AKA: Cel în care mănușa este aruncată.

"Both of my eyes, they've been fixing on you
Wasting your time, should be making that move"
– Sabrina Carpenter.

NOVA 📚

         — Avem o problemă!

        Nu m-am obosit să-mi ridic capul din ecranul laptop-ului când Jesse intră de parcă era în propria lui casă în bucătăria mea. 

        — O problemă cauzată de tine, sunt convinsă, i-am spus drept salut, salvând noua versiune a manuscrisului meu, ştiind din experienţe anterioară cât de uşor puteam pierde tot ce am scris când eram întreruptă de vecinii mei. 

        — E un dezastru! Mi-am distrus întreaga viaţă! 

        Cum am reuşit oare să-mi aduc pe cap cel mai dramatic membru din clubul de actorie? Habar n-aveam, dar trebuiau scrise cărţi despre performanţa asta. 

        — În regulă, Regina Dramelor! oftez, tot cheful meu de a-mi edita capitolele în continuare pierzându-se pe apa sâmbetei. Calmează-te! Nu poate fi atât de..., cuvintele mi-au pierit pe buze la vederea atrocităţii din mâinile lui Jesse. Cum ai reuşit să faci aşa ceva?

        Bietul om arăta mizerabil. Chiar mai mizerabil decât bucata de material din mâinile sale care odată a fost o bluză albă cu logo-ul de la formaţia rock Guns 'n Roses, dar acum avea o pată mare, portocalie, care oricât ai încerca, nu putea fi confundată cu un alt trandafir ca şi ceilalţi de pe bluză. Colac peste pupăză, bluza avea o ruptură generoasă în lateral de parcă s-ar fi agățat în cel mai inoportun loc posibil rupând materialul subțire. 

        — Aseară, începu blondul să-mi istorisească, așezându-se învins pe scaunul din  dreapta mea, Joey a comandat naiba știe ce paste bolognese de la restaurantul verișoarei voastre, iar eu cum am un talent de a mă păta până și cu apă m-am murdărit cu sos. 

        — Evident, am aprobat din cap, fără pic de ironie în glas, doar încercând să urmăresc șirul poveștii lui.

        — L-am pus în mașina de spălat, dar nu a ajutat cu nimic, continuă el, lăsându-mă să i-au bluza încă udă din strânsoarea lui. 

        M-am abținut cu greu din a repeta din nou „evident", doar că de data asta era cât se poate de ironic, fiindcă pata mare, portocalie din fața ochiilor noștri era clar că nu putea fi îndepărtată doar cu puțin detergent simplu. 

        — În regulă, aprob eu din cap, examinând materialul de parcă ar fi un pacient care avea nevoie de un paracetamol pentru a-și reveni. Ce nu înțeleg eu este minunăția asta de aici! am continuat, arătând spre gaura glorioasă din bluză. 

        Un fir lung de ață se agăța inutil de marginile rupturi, precum Jesse ar fi încercat să repare măcar una din defecțiunile tricoului său, dar eșuă lamentabil într-un mod chiar mai legendar decât era ruptura propriu-zisă. 

        — Când mașina nu a reușit să-mi îndepărteze pata am încercat să..., începu el, aproape șoptind, doar pentru a se opri brusc, parcă rușinat de ce avea să-mi dezvăluie. Am încercat să o curăț cu detergent de vase, cu un burete, dar am agățat-o în chiuvetă și..TADAM!

        Dumnezeule!

     — Ai încercat să o coși? am ridicat din sprâncene spre el, iar când aprobă din cap am adăugat: Nu știi să coși, nu-i așa? 

        — E tricoul meu preferat, zise Jesse, trântindu-și spatele de spătarul tapițat al scaunului. Nu-mi vine să cred că trebuie să-l arunc!

         Am privit de la tricoul ghinionist din mâinile mele, la proprietarul său care îi jelește pierderea încă de pe acum. Tristețea din ochii lui îmi lovi sufletul ca și o săgeață otrăvitoare, detronânu-mi inima din piept într-un ocean negru și rece în care nu-i doream nici celui mai mare dușman să ajungă. Dintr-un anumit motiv în jurul căruia nu-mi puteam înfășura degetele, nu-mi plăcea să-l văd pe Jesse, care mănâncă la micul dejun curcubee, trist. Se simțea atât de greșit. 

        — Hei, nu te îngrijora! m-a luat gura pe dinainte și m-am trezit vorbind înainte să știu mai exact ce voiam să spun. Nu e nimic ce puțină ață și soluția de curățat specială a mamei nu poate rezolva!

