Îmi place mai mult să scriu din perspectiva masculină. Just saying:/

____________

          Aisha— "Gânduri la o cafea"

         — Paige, crede-mă, se vede de la câțiva kilometri că îl placi, îi spun prietenei mele, iar ea își dă ochii peste cap. 

     Ia o altă îmbucătură din prăjitură, dar nu înainte de a-și da ochii peste cap. 

         — Aisha, știi mult prea bine că îl văd pe Jacob doar ca pe un prieten, replică și îmi vine să râd, dar mă abțin.

     Da, cu siguranță doar un "prieten". 

        — Azi-dimineață nu prea păreați doar "prieteni", spun și ea se înnroșește subtil.

     Am avut minunata plăcere de a-i surprinde aproape sărutându-se și am fost martoră la acea "tensiune". Dar idioata de mine a stricat totul. Mă urăsc și mai mult în momentul de față. 

    De ce naiba nu m-am născut cu abilitatea de a fi  invizibilă?

      — Azi dimineață... nu s-a întâmplat nimic, replică și eu oftez.

       — Da, fiindcă proasta de mine a fost de față. De ce naiba nu am putut să te caut în altă parte? 

       — Crede-mă! Avea doar ceva în ochi! Voiam să văd ce este! ripostează deși o face cam în zadar— nu cumpăr astfel de gogoși.

      — Da, da, să spunem că te cred, comentez și ea își dp ochii peste cap din nou.

      — Nici tu nu ești mai prejos! Nu mi-ai povestit cum a decurs întâlnirea ta cu Aiden de acum câteva zile, schimă placa, iar de data aceasta eu îmi dau ochii peste cap.

      — Nu a fost o întâlnire, bolborosesc și ea începe să râdă. 

      — Nimeni nu te crede. Spune-mi tot ce s-a întâmplat! îmi comandă pe o voce entuziasmată, ca mai apoi să ia o gură din cafeaua sa. 

       — Trebuie să înțelegi că nu a fost o întâlnire, replic și pun accent pe acel "nu". Oricum, nu am făcut nimic special. Doar ne-am plimbat prin parc și am mâncat înghețată, termin raportul. iar ea își ridică sprânceana dreaptă mult prea sus.     

       — Nu ați împărțit niște salivă sau ceva? glumește și mie îmi vine să îi dau o palmă peste ceafă. 

     Ar trebui doar să țipe prostii de genul, nu e ca și cum suntem într-un restaurant. Unde sunt și alți oameni. Care adoră un nou subiect de discuție. 

    Dar sunt obișnuită., Prietena mea mereu a adorat să mă facă de râs. 

      — Suntem prieteni Paige.Îl văd doar ca pe un prieten. Nimic mai mult, nimc mai puțin, spun ferm, ca mai apoi să îmi dau seama de un lucru. 

     Este pentru prima dată după mult timp când nu mint în legătură cu asta. Este pentru prima dată după ceva timp, când nu mă gândesc la Aiden la ceva mai mult ca la un prieten. 

    Motivul? Dracu știe. 

    Poate doar dragostea nu e pentru mine. Poate cineva știe că nu pot suporta o inimă frântă, fiindcă ar fi mult prea mult. Poate doar am trăit cu aluzia că îl plac pe AIden, încercând să mă integrez într-o oarecare măsură. Poate nu îmi este dat să iubesc. 

    Sau poate... nu am găsit încă persoana potrivită. 

      — O haide! Erai limbă după el până acum! sare cu gura fata din fața mea, iar eu strâmb din nas din cauza vorbelor pe care le-a ales. 

    Mereu a fost așa.

       — Nu e adevărat. Recunosc, am avut o mică simpatie față de el, dar...

       — Dar ce? insistă și eu iau o gură din sucul meu. 

        — Dar nu se simte ca fiind cel care trebuie, spun cu voce tare exact ceea ce gândesc, iar prietena mea pare extrem de surprinsă. 

        — Atunci cine ar fi? Colegul tău de locuit? replică și apoi începe să râdă, iar eu nu pricep de ce stomacul meu a început să facă lupte greco-romane, doar la gândul lui Alastair. 

     Sau la amintirea micilor noastre înțepături— care stau să mă gândesc, erau mai mult precum niște tachinări. 

     La amintirea vorbelor mult prea dureroase sau la acțiunile sale nu foarte drăguțe. Atunci când m-a făcut să mă simt și mai singură decât eram deja. Mult mai ghinionistă decât mă credeam deja. 

     Dar la și amintirea a primei dăți când am mers cu motocicleta. El mi-a arătat cât de bine se simte să fii la viteză, să închizi ochii, să te lași purtat de vânt, și să uiți de griji.

     Ziua în care a fost bolnav rătăcește de asemenea prin mintea mea. Atunci când a făcut acea glumă idioată" Vrei să mă săruți în timp ce dorm? Fiindcă, mă pot preface în continuare", și faptul că m-am simțit instant ciudat— dar într-un mod plăcut. 

     Sau atunci când am ieșit în parcul de distracții. Atunci când ne-am dat pe mașinuțe, când ne-am privit și era cât pe ce să ne sărutăm. Puteam jura că nimeni și nimic nu putea strica momentul. Dacă era un moment aparte.

       — Aisha, mai ești aici? aud ca prin vis vocea lui Paige și tușesc fals, fără să realizez că am căzut printre gânduri.

      — Da, scuze. Spuneai ceva? o întreb și ea pare și mai amuzată decât era înainte.

      — La ce te gândeai? Sau la cine? mă chestionează la rândul său, cu un rânjet pe față, iar eu încerc să îi evit privirea.

      — La nimic. Să mergem, mai am niste eseuri de terminat, spun și scor niște bani din geantă, lăsându-i pe masă și ridicându-mă mai apoi.

     Paige îmi urmează exemplul, iar eu tot nu pot pricepe de ce naiba încă mă gândesc la Alastair.

      În niciun caz nu îl pot place.

      Nu am cum.

      A fost un nesuferit și jumătate cu mine. M-a jignit, mi-a amintit că nu sunt decât o muribundă patetică. M-am făcut de râs în fața întregului liceu.

      Dar apoi s-a schimbat.

      A devenit mai înțelegător, mai bun, mai real. M-a ajutat să scap de griji printr-o simplă atingere a vântului. A reușit să îmi strecoare râsete și zâmbete, fără ca eu să fiu nevoită să mă prefac. M-a scos din acea stare deplorabilă în care eram, făcându-mă mai conștientă de ceea ce este în jurul meu.

     Alastair a devenit încă de la început răul care avea să îmi facă bine în viitor.

      Iar gândul ăsta chiar mă sperie. De ce?

     Fiindcă la naiba. Nu îl pot plăcea.

      Nu mă pot îndrăgosti de Alastair.

___________

        Un capitol scurt și sec, dar merge fiindcă da:)) Trebuia să îi subliniez și gândurile Aishei:)

     De la capitolele următoare vor fi mai multe momente între cei doi:))

     Vă aștept comentariile și ne citim la următorul capitol ❤️

     Needitat. Plictisitor. Și scurt, normal:)