m-ai descoperit
ca melc fără cochilie fiind
și m-ai adăpostit în mantaua ta,
m-ai lasat să-ți inspir parfumul
până am devenit
un tot unitar cu pielea ta...
așa trec zilele
si așa trecem si noi
petală cu petală
fragilitate cu fragilitate
și rămânem oase cu lumină
în canalele medulare.

m-ai descoperit
ca melc fără cochilie fiind
si m-ai spălat de păcate
unul câte unul
și așa te-am privit fără sfârșit
și m-ai pus
pe biroul camerei tale
ca un bibelou făcut în altă viață
de mâinile mamei tale.

m-ai descoperit
ca melc fără cochilie fiind
singur și fragil
și mi-ai dat să mănânc
din dragostea ta
mult cu mult
pana n-a mai rămas
nimic din tine,
din oasele tale
au înflorit flori în mine
și așa m-am făcut
lumină cu lumină
tu.

《sunt un melc
fără cochilie》