită realitatea cotidiană. Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, ce rol ai avea? În ce fel de lume ai trăi? De ce?

Andreea
       Cred că aș fi un personaj dintr-o carte de fantezie. Deși și realitatea are frumusețea ei, nu cred că aș alege ca într-o altă lume să aleg tot realitatea, fie ea și o carte. Mi-ar plăcea să fiu într-un roman unde lumea crede în magie, cu vrăjitori, vampiri sau cine știe ce creaturi pe care le găsim în legende. Ori dacă nu, ce ar putea fi mai interesant decât să fii în rolul unui personaj antagonist, oare? Să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă, din punctul de vedere al unui răufăcător, să treci de bariere și să vezi lucrurile prin ochii celui rău. Poate pare ciudat, dar ținând cont că ar fi ficțiune, mi-ar plăcea asta.

Deniz
        E o opinie cu adevărat interesantâ și chiar îmi place.
         Îmi poți spune un citat care să te reprezinte, poate chiar dintr-una din cărțile tale?

Andreea
       Prefer să nu mă asociez cu vreun citat din cărțile mele. Poate nu este unul, poate că nu mi se potrivește la perfecție, deși cu siguranță există citate pe care toți le simt până în adâncul sufletelor. Nu mă reprezintă un citat, însă am un fel de motto pe care eu îl consider extrem de important în viața mea. „Întoarce fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta.“. Pentru că am învățat târziu să renunț la partea nocivă, sperând întotdeauna că există o parte bună în tot. Și există, doar că nu toate părțile bune ale unora sunt pentru noi. Asta mă reprezintă pe mine, trecutul și prezentul meu. Alegerile și greșelile mele. Lecțiile. Căzăturile. Doar că le las în spate, deși încă există. Nu le uit, ci le îngrop. Nu mă identific cu un citat, ci cu mormântul pe care îl las în spatele meu unde se află acele părți din mine de care am învățat să mă despart.

Deniz
        În final, te voi ruga, să le transmiți ceva celor ce citesc acest interviu, dar și mie.

Andreea
         Îți mulțumesc mult, Deniz, pentru acest interviu și pentru răbdarea pe care mi-ai acordat-o. Vă mulțumesc și vouă că ați citit răspunsurile mele lungi, iar acest interviu a fost de departe unul dintre cele mai plăcute de până acum. Un ceai foarte bun, dragă Deniz, și mi-a făcut plăcere să îl beau cu tine.

Deniz
       Îți mulțumesc câ ai apelat la mine pentru acest interviu! A fost o reală plăcere.

PLATA:

●Follow permanent

●câteva voturi la cartea mea "Vaporul Provocărilor"

●dacă dorești poți distribui acest interviu