Needitat. Plictisitor. Scurt.

    Alastair—"Sper să nu fi intrat degeaba în belele"

     — O haide! Trebuie neapărat să vii! mă sâcâie din nou Newt, iar eu doar îmi dau ochii peste cap.

     — Nu mai bine am ieși doar noi doi? Știi, ca pe vremuri? întreb amuzat, și prietenul meu doar râde subtil.

     — Te referi la vremurile în care tu te îmbătai mai mult decât te ținea carapacea, și eu trebuia să te car până acasă? Nu mersi, spun pas! comentează și îi dau o palmă peste ceafă, în glumă.

     — O haide! Nu mai exagera!

     — Pe bune? Ai și vomitat precum un plod! Mi-ai stricat cămașa preferată! ridică tonul, și nu prea știu dacă își amintește că suntem în cantină, aparent, unde se mănâncă alături de multe alte clase.

     — Vrei să îți aduc și un microfon? întreb ironic, iar Newt doar zâmbește stânjenit.

     — Deci vii, da? ia o altă vorbă, și eu expir frustrat.  

   Știu bine că nu voi putea scăpa de gura idiotului de lângă mine dacă nu voi merge cu el. În plus, nu am niciun plan pentru seara asta.

     — Bine, fie, dar te anunț încă de pe acum. Dacă îl văd pe idiotul de Justin, nu promit nimic. Dacă pumnul meu va zbura neanunțat înspre moaca lui strâmbă, nu va fi vina mea.

     — Da, bine. Voi avea grijă să vă țin la distanță pe amândoi, replică amuzat, iar eu doar îmi dau ochii peste cap.

    Nu aș fi vrut să merg la petrecerea asta, chiar dacă iubesc petrecerile. Dar știu că acolo va fi numaidecât și Justin, un nenorocit mai mare decât mine, iar asta spune multe.

    Nu îl suportam nici în școala generală, deoarece mereu pretindea că le știa pe toate, însă după ceea ce am aflat acum un an, simt că o iau razna de fiecare dată când îl văd. Nici nu vreau să respir același aer cu el, dar din păcate, acest lucru nu poate fi controlat.

     — Și, ai rezolvat cu Aisha? îl aud apoi pe Newt, și revin cu picioarele pe pământ.

     — Normal. Ți-am spus că nimeni nu poate rezista farmecelor mărețului Alastair, comentez și îi fac cu ochiul, iar el doar strâmbă din nas.
   
      — Ai mituit-o nu? îmi taie avântul și expir frustrat.

      — Nu, nu am făcut-o.

      — Flori și ciocolată? mă întrebam și eu doar rânjesc.

      — Flori și ciocolată, confirm și evit să îi spun că nu m-am iertat cu adevărat, ci doar a luat asta în considerare.

    Îmi îndrept atenția înspre ea, observând cum râde împreună cu prietenii săi. Dar în special cu ciocolatiul ăla.

    Clopoțelul sună, și mulți dintre cei prezenți se ridică, îndreptându-se înspre clasele lor. Atunci când Aisha se ridică pentru a pleca la rândul ei, o strig, iar ea se oprește. Le face semn celor trei de lângă ea, dar idiotul ăla de Aiden mă ațintește cu privirea, de parcă m-ar amenința. Nu cred că mă cunoaște suficient.

    Am realizat că cei mai nesuferiți idioți pe care îi cunosc, încep cu literele "J" și "A". Poate este ceva legat de aceele litere.

    Fata palidă se apropie de mine, însă nesuferitul ăla o urmează îndeaproape. Se oprește totuși la câțiva pași, atunci când Aisha îi spune acest lucru din priviri.

     — Vrei ceva? mă întreabă pe o voce rece și calculată, eu dându-mi seama că nu am fost încă iertat.
  
     — Te întorci astăzi? o chestionez la rândul meu, iar ea ridică o sprânceană, probabil neînțelegând la ce mă refer.

     — Unde să mă întorc?

     — Acasă la mine, îi răspund simplu. Tata este sigur că ai plecat din cauza mea, continui pe un ton mai mic.

     — Și nu e adevărat? aud vocea amuzată a fetei din fața mea.

     — Am rezolvat deja cu prietenii tăi. De ce nu poți trece peste?

     — Dar nu ai rezolvat cu toată lumea, Alastair, spune și nu înțeleg de ce îmi place numele meu mai mult, odată ce este rostit de ea.

    — Deci dacă îi voi face pe toți să înțeleagă ce s-a întâmplat, te vei întoarce, comentez încrezător și ea începe să râdă.

     — Desigur, replică și se întoarce pe călcâie, plecând la unison cu Jacob.

    Îmi vine o idee și rânjesc. Îl ațintesc cu privirea pe Newt, care își ia ochii se la telefon, uitându-se suspicios la mine.

     — Știu privirea aia. Vom da de belele, așa-i? întreabă și se ridică de pe scaun.

     — Nu îți era dor de detenție?

     — Planul, motivul și orele de detenție, bolborosește și eu zâmbesc, dându-i un pumn în umăr.
 
     — Haide, vei afla tot, replic și încep să alerg, iar prietenul meu doar șoptește câteva lucruri; mai mult ca sigur niște înjurături la adresa mea.

    Urmează să îmi pierd câteva ore bune în camera aia idioată de detenție, așa că Aisha, sper să te ții de promisiune și să te reîntorci. Nu de alta, dar tata m-a amenințat că îmi va confisca motocicleta, imediat ce va fi luată de la reparații, dacă nu te voi face să te întorci. Nu am cum sa accept așa ceva.
    

                                ~•~

     — Îmi rămâi dator vândut idiotule! îl aud pe Newt șoptind, și aprob din cap fără reținere.

