Yoora se duce undeva unde nici măcar noi nu o mai putem observa.
Nam pare cam absent, așa că îl ating le umăr iar el tresare.

Eu: Ești bine?

Nj: Da, doar că este Mina...

Eu: Ce este cu voi doi?

Îl prind de mână, iar Yoongi ne observă în sfârșit.

Nj: Ar trebui să facem ceva, Yoongi se uită. Mina este o poveste veche care mi-a lăsat în urmă o amintire urâtă.

Se așeză pe bancă, iar eu mă pun în poală lui, dar fără să ajung în locuri în care nu vreau. Îl prind într-un fel de îmbrățișare punându-i capul pe pieptul meu.
Mă întreb care este treaba cu el și Mina și dacă are de gând să îmi spună despre asta. Yoongi se încruntă și își pune telefonul în buzunar, dar nu îl privesc fix, prefăcandu-mă că nu îl observ.

Nj: Mina este fosta mea logodnică.

Eu: Cum? Ea este ACEA logodnică?

Atunci când îmi plăcea de Nam, avea o logodnică așa că nu am putut niciodată să îi spun că îl plăceam, dar acea logodnică l-a înșelat pe Nam cu fix două zile înainte de nuntă. L-a făcut să o ierte, apoi planul căsătoriei a continuat, dar a plecat fix în ziua nunții și nu s-a mai întors. Până acum se pare.
Acum înțeleg de ce Yoora spunea că nu vrea să îl rănească. A avut parte de o perioadă super urâtă în care a ajuns chiar și la spital. Săracul Namjin, iar acum este nevoit să înfrunte asta din nou din cauza mea.

Nj: Nu o mai iubesc încă din ziua în care am înțeles că eu am fost un nimic pentru ea, însă amintirea încă este vie și mă macină pe interior. Poate dacă voi face asta, voi reuși în sfârșit să omor acea amintire.

Îi prind fața cu ambele mâini și mă prefac că îl sărut.

Eu: Îmi pare chiar rău că trebuie să treci prin asta din vina mea.

Nj: Nu, chiar mă bucur că voi putea în sfârșit să mă întâlnesc cu ea și să îi pot spune cât de ieftină este.

Auzim pași în spatele nostru, așa că scot un mic geamăt înfundat. Chiar sunt bună la jucat teatru.
Mâna lui ajunge pe umărul meu și mă întoarce către el.
Fața lui este roșie și pare că mai are puțin și îl bate pe Nam.

Eu: Ah, Yoongi? Când ai venit?

Yg: Tu de când ești cu Namjin?

Eu: Am descoperit că încă îl plac, deci m-am gândit că nu ar trebui să îi mai ascund sentimentele mele față de el.

Yg: Tu glumești,nu?

Mă apucă serios de mână, apoi mă trage către ieșirea din parc.
Ajungem la el acasă, așa că mă bagă înăuntru și mă duce în camera lui și mă pune în pat.
Iese afară din cameră, iar eu rămân uimită de gestul lui.
Când se întoarce, văd că are o tavă cu mâncare comandată. Încă pare nervos.

Se uită la mine, iar eu realizez că port doar o rochiță, așa că mă acopăr cu o pătură. Se uită în cealaltă parte și se vede că roșește, dar își păstrează fața serioasă.
Lasă tava pe noptieră și se duce la dulapul lui. Nu mai este atâta dezordine în camera lui. A făcut curat?
Îmi aruncă niște haine de-ale sale pe pat, apoi își întoarce din nou privirea în altă parte.

Yg: Îmbracă astea.

Mă uit la el așteptând să iasă afară, dar el rămâne în aceeași poziție.
Ce nai-? Are de gând sau nu să mă lase să îmi schimb hainele?

Eu: Umm, vrei să mă schimb cât timp tu ești aici?

Tresare de parcă nu a realizat până acum asta și iese rușinat din cameră. Ce se întâmplă cu el? Dacă aș fi vizualizat asta din altă perspectivă, aș fi crezut că mă place.
Mă îmbrac cu hainele sale, iar rochia mea o pun în dulapul său. O să o iau mai târziu de acolo.

Ies pe hol și îl văd stând în fața ușii cu brațele în sân și sprijinit de perete. Încă pare supărat, dar nu înțeleg. Poate doar se îngrijorează pentru mine? Poate crede că Nam nu este bun pentru mine sau că o să mă rănească?

Eu: Poți intra acum, am terminat.

Trece pe lângă mine și se așează pe pat, apoi se uită la mine și eu la el. Arată atât de drăguț cu fața aia bosumflată și mâinile în sân...
Ridică o sprânceană și mă privește de sus în jos, iar eu îmi îndrept privirea spre fereastră.

Yg: Ai de gând să stai acolo? Vino aici și pune-te în pat.

Asta a sunat muult prea sugestiv pentru mine. De ce nu a putut să o spună într-un alt fel? Inima începe să-și mi-o ia la galop și simt cum palmele îmi transpiră.
Mă duc și mă așez pe pat, iar el pune tava cu mâncare între noi.

Eu: Ah, la asta te refereai!

Yg: Bineînțeles, la ce credeai că mă refer? Îmi e foame, ție nu?

Eu: B-ba da, nu am mâncat de nimic de aseară.

Yg: Cum credeam.

Începe să mănânce, dar eu nu știu ce să fac. Ce înseamnă toate astea? Ma luat de acolo doar pentru a mă aduce să mănânc la el?
Îmi întinde niște tăieței, iar eu deschid ezitantă gura, apoi mestec tăiețeii care erau surprinzător de buni pentru unii comandați.
După ce terminăm de mâncat, Yoongi sugerează să ne uităm la un film, apoi la altul, la altul și la altul. Ba chiar mă pune să îi vopsesc părul pe parcursul unui film.

Yg: Este destul de târziu, ar trebui să mergem la somn.

Eu: V-Vrei să rămân?

Yg: Normal, doar nu vrei să te las să pleci noaptea,nu?

Doar nu a făcut toate astea doar pentru a trece timpul și să poată folosi această scuză ca să mă țină aici? Pe bune, chiar nu mai înțeleg nimic... Credeam că nu mă place, dar acum chiar nu știu ce să mai cred...

Yoongi se îndreaptă către camera lui, iar eu merg după el.
Mă aștept să se pună pe jos sau să pună o pătură pentru mine pe jos, dar se pune pur și simplu în pat și închide ochii.

Oftez și mă pun în cealaltă parte a patului simțind cum lacrimile îmi curg din nou. Probabil din cauză că am fost copleșită de toate sentimentele astea. Am început să îmi înțeleg din ce în ce mai bine reacțiile.

Închid ochii și simt cum somnul pune stăpânire pe mine.

*03:06*

Simt o pereche de buze calde peste ale mele.
Deschid ochii buimacă și văd că Yoongi mă ține strâns în brațe, dar el doarme. Doamne, trebuie să fi înnebunit din moment ce am simțit sărutul atât de real...

×××××

Capitol needitat, scuzați greșelile 💞