AKA: Cel în care Ombre comite o crimă.

" And if it feels right, promise I don't mind
And if it feels right, promise I'll stay here all night"
– Ariana Grande.

        — Ia două sus.

        — Patru!

        — Șase.

        — OPT!

        Adoram să joc șeptică. Toată lumea știa că adoram să joc șeptică. Îi tăbăceam fundul lui Joey încă de când aveam opt ani și tata m-a învățat să joc. Jur că ador să joc șeptică și sunt foarte bună la asta. Cele șaisprezece cărți de joc pe care le țineam cu greu între degete nu prea erau în favoarea mea, dar îmi mențin afirmația.

        — Ce s-a întâmplat, Novi? mă tachină Joey, făcând vocea aceea pițigăiată care știa că mă enerva. Ai ruginit cumva? Teatrul ți-a scos cărțile de joc din cap?

        Nesimțitul.

        Voiam să îl distrug. Să îi arunc cărțile peste bot și să câștig dintr-o mișcare. Să-l fac să plângă așa cum o făceam când eram mici. Cărțile din mâna mea totuși nu mă ajutau deloc. Ce e drept, n-am fost deloc atentă la jumătate din joc și m-am trezit cum Ombre, June, Ary și April și-au dat pe rând doieri unul după altul, iar eu am avut ghinionul de a fi următoarea, după April. Reputația mea, șirul meu de câștiguri la acest joc nenorocit de cărți era în pericol. Nu-mi venea să cred, dar urma să pierd, iar Joey avea să câștige.

        Era numai vina lui Jesse!

        Jesse îmi sabota fiecare neuron de când am ajuns aici. Nu-mi mai puteam aduna gândurile, nu mai puteam fi Nova cea rece și calculată, cea care câștiga mereu la șeptică și care nu se lăsa învinsă de Joey niciodată. De fiecare dată când mă gândeam la Jesse, un val de căldură mă lovea. Ciocnirea noastră de pe hol în această după-amiază nu a ajutat deloc. El și nenorocitele lui buze pe care eram sigură că în fiecare dimineață le vopsea cu vreun ser primit de la zei, astfel încât mereu când le atingea pe ale mele un incendiu izbucnea între ele, un război între două flăcări care nu putea fi stins oricât de mult ne-am apăsa buzele unele de altele. Mereu voia mai mult. Eu voiam mai mult.

        Îl simțeam chiar și acum. Fiorul care mi-a zguduit corpul când mâna lui a găsit cel mai bun loc de odihnă în părul meu, iar limba lui a reușit cumva să înrăutățească flacăra din stomacul meu de zece ori. Îl urăsc. A făcut toate astea știind foarte bine că urmează să fiu plecată până ziua următoare acasă la Ary pentru seara jocurilor în familie pentru a sărbătorii ordinul de restricție în curs de trimitere. A vrut să sufăr. A vrut să nu mă pot gândi la altceva, decât la el și a reușit. Într-un mod ciudat asta doar mă excita mult mai tare.

        — Te uiți prea mult în gol, Nov, spuse Joey, întorcând o altă carte pe masă, de parcă mi-ar fi citit gândurile. Sau poate că ai ceva pe suflet?

        Îmi venea să-l lovesc cu cărțile peste cap.

        — Nimic ce te-ar privi, i-am spus, dar Joey zâmbea deja ca și cum ar fi câștigat.

        Oftând, am privit cum June fu prima care rămase fără cărți în mână, câștigând pe primul loc meciul, fiind urmată de Ombre și April. Între timp, eu mă chinuiam să-mi ușurez mâna, lăsând jos carte după carte. Joey zâmbea ca un diavol în miniatură. Mai aveam doar câteva cărți în mână, dar deja știam că e sfârșitul. El câștigase. În momentul în care a pus ultima carte pe masă, și-a ridicat brațele în aer, făcând un gest triumfător care mi-a săpat adânc în orgoliu.

        — Te-am prins, Nov! Prima oară în viață, te-am prins! strigă Joey, râzând cu poftă.

        M-am uitat în jos la cărțile rămase în mâna mea și am oftat adânc. Eram terminată. Șirul meu legendar de victorii era oficial spulberat.

        — Sigur, bucură-te cât poți, am murmurat, încercând să par calmă, deși simțeam cum frustrarea mă sufoca.

        De fapt, nu Joey era problema principală. Era Jesse. Tot el. Fiecare moment în care mă gândisem la el, în care îmi revenise în minte senzația buzelor noastre contopindu-se, mă distrăsese suficient cât să pierd controlul.

        „Ești groaznic. Săruți bine, dar ești groaznic." am tastat eu repede când verișorii mei erau distrați de ciondăneala dintre Joey și June.

        Înainte să-mi pot aduna gândurile, Ary și April au început să chicotească între ele. M-am încruntat, simțind că urmează ceva.

        — Uite cine-a pierdut, spuse Ary, bătând din palme de parcă aștepta momentul acesta toată seara. Știi ce înseamnă asta, nu? Adăugă ea cu un zâmbet de viperă.

