Namjin mă pune jos, iar eu uit total să șchiopătez sau să mă prefac că mă doare, norocul meu este că Nam este prea obosit să observe, iar Yoongi mă ia în brațe înainte de a începe să suspecteze ceva. Mă prind cu ambele brațe de gâtul său și îi inspir pentru o secundă, după care mă opresc brusc, parfumul lui puternic. Nici măcar nu vreau să respir pentru a nu-i simți parfumul. Cred că voi leșina de-a binelea dacă o voi face, mai ales fiind atât de aproape de pieptul lui încât îi pot simți și auzi bătăile inimii.

Nj: Mult noroc cu ea frate. Pa Yura.

Nu îi dau atenție, privirea mea este ațintită asupra ochilor lui. Namjin pleacă lăsându-ne pe mine și Yoongi singuri.
Viteza cu care inima mea bate s-au mărit cu trei viteze, iar ochii îmi zboară asupra buzelor sale. Aș vrea atât de tare să îl pot săruta, dar îmi este teamă că lui s-ar putea să nu îi placă și că el nu are deloc această intenție, așa că înghit în sec apoi mă uit în altă parte. În ritmul ăsta, nu știu dacă voi fi măcar în stare să îi spun la majoratul lui.

Yg: Te mai doare?

Nu zic nimic, doar mă uit în altă parte. Simt din nou cum lacrimile îmi invadează ochii de parcă sunt la ele acasă. De ce mi se întâmplă mereu asta? Ce este cu mine de sunt așa emotivă? Îmi vine să îmi trag una și să țip singură la mine să încetez.
Yoongi îmi studiază atent fața chiar dacă eu continui să privesc în altă parte.

Yg: De ce plângi? Te doare atât de tare? Ar trebui să mergem la un doctor. Cumpărăturile mai pot aștepta, tu ești mai importantă decât orice majorat.

Îmi închid ochii strâns pentru a opri lacrimile mele idioate să iasă afară ca o cascadă.
Încerc să mă dau jos din brațele lui, iar el mă lasă, dar mâinile lui rămân pe talia mea, ținându-mă pentru a nu cădea. Sincer, chiar am senzația că voi leșina.

Eu: S-Sunt ok, nu e nevoie să t-te îngrijorezi. Nu mă mai doare atât de tare, ba chiar pot merge singură.

Yg: Atunci de ce plângi?

Se apropie mai mult de mine și mă privește fix în ochi.
Habar nu am Yoongi, chiar nu am habar. Am devenit al naibii de emotivă de ceva timp, iar acum asta face lucrurile ciudate între noi de fiecare dată. Trebuie să inventez o scuză bună.

Eu: Ești înalt.

Yg: Ce?

Eu: Ăă... ești înalt,iar eu am încercat să mă uit la tine și lumina de la unul dintre becuri mi-a intrat în ochi.

Yg: Ah, ești ok acum,nu?

Dau din cap afirmativ și îi ofer un zâmbet strâmb. Ce naiba am putut scoate pe gură? Plâng pentru că e înalt? Ugh, mulțumesc Cerurilor pentru că am venit cu o scuză care nu e atât de bună, dar cel puțin nu este așa stupidă ca faptul că este înalt. Îmi dau o palmă mentală apoi mă strecor afară dintre brațele lui Yoongi. Deja îmi este dor să le simt pe pielea mea.
Mă prefac că șchiopătez ușor pentru a nu trezi suspiciuni.

Yg: Ești sigură că te poți descurca? Nu mă deranjează să te car, să știi.

Eu: Da, da mă descurc. Ba chiar poți merge să îți vezi de cumpărături, eu nu mi-am ales încă rochia.

Yg: Te pot ajuta.

Eu: Vreau să fie o surpriză din moment ce se va întâmpla ceva important la majoratul tău.

Se uită la mine întrebător. Normal că nu știe la ce mă refer, la asta m-am și așteptat, dar nu îi voi spune nici măcar dacă se va ține după mine cu întrebările sau se va ruga de mine să îi spun. Știu că odată ce află că ai un secret, devine foarte curios, dar poate de asta i-am și zis asta.

Yg: Ce se va întâmpla? Și de ce îți trebuie o rochie specială? Are vreo treabă cu Namjin? Nu o să te ceară în căsătorie sau ceva,nu?

Ah, îmi vine să râd atât de tare, dat fața mea nu afișează decât un zâmbet micuț, iar frustrarea incepe să devină destul de vizibilă pe fața lui Yoongi.

Yg: Dar ce se va întâmpla atunci? Ceva rău ca ceea ce am zis sau ceva bun ca tu fiind impreună cu m...

Eu: Ce?

I se pare că ar fi un lucru rău ca Nam să mă ceară în căsătorie? Și ce a vrut să spună mai departe? Relație cu cine? Eu doar cu el vreau să fiu, cu nimeni altcineva.

Yg: Nu contează. Pe bune acum, ce se va întâmpla?

Eu: Nimic, paa, mă duc să îmi caut rochie. Ne mai vedem!

Plec în pas grăbit, la început uitând să șchiopătez, dar apoi șchiopătând până să dispar după un raft mare cu rochii.
Acum sunt chiar mai hotărâtă să îmi găsesc cea mai bună rochie. Nu realizez pentru câteva minute că încă mai șchiopătez, dar apoi mă opresc fiindcă calc pe o hârtie ce mi se prinde de pantof.

Eu: Of, cine a lăsat asta aici?

Mă aplec să îmi iau hârtia de pe pantof și mă dezechilibrez, apoi cad în șezut. La naiba, sper că nimeni nu a văzut asta. Atunci o privire prin împrejurimi și văd că nu este nimeni, dar văd și o rochie care îmi captează toată atenția. Mă ridic și mă îndrept către ea.

Este lungă, cu o trenă transparentă tot de culoare albastră în spate. În față este mai scurtă, ajungând până la genunchi, iar decolteul este în formă de ,,V". Corsetul este acoperit într-un fel de sclipici, dar când mă apropii realizez că sunt de fapt pietricele albastre de mărime mică. Este perfectă...

Lui Yoongi cu siguranță îi va plăcea să mă vadă îmbrăcată într-o astfel de rochie. Evident că prețul este pe măsură, însă am venit pregătită. Am strâns bani pentru rochie de mult timp. Știam că se va întâmpla ceva special la petrecere. Abia aștept să îi spun în sfârșit că îl plac. Sper să simtă același lucru, sau cel puțin să nu se îndepărteze de mine după asta.

××××××

Capitol needitat, scuzați greșelile întâlnite în citire 💞