        El doar clipi surprins spre mine, de parcă nu se aștepta să-i ofer o soluție pentru problema sa și deja începea să se obișnuiască cu idea de a-și pierde tricoul preferat. 

        — Vrei să mă ajuți? șopti el, arătând de parcă tocmai ce m-am oferit să-i ofer un rinichi pentru un transplant salvator. 

        — Sigur, am ridicat din umeri, examinând pentru ultima oară bolnavul. Am să-ți fac cunoștință cu ceva numit „Sgrassatore" și după am să te învăț să coși. Nu-i mare lucru!

        Chiar nu era mare lucru deloc. Norocul său era faptul că eu și June ne-am plictisit într-o vară când aveam șaisprezece ani și am decis că aveam să ne deschidem împreună o croitorie. Până atunci n-am îndrăznit să punem mână pe un ac sau vreo ață, copii încăpățânați și prostuți cum eram, dar brusc, peste noapte, am ajuns la concluzia că asta avea să fie menirea noastră. Niște videoclipuri de pe YouTube s-au dovedit destul de utile, iar eu și June ne-am pus pe treabă. Am început cu acele de cusut și am continuat cu bețele de croșetat. O lună mai târziu, June a renunțat complet după ce și-a torturat degetele și a cheltuit mai mult pe pansamente decât pe material pentru croitorie. Eu am rezistat până la sfârșitul verii, iar de atunci n-am mai avut nevoie de ajutorul mamei pentru a-mi coase hainele. 

        Încăpățânarea m-a împins însă să nu renunț până nu am croșetat părinților mei câte un tricou drept cadou de Crăciun. Erau cele mai urâte tricouri văzute de ochiul omenesc, dar mama și tata le purtau an de an susținând contrariul. După spusele lor erau cele mai călduroase și confortabile bluze purtate de ei vreodată. Joey, care a făcut tot felul de glume proaste pe seama mea întreaga vară nu a pupat și nu va pupa vreodată vreun tricou croșetat din partea mea. Nu aveam de gând să-mi irosesc materialul pe el.

        — Ești o eroină, Alani! îmi zâmbi el, iar pentru câteva momente am avut impresia că totul e roz și bine în lume, doar pentru că el mi-a zâmbit astfel. Mulțumesc!

        Am început să spun un stângaci „cu plăcere", încercând să nu mă holbez stric la buzele sale, fiind salvată și întreruptă în același timp de Rosie și Joey care au ieșit din camera blondei vorbind unul peste altul, de parcă se aflau la un concurs de țipete. 

        — Te comporți ca și tata! zise blonda în cauză, dând buzna în bucătărie fără a băga de seamă prezența mea și a lui Jesse. Doar tata țipa la mine pentru că nu știam cum să îi țin lumina când repara ceva!

        — Dă-mi numărul de telefon al tatălui tău, spuse și Joey, aflat pe urmele ei. Am să-l informez că nici până în ziua de azi nu ai învățat cum să o faci!

          Sprijinindu-mi bărbia în palmă. am privit schimbul de replici de parcă mă aflam la cinema. Jesse chicoti de lângă mine, atrăgându-mi atenția pentru a schimba o privire atotștiutoare cu mine. Puteam doar să ridic din sprâncene drept răspuns, reîntorcându-mi atenția spre cei doi certăreți. Becul din camera colegei mele de apartament s-a spart, iar spre surprinderea întregii populații, Rosie l-a rugat pe Joey să o ajute cu el. Da, ați citit bine. L-A RUGAT!

        — Ești insuportabil! Te urăsc!

        Ochii mei și ai lui Jesse zburau dintr-o parte în alta, de la unul la altul, privind cu interes insultele șutate unul în fruntea celuilalt. Joey râse: 

        — Sentimentul e reciproc, Rosa! În fiecare zi mă trezesc și întreb zeitatea de ce ai bătut la ușa surorii mele cerând ajutor acum doi ani! 

        — Joey! i-am atras atenția, vrând să-i sparg capul cu primul obiect care-mi cădea în mână, fiindcă idiotul a mers prea departe. 

        — Zilnic mă trezesc și mă întreb de ce nu a făcut mama ta avort cu tine în urmă cu 25 de ani! Crede-mă, Nova ar fi fost fericită și fără tine! 

        Pentru numele lui Dumnezeu!

        — Vrei să luăm micul dejun la June? m-am întors spre Jesse, deja ridicându-mă pentru a lăsa tricoul său în uscătorul de haine, având de gând să mă ocup de el mai târziu, știind că orice ar fi drăcia asta de ceartă începută de ei, nu avea să se încheie prea repede. 