        La naiba! Normal că știam. În tradiția noastră de seara jocurilor, cel care pierde avea parte de o provocare aleasă de ceilalți. Și Ary nu era cunoscută pentru a fi blândă cu provocările ei.

        — Bine, bine, am pierdut. Ce aveți pentru mine? întreb, lăsând telefonul pe masă, simțind deja frica crescând în mine.

        April și Ombre schimbau priviri complice. În timp ce discutau între ei, telefonul meu a vibrat pe masa. Jesse îmi trimise drept răspuns un șir de emoticoane care m-au lăsat mai mult confuză decât să înțeleg mesajul din spatele lor. De parcă mi-ar fi presimțit reacția, un al doilea mesaj apăru, de data asta un cuvintele înlocuind emoticoanele confuze, slavă cerului.

        „Și tu ești groaznică. Groaznic de superbă cu sunetele pe care le faci. Mai ales acele icnete pe care le scoți când îți ating lobul urechii cu dinții. Groaznic de incitant."

        Îl puteam auzi spunând asta. Vedeam cuvintele rostogolindu-se de pe limba sa, iar asta nu ajută deloc situației mele actuale, dar în ciuda neliniști plăcute aduse de el, am strâns din buze pentru a-mi forța la loc un zâmbet înainte ca acesta să-mi atingă buzele. La naiba cu bărbatul acesta.

        — Am eu o provocare! sări April, ridicând un deget în aer cu cel mai inocent zâmbet posibil pe buze.

        Îmi zâmbea de parcă tocmai găsise cea mai diabolică provocare posibilă. Mă uitam la ea, încercând să ghicesc ce avea de gând, dar deja știam că n-aveam cum să scap ușor.

        April chicoti și își mușcă buza, ca și cum se distra deja doar gândindu-se la ce avea să îmi spună.

        — Scrie un mesaj sexy ultimei persoane cu care ai vorbit! spuse, trăgându-mi un pumn în stomac indirect, ca mai apoi să adauge mai încet: Desigur, excluzând membrii familiei și profesorii!

        Am pălit. Puteam simții cum fiecare picătură de sânge, fiecare strop de culoare din obrajii mei se scurse pe gât în jos, lăsându-mi chipul slab și fără vlagă, teroarea pompându-mi in inimă în locul sângelui înghețat de spaimă. Dumnezeule!

        Mi-am simțit stomacul strângându-se, dar deja știam că nu aveam cum să refuz. Era jocul nostru și, ca orice înfrânt, trebuia să accept consecințele. Nici măcar nu era cea mai gravă provocare pusă în timpul acestor jocuri. Cu câțiva ani în urmă, când Seth (aka Regele Provocărilor Devastatoare) era acasă, l-a provocat pe Ombre să danseze dezbrăcat pe melodiile lui The Weeknd pe acoperișul unui bloc cu patru etaje, aflat exact față-n față cu un bloc cu zece etaje și mulți locatari care erau acasă și foarte trezi, cu becul aprins. O chestie stupidă a acestui joc? Familia Day nu refuza provocările. Niciodată.

        — Ah, pe bune?! Joey, care stătuse până atunci liniștit, își dădu ochii peste cap. Chiar vreți să o puneți să facă asta în fața noastră? E sora mea, pentru numele lui Dumnezeu! strigă el, dezgustat.

        April chicoti și își bătu fratele pe umăr.

        — Relax, Joey, e doar o provocare. Nimeni nu moare, doar se încinge puțin atmosfera. O să fie distractiv!

        — Păi, eu nu stau să asist la așa ceva, continuă Joey, ridicându-se de pe canapea. Ombre, vii cu mine să facem niște băuturi pentru toți? Am nevoie să scap de imaginea asta din minte...

        Ombre, ridicând din sprâncene cu un zâmbet complice, se ridică și el.

        — Normal, frate. Ceva rece și alcoolizat ne va prinde bine tuturor, spuse el, bătându-l pe umăr pe Joey.

        Cei doi plecară spre bucătărie, lăsându-ne pe mine, April, Ary și June în cameră. Păi..oficial sunt pe cont propriu. April mă privea insistent, de parcă abia aștepta să deschid aplicația pentru a vedea cu cine urma să schimb mesaje. Ary trase adânc aer în piept, șocată când privi peste umărul meu și zări numele „Jesse" prin mesajele schimbate cu băiatul în cauză, iar eu știam că urma să-mi dau duhul în această seară. Cu degetele tremurânde și cu inima-n gât am tastat încet mesajul:

        „Vreau să te muți din apartamentul lui Joey și să-ți muți reședința între coapsele mele. Exclusiv."

        Mi-am aruncat telefonul pe canapea, lângă mine, ca și arsă, ascunzându-mi fața în palme mai rușinată ca niciodată. April izbunci în hohote de râs entuziasmate, sărind să mă îmbrățișeze de la spate, cât timp Ary, presupuneam, aplăudă reușita mea de pe locul ei. 

        — Acum ce? oftez, vocea fiindu-mi înfundată în palme.

