chiar acum
îmi doresc să te pot uita
dar nu mă pot uita

iubirea nu are tupeu să-mi decodifice comanda de a arde amintirile
reale cu tine
și nici ce am fi putut fi dacă tu m-ai fi iubit
ești semizeul minții mele
icoanele din casa mea se îmbată la auzul numelui tău
voi încerca data viitoare să-l silabisesc în șoaptă
acum sunt prea plină de tine
și de ceea ce ai fi putut tu să fii
dacă mi-ai fi dăruit cruci de porțelan

numele tău, oh,
numele tău scris pe pereți de biserică
e rugăciunea rostită la cina cea de taină
și crede-mă, iubitule,
eu sunt pâinea și vinul
sentimentului cu gust de ambrozie de primăvară
încă o rugăciune
încă una
și încă una până când voi uita
rostul scutului în războaie.

《plata muritorilor de rând》