Needitat. 

     Aisha — "Poate eu sunt la fel de rea precum el"

        
       — Și la sfârșitul filmului arată cum băiatul—

        — Taci naibii Jacob! intervine Paige dându-i o palmă peste cap, în glumă. Nu mai arunca cu spoilere în stânga și în dreapta! Eu și Aisha încă nu am văzut filmul, continuă, iar Aiden doar zâmbește. 

         — Da Jacob! Cum îți permiți? replic la rândul meu, pe un ton amuzat. 

         — Oricum plănuiam să îl revăd, îl aud pe Aiden și îmi îndrept atenția înspre el. Ce zici, Jacob? Mergem cu ele? întreabă și Paige se ridică imediat. 

         — Nici gând! Voi monștrilor ne veți strica toată distracția, spune fata uitându-se la mine. Aisha, ei nu pot să vină cu noi!

        — Dar de ce? întreabă Jacob, făcând un botic de cățeluș, iar Aiden râde subtil la acțiunea lui.

        — Paige are dreptate. Veți face ceva care mai mult ca sigur ne va speria, deci aș prefera să merg doar cu Paige, spun la rândul meu, și ambii băieți expiră frustrați la unison. 

         — Asta e adevărat. Oricum, diseară mergem toți patru la petrecerea lui Justin, nu? schimbă subiectul Aiden, și eu strâmb din nas.

        — La asta spun pas. Petrecerile chiar nu sunt de mine, replic uitându-mă mai apoi la ceasul telefonului, dându-mi seama că mai sunt vreo zece minute de pauză.

       — Nici să nu te gândești, o aud pe Paige și realizez că nu voi scăpa așa ușor de gura ei. Vii neapărat! Nu vreau să îi car singură pe ăștia doi după ce se îmbată, comentează arătând cu privirea înspre Jacob și Aiden. 

       — Chiar nu am chef de asta, spun simplu.

     Adevărul este că nu mă simt în stare să merg la vreo petrecere momentan. Pe lângă faptul că nu sunt de obicei o mare fană a evenimentelor de genul,  nu a trecut nici măcar o lună de când tata a... murit. Chiar nu am de ce să mă distrez. 

      — Da Aisha, trebuie să vii neapărat, intervine și Aiden, atingându-mi mâna dreaptă subtil. Nu am mai fost de ceva timp toți patru la ceva mai distractiv, continuă uitându-se în ochii mei. 

      Zâmbesc, și inspir frustrat. Chiar nu vreau să merg, și dacă m-aș încăpățâna aș putea să îi refuz destul de ușor, dar știu că lor le-ar plăcea să fim toți patru. Și mie mi-ar plăcea să ne mai petrecem timpul și altundeva în afară de sfera școlii, și nu ar conta nici măcar faptul că am fi la o petrecere idioată. Contează persoanele cu care îți petreci timpul, nu neapărat locul. 

     — Bine, dar nu stau mai mult decât o oră, cedez și tustrei zâmbesc triumfător. 

      Casc, ca mai apoi să aud clopoțelul. Mă ridic în același timp cu prietenii mei, și înjur în gând atunci când îl văd pe Alastair profilat cu mâinile încrucișate în fața mea. Jacob, Aiden și Paige au luat-o înainte, probabil crezând că eu sunt chiar în urma lor. 

      Vreau să trec pe lângă el, dar idiotul doar se bagă în fața mea intenționat, blocându-mi calea.

      — Ce vrei? întreb iritată, fixându-l cu privirea. 

      — Un sărut, comentează și înghit în sec, dar îmi revin cât ai clipi, atunci când îl aud râzând. 

      — Dă-te din fața mea, replic și vreau să îl împing, dar acesta doar îmi prinde antebrațul. 

       Chiar dacă au început orele, mai sunt câțiva în cantină, și nu prea cred că arată foarte bine scena în care ne aflăm. Alastair parcă îmi citește gândurile, deoarece mă trage subtil din cantină, ieșind pe hol. Mă smuncesc din strânsoare, eliberându-mă. 

       — Tu chiar vrei să îți faci o meserie din a mă enerva? întreb inspirând nervoasă. 

       — Sper că ai auzit de faptul că am detenție din cauza ta, nu? îl aud și încep să râd. 

      Da, știu că are detenție împreună cu prietenul lui, Newt, dar nu eu l-am pus să facă pe idiotul și să se strecoare în biroul directorului, ca mai apoi să vorbească la microfon.  

       — Nu văd de ce e vina mea, comentez și acum e rândul lui să râdă batjocoritor. 