        — Acum ne întoarcem la joc! zise Ary, vocea ei fiind un colac de salvare din rușinea mea. Care e următorul joc de pe listă? M-am plictisit de șeptică!

        June dădu să-i răspundă, dar fu întreruptă de Joey și Ombre, care s-au întors cu niște pahare umplute cu un lichid de o culoare interesantă și câte un rânjet interesant pe chip. I-am privit suspicioasă, cât timp rușinea se destrăma cărămidă cu cărămidă din organismul meu. Nu aveam de gând să verific prea repede răspunsul lui Jesse, care eram sigură că a venit deja și aștepta să fie deschis. Ary se încruntă deodată cu mine și spuse:

        — Ce naiba ați pus aici?

        — Stai calmă! își dădu Ombre ochii peste cap. Nu e otravă!

        Cu toate că încă eram sceptică, am luat paharul oferit de Joey și am analizat băutura roșiatică ce părea mai mult solidă decât lichidă, întrebându-mă dacă merita să fac toxinfecție alimentară doar pentru a încuraja abilitățile de barman ale fratelui meu. Tocmai ce am ieșit din spital cu două săptămâni în urmă. Nu eram prea dornică să mă întorc.

        — Ce ziceți de un joc nou? se trezi Joey vorbind. Cine se strâmbă cel mai puțin alege următorul joc!

        Nici nu se pune problema. Normal că am fost de acord cu toți și în următoarea secundă am dat pe gât toată poțiunea făcută de cei doi vrăjitori în devenire. Cea mai mare greșeală făcută în viață!

        De îndată ce băutura mi-a alunecat pe gât, am simțit cum mă arde pe interior, ca și cum un foc mic s-ar fi aprins și ar fi început să crească rapid, acoperindu-mi întreg stomacul. Am strâns din ochi și mi-am mușcat buza ca să nu mă strâmb imediat. Joey și Ary se înecară, tușind gălăgios, iar June nici nu înghiți nebunia adusă de cei doi, scuipând totul pe canapeaua frumoasă a lui Ary.

        — Ce...  naiba... a fost asta? am reușit să rostesc cu greu, de parcă gâtul meu fusese ars cu acid.

        Ombre, care își limpezea intestinele cu sute de litri de apă mă privi cu o sclipire vinovată în ochi și am știut instant că e vina lui.

        — Vere, se chinui Joey să spună, ce ai putut pune în băutura aia idioată?! Am crezut că te-am supravegheat cum trebuie!

        — Un mic amestec magic, vere. Un strop de suc de rodie, niște votcă... și, bineînțeles, un ingredient secret, spuse el cu un aer misterios.

        Ary își plescăi limba, privind în jos spre paharul gol, apoi la Ombre.

        — Îngrozitor. Ce-i ingredientul secret? Sos iute? spuse ea, dându-și ochii peste cap și ștergându-și gura cu dosul mâinii.

        — Ketchup iute. Am găsit  în frigider, răspunse Ombre, vizibil mândru de ispravă, cu toate că se lupta de asemenea între viață și moarte ca și noi.

        Trebuia să mă aștept la asta. Mai ales din partea lui Ombre, care făcea farse încă din prima zi în care și-a deschis ochii. Nu mă așteptam însă ca prostul să se încludă pe sine însuși în propria farsă. Am putut doar să-l privesc mută de uimire, fără să am un gând concret legat de situație, la fel ca și ceilalți membri ai familiei noastre din încăpere. April aproape că scăpă paharul din mână, chicotind isteric. Se întinse pe spate, privindu-ne pe toți cum ne contorsionăm de la gustul ars al amestecului diavolesc.

        — Voi sunteți nebuni, chicoti ea. Vreți să ne omorâți?

        Ombre râdea în hohote, dar eu eram încă concentrată să-mi domolesc focul din gât și stomac. După ce mi-am limpezit la rândul meu întreg sistemul digestiv și am consolat-o pe biata Ary care fu la fel de afectată ca și mine, seara continuă. O scurtă ceartă mai târziu, June, care se declarase câștigătoarea micului concurs spus de Joey, scoase cutia în care jocul clasic „Nu te supăra, frate!" se afla, făcându-se pe toți să mormăim nemulțumiți. Normal că alegea jocul ei preferat!

        — Ești sigur că vrei să joci asta cu Nova, după ce ai văzut ce se întâmplă când pierde? întrebă April, râzând, cât timp Ary, puțin mai amețită ca înainte, se sprijini de Ombre gata să adoarmă.

        Joey zâmbi încrezător.

        — Sunt sigur. Azi sunt invincibil, am câștigat la șeptică! Vreau să văd dacă mai pot câștiga ceva seara asta.

        Am plescăit din buze neimpresionată, mijind din ochi spre el.

        — Bine, Joey, dacă vrei să jucăm „Nu te supăra, frate!", atunci pregătește-te, am spus, ridicându-mi paharul cu apă ca să ciocnesc cu el. Treziți-o pe Ary! Mergem la război!

        Seara doar începea.

        „ Stai. Cred că mi-ai dereglat sistemul circulator! Un rai neprevăzut. Putem negocia chiria și data mutării?"