      — Voi adăuga o nouă datorie pe listă, acum du-te! replic la rândul meu, și primesc o încruntătură din partea lui.

    Se ridică de pe scaunul pe care stătea, și își îndreaptă spatele; încercând să pară serios. Își trece apoi mâna dreaptă prin fața lui, abordând o grimasă serioasă și panicată, iar eu îmi dau seama că a intrat deja în personaj. De fiecare dată când trebuie să se prefacă, are acest obicei. Nu este unul foarte ieșit din comun, dar tot caraghios rămâne.

     Intră apoi în biroul directorului, și eu mă apropii de ușa trântită de el. Încerc să prind câte ceva din conversația lor.

     — Domnule director! În spatele liceului doi elevi se bat!
  
    Îmi dau o palmă peste față instant. Dintre toate scuzele pe care le-ar fi putut găsi, asta a fost cea pe care a considerat-o potrivită? Este extrem de dezamăgitor, mai ales venind din partea lui. Se descurcă la minciuni mai bine și decât mine. Ei bine... așa obișnuiam să cred.

     — Cine sunt? De ce?
 
    Aud vocea groasă a directorului, și realizez că a mușcat momeala.

      — Nu am habar! Nu am vrut să îi depart deoarece îmi era frică să nu-i încasez la rândul meu.

    Bine, asta chiar e o scuză de toată jena. Newt nu se dă niciodată înapoi când vine vorba de bătăi. Chiar dacă câștigă sau pierde, nu spune pas vreodată. Lui să îi fie frică de încăierări? Da, o minciună mai idioată decât cea precedentă.

      — Arată-mi locul!

    Imediat ce aud pași, mă dau înapoi de la ușă, și mă ascund după un perete. Zâmbesc când văd că directorul nu închide ușa, și îmi dau ochii peste cap când întâlnesc privirea plină de jigniri a lui Newt, și mai ales, degetul său din mijloc. Mă voi revanșa cumva față de el. Dacă nu uit.

    Alerg înspre birou atunci când cei doi o iau jos, pe scări. Închid ușa în urma mea, și grăbesc pașii, până când ajung în dreptul pupitrului său. Ezit o clipă, știind că voi intra în probleme, dar las aceste gânduri să se ducă departe, știind în același timp, că astfel, idioată pentru care fac toate astea, e posibil să mă ierte.

    Nu vreau iertarea ei neapărat, dar în niciun caz nu îmi pot vedea viața fără motocicleta mea. Iar tata nu părea că glumește.

    Iau microfonul în mână, și inspir adânc. Pornesc butonul pentru a putea fi auzit de către ceilalți.

   
    "Atenție toată lumea! La microfon nu este directorul, ci Alastair. Vreau să aduc la cunoștință un lucru foarte important!"

    Termin prima parte și înghit în sec, atunci când văd pe o cameră de vedere, un bărbat plinuț și chel, cum aleargă nervos, iar în urma sa, un băiat ce pare în aceeași măsură nervos. Mi-o voi lua și de la director, și de la Newt.

    "Ceea ce s-a auzit despre Aisha, este complet neadevărat! Cei care au opinii legate despre acest subiect, ar trebui să tacă din gură, deoarece nu este nimic cum pare. Eu și Aisha nu avem absolut nicio legătură, unul cu celălalt. Ceea ce am spus în acea zi, a fost doar din simplă tachinare, și... regret pentru micile neînțelegeri.''

    Mă opresc imediat ce aud pașii din ce în ce mai apropiați de ușă.

    ''Cine o va mai denigra pe Aisha, va avea de-a-face cu mine!"

    Închei ceea ce voiam să spun, și opresc butonul de la microfon, iar atunci când directorul intră în cameră, nu îmi pot da seama dacă este atât de roșu din cauză că a alergat până aici —iar kilogramele sale nu prea favorizează această activitate— sau din cauză că este nervos.

    — Amândoi ați intrat în mare belele, replică și se uită la mine, și mai apoi la Newt. Faceți-vă confortabili până când îi sun eu pe părinții voștri, continuă pe un ton evident furios.

     Își ia telefonul de pe catedră, și iese nervos din cameră.
    
     Mă așez lângă Newt, care stătea deja pe un scaun.

     — Tu ești mai cretin decât credeam, îl aud și inspir frustrat. De ce dracu nu mi-ai spus că ai de gând să faci asta? mă întreabă și eu râd subtil.

     — Fiindcă nu ai fi fost de acord? îl întreb în schimb și pot să jur că nu mai are mult până când mă ia la bătaie.

     — Normal că nu aș fi fost de acord! Știi bine că nu vreau ca tata să vină din nou aici, comentează punctând cu privirea încăperea în care ne aflăm, făcându-mă să mă simt vinovat.

    Știu bine cât de deplasat poate fi tatăl lui când vine vorba de școală. Chiar și decât tatăl meu. Va fi pedepsit mai mult ca sigur. Nu prea cred că va mai putea pleca diseară la petrecere.

      — O voi rezolva eu cumva, replic și apoi primesc o palmă la ceafă; lucru care mă face să icnesc surprins.

      — Nu te mai prefă că te descurci cu toate, comentează aspru. De ce mai sunt prieten cu tine? continuă pe un ton ironic, și eu rânjesc.

     — Atât de disperat ești! comentez amuzat, și începem să râdem amândoi.

     — Sper că Aisha să merite toate astea, șoptește și nu mai răspund.

     Și eu sper să nu fi făcut toate astea degeaba.

    Capitol nou 🤯 Știu că unii voiau un capitol nou și aici, de aceea am spus că pot realiza o scurtă continuare:)❤️
    Vă aștept părerile și sper să vă placă ❤️
     Ne citim la următorul capitol^^

     ~secundar account: Solar_taekook ~