        — Tu ai spus că vii înapoi doar dacă află toată lumea ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, spune și eu îmi dau ochii peste cap.

        — Am glumit atunci, răspund plictisită.

        — Ei bine, eu nu am luat-o ca pe o glumă. Deci, pentru sacrificiul meu imens, ar trebui să îmi oferi în schimb ceva. Așa ar fi normal, replică și mă abțin să nu bufnesc din noub în râs. 

        — Ce ai vrea la schimb pentru "sacrificiul tău imens"? îl chestionez făcând ghilimelele cu degetele în aer, pentru a sublinia ironia, și așa destul de evidentă.

       — Să uităm ceea ce s-a întâmplat, și să vii înapoi acasă, replică și realizez că,nu glumește, de abia atunci când îi întâlnesc privirea. 

       — De ce vrei atât de tare să mă întorc? întreb deoarece vreau cu adevărat să aud răspunsul său. 

    Pare că se gândește câteva clipe, ca mai apoi să mă privească aruncându-mi același rânjet, care mă scoate din sărite de fiecare dată. 

       — Să spunem că e distractiv să te am prin preajmă, Cosânzeano, îmi șoptește la ureche, și tresar subtil din cauza căldurii ce mi-a străbătut până și șira spinării.

      Nu mai apuc să îi spun ceva și la rândul meu, căci trece pe lângă mine, și nu trebuie să mă uit după el, pentru a știe că rânjetul ăla nesuferit încă îi este prezent pe moaca aia. 

                            ~•~

         — De ce naiba a trebuit să fiu de acord? spun mai mult pentru mine, inspirând adânc, și plecând la unison cu prietenii mei, înspre vila lui Jason. 

    Știam că îmi va părea rău, deci nu mai am dreptul să mă plâng. Dar cu toate astea, de ce nu am putut sta naibii acasă?

    Strâmb din nas atunci când Aiden deschide ușa, iar mirosul de băutură este primul lucru care îmi atrage atenția. Intrăm toți patru, și peste câteva clipe, Jacob și Paige se evaporă; nemairămânând decât eu și Aiden.

      — Ei bine... ne-am despărțit destul de repede, țipă prietenul meu, din cauza muzicii a cărui volum mi se pare mult prea ridicat chiar și pentru o petrecere. 

      — Cred că asta așteptau de când au intrat pe ușă, replic la rândul meu pe un ton ridicat, iar Aiden doar râde. 

     — Merg să îmi iau ceva de băut. Vrei și tu? mă întreabă, iar eu doar dau negativ din cap.  

     — Nu mersi. Du-te, te aștept aici, comentez, așezându-mă mai apoi pe canapeaua din sufragerie.  

      Îmi dau ochii peste cap, atunci când văd "cuplul" de lângă mine, care nu mai au mult până să se dezbrace de față cu toți. 

      Mă ridic fără a sta pe gânduri, plecând înspre capătul scărilor. Privesc în jur, dar rămân cu privirea ațintită înspre cineva anume. 

     Alastair. 

     Normal că trebuia să fie și el aici! Nu e ca și cum am venit aici mai mult forțată, dar acum trebuie să îl văd și pe el. 

     Dar asta nu e tot. În locul prietenului său, Newt, acum stă lângă el o roșcată cu niște haine care, sinceră să fiu, i-au rămas mult prea mici. Tricoul cu un decolteu care parcă îi obligă sânii să iasă la iveală, și acei pantaloni scurți care îi intră cu totul în fund, spun câte ceva despre ea. Mereu am încercat să nu judec o persoană după aparențe, dar frate, astea nu sunt haine pe care să le porți în afara casei. Ce spun eu aici? Nici măcar prin casă nu ai ce căuta cu ele. Prefer să fiu de modă veche și să mă îmbrac precum o măicuță, decât să port asemenea articole vestimentare. 

     Stă în poala lui șoptindu-i ceva, dar Alastair nu pare să fie deranjat; ba din contră, o încurajează să continue ceea ce face, rânjindu-i. La dracu cu rânjetul ăla, nu îl suport. 

    Nici nu știu de ce m-aș fi așteptat să nu îl văd aici. Până la urmă, Jason este unul dintre cei mai populari băieți din ultimul an, și de foarte puține ori, invită tot liceul la petrecerile lui. De multe ori, el alege cine poate veni și cine nu. Probabil de aceea ținea Paige să meargă cu atâta ardoare. Crede că îi poate intra sub piele lui Justin urcând pe scara popularității. Din păcate, ține foarte mult la părerile celor din jur, iar ăsta e un lucru care mă enervează la ea. O iubesc, dar de multe ori nu mai gândește rațional atunci când vine vorba de chestii de genul.

