Yoora

În clasă este hărmălaie ca deobicei, nu m-aș aștepta la altceva.
Mă așez pe scaun și îmi îndes ghiozdanul sub bancă.
Urăsc când e așa de multă gălăgie în clasă. Cum de capetele astea seci se trezesc mereu cu atât de multă energie? Mie una îmi vine să mă sinucid decât să mă trezesc de dimineață, cum să fiu așa de energică ca ei?!

Mama îmi spune mereu că este bine să fi câtai energic dimineața. Să faci sport, să râzi să te porți de parcă nu ți-ar fi somn și așa chiar nu îți va fi. Spunea ceva de păcălirea organismului cred, dar eu nu pot face așa ceva. Dacă îmi este somn, pur și simplu îmi e și dorm și în ore dacă asta simt să fac.

Așa cum am zis și cum am sperat, dragul de Yoongi stă numai după Yura și îi face toate poftele, plus lucruri pe care l-am forțat să le facă sau trasul scaunului, luatul ghiozdanului, făcutul temelor. Chiar sunt mulțumită de mine. Desigur, momentele dintre ei nu au cum să lipsească, iar Yura roșește ca un trandafir roșu!
Ieri tocmai ce vroiam să intru în clasă pentru a-mi lua sticla de apă, deoarece eram la ora de sport, și i-am găsit pe podea. Se pare că Yura căzuse cumva peste el, iar eu intrasem la momentul perfect să văd asta.

Azi este ultima zi de școală din săptămână, ceea ce înseamnă că mâine va fi ziua lui Yoongi! În sfârșit, credeam că nu voi mai trăi să apuc momentul ăsta! Acum Yura îi va putea spune ce simte. Trebuie! A așteptat destul pentru asta și cred că are curajul necesar pentru a o face, curajul ei a devenit mult mai mare față de acum doi ani, atunci când nu mai vroia nici măcar să dea ochii cu el pentru că roșea toată din cap până în picioare.

Îmi întind brațele deasupra capului, iar într-o secundă Yura e lângă mine.
Mă uit leneșă la ea, în timp ce ea pare chiar panicată? Oare i s-a întâmplat ceva? Simte că va avea alt incident?

Yura: Am nevoie de ajutor.

Eu: Sigur, ce este?

Yura: Mi-a plăcut că Yoongi a făcut chestii pentru mine și a stat cu mine și toate astea, dar ac mi se pare ca este exact ca umbra mea. Am nevoie de timp pentru mine pentru a mă gândi cum îi voi spune, dar el nu îmi dă timpul ăla. Abia am scăpat de el! A luat chestia asta mult prea în serios.

Vorbește repede și în șoaptă, dar înțeleg ce spune. Se uită tot timpul în jur de parcă se așteaptă ca Yoongi să răsară de pe undeva și să audă ceea ce spune.
Hm, cred că orice atenție este nedorită atunci când devine exagerată. Nu-i motiv de îngrijorare, pot rezolva asta cât ai clipi.
Yoongi se îndreaptă către noi cu o pungă în care cel mai probabil se află prânzul Yurei. Al treilea pe ziua de azi. Poate e un pic prea grijuliu.

Yg: Yura, ți-am adus prânzul.

Yura: Da...mersi.

Ia punga și o bagă sub bancă. Hm, se pare că nu are curajul să îi spună în față că o deranjează asta deja. Greșeală destul de mare. Dacă nu vorbește și nu spune ce o deranjează atunci el nu are de unde să știe când trebuie să se oprească.

Eu: Ok Yoongles, va trebui să o iei mai ușor. Am zis să fi sclavul ei, dar nu să o terorizezi. Acum va veni cu mine, iar tu îți vei vedea de treburile tale, ne-am înțeles? Oricum astăzi este ultima zi.

Pare puțin trist, dar nu pic eu în plasa ochilor de cățeluș, sau... ei bine, de pisică.
Îmi pun brațele în sân și îl privesc cu o sprânceană ridicată.

Yg: Bine, scuze dacă am fost prea insistent. Ne mai vedem Yura.

Îi face cu mâna zâmbind, iar Yura face la fel. Bine, dacă Yura nu a văzut cu câtă dragoste a spus asta, înseamnă că este pe total i altă planetă!
Când Yoongi se duce la Jimin, eu o iau pe Yura de mână și ne ducem direct la baie.

Eu: Ok, scuipă tot. Ți-ai făcut discursul, nu?

Yura: Da... însă nu știu dacă este atât de bun...

Eu: Vorbește odată femeie, dacă vine din inimă poate fi și un singur cuvânt! Imaginează-ți că eu sunt Yoongi.

Yura: V-vreau să îți spun că...

Eu: Nu te mai bâlbâi!

Yura: Încerc femeie!

Trage adânc aer în piept în timp ce eu râd zgomotos. Știu că îi este greu, adică nu în fiecare zi îi mărturisești celui pe care îl iubești mai mult ca pe tine că îl iubești de aproape trei ani.

Yura: Vreau să îți spun că te iubesc. Nu, nu mă refer la acea iubire frățească pe care am simțiț-o pentru tine atunci când eram mici, ci una care îmi face inima să sară peste o mie de băiat de fixare dată când îmi aduc aminte de existența ta. Acea iubire care mă face să roșesc doar atunci când te văd și să îmi doresc atât de tare să te strâng în brațe și să te sărut așa cum nu am mai sărutat pe nimeni vreodată. Ești prima persoană pe care o iubesc în felul ăsta, nimeni nu a mai reușit vreodată să îmi aducă un zâmbet pe față în cele mai negre zile ale mele, doar printr-un salut. Aș vrea atât de tare să simți același lucru și îmi este atât de teamă să nu te îndepărtezi de mine după asta, încât simt cum inima îmi face un salt mare la fiecare secundă. Mâinile îmi transpiră, ochii mi se umplu de lacrimi și în interiorul meu simt un tsunami de sentimente care îmi inundă ființa ce te iubește la infinit. Te rog, te rog spune-mi că și tu mă iubești măcar pe jumătate cât o fac eu. Dacă nu o faci, cel puțin promite-mi că nu te vei îndepărta de mine...

Eu: Dumnezeule...

Yura: Ce? Este chiar așa de rău?

Tremură toată și ochii îi sunt plini de lacrimi. Parcă și-a pus toată iubirea, fiecare strop existent în corpul ei, în această declarație. Yoongi ar fi un idiot să nu îi împărtășească sentimentele după asta.

Eu: Este...minunat.

Sint cum lacrimile îmi invadează și mie ochii. Urăsc să fiu emotivă, dar asta chiar m-a atins. Aș vrea să pot și eu să îi spun toate astea lui Seokjin.
Gata, este acum ori niciodată. El oricum a făcut-o deja... eu de ce nu aș face-o? Desigur, nu sunt așa romantică cum este Yura, dar o pot face în felul meu. Și sunt sigură că o să îi placă.

×××××

Capitol needitat, scuzați greșelile 💞