        — Să mergem! zise, fiind deja în spatele meu, luându-mi geaca din cuier pentru a mă ajuta să o îmbrac. 

        Acela a fost momentul în care Joey ne-a observat prezența, întorcându-și capul spre noi exact când să ieșim pe ușă:

        — Voi doi unde naiba mergeți? strigă brunetul după noi. 

        — Mă duc să distrug lumea! a fost tot ce am strigat, fără să mă întorc spre el.

        — Eu o ajut! zise și Jesse, închizând ușa în urma noastră. 

JESSE 🎶

        Eram conștient de două lucruri: totul e mult mai distractiv când November e prin jur și verișoara ei mă urăște. 

         June Day era o copie extrovertită a Novei care părea gata să mă snopească în bătaie de fiecare dată când ochii îi cădeau asupra mea. Vorbea cu Nova de parcă transpira vată pe băț și scotea pe gură bomboane, în timp ce mie mi-a oferit doar comentari sarcastice și răutăcioase. Nici măcar nu am observat inițial, fiind mult prea prins într-o discuție cu Nova. Totul a devenit extrem de clar când a intrat cu bocancii plini de noroi în conversația noastră, chinuindu-se peste măsură să țină atenția Novei doar pentru ea. 

          Roșcata își alegea perfect momentele astfel încât Nova să nu observe dorința ei arzătoare de a mă ucide cu cele mai aprigi cuvinte, venind să își exprime dezgustul față de mine când verișoara ei nu era atentă. La un moment dat, când un domn se oprise să converseze cu Nova  — feblețea restaurantului, fiindcă toată lumea îi zâmbea și o saluta imediat cum era zărită  —, June apăru în fața mea cu paharul Novei cu suc în mână:

         — Părinții tăi au realizat că tu ești dovada vie că minus cu minus nu fac plus? 

        Fusesem atât de șocat de comentariul ei, parcă venit de nicăieri, încât tot ce am putut face drept răspuns era să mă holbez cum se îndepărta de noi. De abia ce reușisem să o fac pe Nova să se simtă destul de confortabilă în prezența mea pentru a-mi povesti despre lucrarea ei de licență, iar June întrerupse totul când îmi trânti micul  dejun sub nas:

         — Pe cât punem pariu că Joey și colega ta de apartament îți mută mobila prin apartament chiar în momentul acesta?

        Nova, care până acum își mâncase liniștită clătitele cu ciocolată îngheță pe loc. M-am abținut cu greu să nu râd când aceasta își ridică privirea torturată spre verișoara sa, scăpând biata clătită înapoi în farfurie.

         — Mi-e rău! zise ea, ascunzându-și chipul în palme. O să vomit și e doar vina ta! 

        — Sunt doar realistă! zise roșcata, sprijinindu-se cu palma de masa noastră. Imaginează-ți câtă tensiune sexuală există acolo după toate certurile astea! 

        — Dispari chiar acum din fața mea! mormăi Nova, fără să-și ridice privirea din ascunzișul palmelor. Te urăsc!

        June doar râse, întinzându-se peste masă pentru a săruta creștetul capului verișoarei sale favorite, ca mai apoi să se întoarcă la muncă, refuzând să plece totuși fără să-mi ofere una din acele privi amenințătoare cu care mă obișnuise. 

        — Verișoara ta e brutală, i-am spus roșcovanei mele imediat cum June dispărut înapoi în bucătăria restaurantului. 

        — Trăiește să-mi facă viața un calvar! gemu ea, ridicându-și privirea spre mine. Nici n-are ce căuta pe aici, fiindcă e ajutor de bucătar! Face treaba chelnerului ca să mă calce pe mine pe nervi!

        — Din iubire! strigă chelnerița care fusese dată la o parte imediat cum June realiză că verișoara sa se afla în restaurant. 

        Nova se încruntă spre fata cu tenul măsliniu care trecu chicotind pe lângă masa noastră, ca mai apoi să se dea complet bătută, reîntorcându-se la clătitele sale. 

        — Joey și Rosie nu vor fi vreodată împreună! declară ea o clipă mai târziu, făcându-mă să ridic din sprâncene, fiind prins în propriul meu mic dejun. Niciodată! Refuz!

        — N-o vezi întâmplându-se? zic, arătând cu furculița spre ea. 

        — Idioții ăia doi care nu pot schimba nici măcar un salut fără să se ia la înjurături! pufni ea, clătinând din cap dezamăgită, de parcă tot ce a relatat tocmai ce s-a întâmplat sub ochii ei. Asta nu e o relație sănătoasă. Eu nu le doresc o relație toxică, zise, privindu-și clătitele din farfurie gânditoare. 