     Mă dezmeticesc din starea de meditare, atunci când fac contact vizual cu nesuferitul de Alastair. Se uită la mine cu o intensitate ce îmi distruge și puțina lejeritate care mi-a mai rămas până în acel moment. Începe mai apoi să o sărute pe fata cu sânii voluptoși, dar uitându-se în continuare la mine. Mă simt inconfortabil, și cu toate că eu nu mai mă uit la el, îi simt în continuarea ochii lu ațintiți asupra mea.

     — Pe cine avem noi aici? aud pe cineva din spatele meu iar atunci când mă întorc, îl observ pe Justin, coborând de pe scări. 

    Vine în dreptul meu, in pot simți cu ușurință parfumul lui puternic; în ciuda băuturii. Este o combinație nu foarte plăcută, și sper să nu vomit în fața lui. 

     — Ești boboacă? mă întreabă în continuare, apropiindu-se și mai mult. 

    Mă dau cu un pas în spate, lipindu-mă de marginea scărilor. 

      — Nu, sunt în a zecea, răspund căutându-l subtil pe Aiden sau pe Jacob, deoarece nu simt că nesuferitul din fața mea este foarte conștient de acțiunile lui în momentul de față.

    Asta poate fi confirmat și de roșeața din ochii săi. 

      — Interesant. Am o idee. Nu ai vrea să îți arăt camerele de la etaj? mă chestionează și atunci când îi simt aluzia din glas, îmi vine să îi dau o palmă peste cap. 

      — Nu mersi. Eu plecam oricum, spun, realizând că nu ar fi tocmai potrivit să fac o astfel de scenă, mai ales la el acasă.

    Dau să plec, dar mă prinde de antebrațul mâinii drepte; făcându-mă să icnesc scurt. 

    Încerc să mă desprind din strânsoare dar nu reușesc. 

     — Tu vrei să îți iei bătaie chiar la petrecerea ta? aud mai apoi, tresărind la vocea cunoscută. 

     Nenorocitul de Justin îmi dă drumul, uitându-se la băiatul care s-a poziționat în fața mea. 

      — Dacă nu e tocmai prostul de Alastair, replică cel din fața noastră, și nu durează decât o clipă, până să facă contact cu podeaua, imediat ce Alastair îi dă un pumn în față. 

      — Mai bine prost, decât cu borșul împrăștiat pe jos,comentează și apoi se întoarce cu privirea la mine.

     Mă ocolește plecând spre ieșire, iar eu îl urmez. Câțiva s-au adunat în jurul lui Jason, și pun pariu că Alastair va avea probleme mai târziu. 

      — De ce dracu îți place să mă bagi în belele? mă chestionează, inspirând sacadat.

     Pare mai mult decât nervos, și nu pricep de ce. 

        — Nu am făcut ni—

        — Nimic! Tu nu faci niciodată nimic, exact? mă întrerupe, având o grimasă serioasă. De ce naiba ai venit la petrecerea asta oricum? continuă și mă obligă să îl privesc confuză. 

        — Cum adică? Nu am voie să merg unde vreau fără să îți dau ție raportul? comentez la rândul meu pe un ton iritat, neștiind exact de ce. 

        — De ce dracu te-am ajutat? Se vede de la o poștă că nu ai habar cum să fii recunoscătoare atunci când e cazul, spune, trimițind parcă săgeți cu privirea. 

         — Nu trebuia să te obosești! Du-te înapoi. Probabil roșcata aia așteaptă să o lingi în continuare, spun pe un ton plat, și atunci când aud următoarea remarcă a brunetului din fața mea, regret instant:

         — Mie mi-a fost greu să recunosc că am greșit, dar măcar am făcut-o. Tu nici măcar nu reușești să vezi când cineva chiar vrea să te ajute. Mi-ai spus mai demult că scuzele nu pot rezolva totul, și că avem nevoie de fapte, dar atunci când am acționat, nici măcar nu te-ai deranjat să îmi spui un amărât de "mersi".

     Face mai apoi cale întoarsă, îndepărtându-se cu pași repezi de petrecere. El uită de roșcată, iar eu uit de de Justin. 

    Singurul lucru care mai rămâne în afară de agitația din spatele meu, este sentimentul sufocant de vinovăție pe care îl simt.  

         Nu am mai postat de mult timp aici:)) Sper să vă placă și vă aștept spamul de comentarii^^❤

      ~secundar account: Solar_taekook~