        Cercetându-i chipul, mixtul de emoții care brusc trecu ca și un val peste el mă făcu să mă întreb dacă Nova nu trecuse printr-o relație toxică ea însăși. Erau atât de multe lucruri pe care nu le știam despre ea, dar voiam să învăț. November Day părea o persoană de la care puteam să învăț extrem de multe. Când să o rog să-mi vorbească mai multe despre experiența ei cu relațiile abuzive, ea continuă, schimbându-și total dispoziția:

        — În plus, ar fi dezgustător! se strâmbă, renunțând de tot la micul ei dejun. Imaginează-ți, fratele tău și cea mai bună prietenă a ta, un cuplu! Groaznic!

         — Asta spui acum, șmechero, am chicotit eu, furând clătită abandonată din farcuria ei. Când iubirea te lovește, nu poți să spui că e dezgustător și să pleci mai departe!

        Ea se încruntă sub privirea mea atentă, plimbându-și proprii ochi pe chipul meu, parcă fiind într-o căutare continuă:

         — Asta e o provocare?

       Am rânjit, mânjind-o pe November pe față cu ciocolata scursă pe mâna mea din clătită. Degetele mele acoperite în ciocolată au trecut ușor peste obrajii și buzele ei, pătându-le cu nuanța maronie de ciocolată. Mă băteam între cele două instincte care îmi spuneau ba să-mi retrag mai repede degetele, trăsnit de stânteile ce îmi dansau pe sub pielea atinsă de pielea Novei, ba să mă aventurez pe tărâmuri periculoase,  zăbovind puțin asupra buzei sale de jos. Două prăpastii mult prea periculoase în care am ales să nu mă arunc, așa că am spus:

         — Nu poți fugi de iubire, Alani. Niciodată! 

        Nova protestă numaidecât, luând primul șervețel care-i căzu în mână pentru a se curăța de ciocolată, cât timp eu am continuat să râd. Mă ardea mâna să îmi scot telefonul din buzunar pentru a-i face o poză astfel. Arăta dea dreptul adorabilă. 

         — Cine murdărește, curăță! se încăpățână ea brusc, așezând șervețelul pe masă, ca mai apoi să își încrucișeze brațele, nemulțumită. 

        La asta nu m-am așteptat. Dacă spusele mele nu au fost o provocare, cuvintele Novei cu siguranță erau. Iar eu nu m-am retras vreodată când o provocare-mi sărea în față, oricâte steaguri roșii îmi erau aruncate în cap în aceste clipe. Ea își închise ochii într-o invitație tăcută, cât timp mie nu cred că mi-a bătut vreodată inima mai tare ca și acum. Când să-mi fac curaj, întinzându-mă după șervețel, persoana care a sfârșit pe locul unu în lista mea de persoane pe care le disprețuiesc apăru din nou în peisaj:

         — Oh, Dumnezeule! izbucni June în hohote de râs, speriindu-ne pe amândoi. Arăți legendar! Stai, trebuie să-ți fac o poză! O să fie noua copertă pentru grupul de Whatsapp!

         — June! 

        Sătul până peste cap de întreruperile ei, am ars complet din memoria mea faptul că această persoană este verișoara Novei și am spus, având toate comentarile ei răutăcioase ca și susținere pentru veninul din glasul meu:

         — Habar n-am care este problema ta, dar presupun e foarte greu de pronunțat.

        Liniștea căzu pentru câteva clipe peste noi, iar eu nu știam cine era mai surprins de comentariul meu, Nova, June sau eu însumi. June râse din nou, cât timp Nova era mult prea ocupată mutându-și privirea de la mine, la verișoara ei, având buzele întredeschise, chipul ei fiind în continuare acoperit de ciocolată.

         — E atât de amuzant cum ai încercat să folosești toate cuvintele din vocabularul tău într-o propoziție! atacă June, încrucișându-și brațele, doar pentru a le lăsa să cadă la loc pe lângă corpul ei când realiză că-mi imită poziția. 

         — Ce ai avut la micul dejun în această dimineață? ridic din sprâncene spre ea, cât timp ea miji din ochi neimpresionată. Paste îmbibate în sos de nesimțire?

         — Suferi de demență? Fiindcă ai uitat care ți-e locul!

         Puteam jura că am auzit-o pe Nova murmurând „Tot ce voiam era un mic dejun liniștit" cât timp își curăță singură chipul, dar eram mult prea ocupat luptându-mă pe viață și pe moarte cu June Day pentru atenția Novei pentru a conștientiza pe moment acele cuvinte.