Orele se termină cu mult mai greu decât m-aș fi așteptat. Poate că mi s-a părut asta pentru că nu am fost deloc în apele mele astăzi.
Îmi pun toate cărțile în ghiozdan și îmi bag căștile în urechi. Muzica a fost mereu lucrul care m-am ajutat în astfel de momente. Mă relaxează și în același timp mă face fericită. Pentru mine muzica sau cititul sunt medicamente pentru orice boală sau suferință.

Yoora: Vi la mine weekendul ăsta? Poate vei sta și peste noapte.

Eu: Sigur, vrei să îți fac din nou ceva la păr?

Yoora: Fi sigură.

Ieșim în același timp din clădire. Cerul este încă înnorat, iar vântul suflă făcând frunzele copacilor să foșnească peste tot în jurul nostru.
Nu am nimic cu ploaia atât timp cât nu sunt descărcări electrice, ba chiar îmi place ploaia.
O mașină oprește în fața noastră. Este mama Yoorei.

Yoora: Păi, ne mai vedem.

Eu: Sigur,eu te iubește mult.

Yoora: Nu vrei să vi cu noi? Sunt sigură că mama nu va avea o problemă să te ia și pe tine apoi să se întoarcă și să te ducă acasă după ce mă lasă pe mine.

Eu: Nu, e ok. Voi merge cu Jimin pe jos, trebuie să vorbim oricum.

Yoora: Ok, ai grijă de tine. Și eu te iubește și mai mult!

Ne îmbrățișăm apoi ea pleacă în grabă către mașina ei. Sincer, nici măcar nu l-am văzut pe Jimin. În clasă l-am cam evitat. Cred că voi deveni din nou emotivă fără motiv dacă îi voi vedea vânătăile și rănile de pe față. Poate chiar am o problemă?

Aștept pentru încă o oră sau două în fața liceului, dar nimeni nu iese. La un moment dat, tresar când văd că cineva iese din clădire, dar realizez că este doar femeia de serviciu.

Femeia: Ce faci aici dragă? Nu te-ai dus încă acasă?

Eu: Nu... îl așteptam pe fratele meu l-ați văzut cumva?

Femeia: Dar Jimin a plecat acum mai bine de trei ore cu fata cea nouă, nu ți-a zis?

A plecat cu Mina?  A uitat că trebuia să mergem împreună? Nici măcar nu mi-a spus sau m-a sunat, sau măcar să îmi fi dat un mesaj.
Știu că între el și Mina este ceva, dar eu sunt SORA lui. Cum de poate să mă lase așa, pur și simplu să aștept să iasă când de fapt el a plecat de mult?

Femeia: Ar trebui să mergi scumpete, va începe să plouă în curând și nu îți va face bine. Dacă vrei te pot duce eu.

Eu: Sunteți foarte drăguță, dar nu trebuie să vă deranjați, plus că aveți un drum lung de parcurs...

Femeia: Prostii dragă!

Pff, până și bietei femei de serviciu a liceului nostru îi pasă mai mult de mine decât altor persoane. Credeam că doar mamei nu îi pasă, dar acum și Jimin...?

Eu: Știți, pentru a nu vă abate de la drumul dumneavoastră, puteți să mă lăsați la prietena mea. Este în drum spre locuința dumneavoastră.

Dă din cap afirmativ apoi îmi face semn și ne îndreptăm către mașină.
În interior miroase a levănțică, iar mașina este tapițată cu un material de culoare crem. Este cald și confortabil. Se vede că este o mașină îngrijită.
Mă simt ciudat să fiu dusă de aceasta femeie pe care practic nici nu o cunosc. Este o străină pentru mine. Fratele meu pe de altă parte...
Of, nu contează atât de tare că ma lăsat acolo, dar îmi fac griji pentru el. O iubește pe Mina și ar face lucruri foarte idioate pentru ea. Chiar s-ar bătut pentru ea. Jimin, cel care nu a intrat niciodată în belele.

Ploaia începe dintr-o dată, iar picăturile curg pe sticla groasă a portierei. Mereu mi-a plăcut sunetul ploii. Este liniștitor. De multe ori nu am dormit doar pentru că știam că va ploua și voi putea adormi în compania sunetului picăturilor de ploaie ce se izbeau de pervazul meu și de  frunzele copacilor, ca mai apoi să cadă pe sol.
Mă bucur că nu sunt și fulgere sau tunete.

Ajungem după un timp și o conversație care a fost chiar interesantă și deloc plictisitoare, ajungem în fața casei Yoorei. Dau să ies din mașină pentru a merge către casă, dar doamna de serviciu mă prinde de încheietură.

Femeia: Ține umbrela mea, o să te uzi dacă mergi așa.

Eu: Dar dumneavoastră?

Femeia: Eu voi intra direct în garaj, plus că mai am multe alte umbrele acasă, deci o poți păstra.

Deschid umbrela și ies afară, apoi îi fac cu mâna femeii, iar ea pornește din nou la drum către casa ei.
Merg la ușă și sun la sonerie. Nu este atât de târziu, dar totuși...
Ușa se deschide totuși după un timp, iar în prag stă Namjin, fratele mai mare al Yoorei.

Nj: Yura? Ce faci aici la ora asta și mai ales pe ploaie? Te rog nu îmi spune că ai venit așa tocmai de la tine de acasă.

Eu: Nu...am fost adusă aici de cineva. Yoora este?

Nj: Da, sigur. Intră, este frig afară.

Intru și îmi strâng umbrela apoi o pun în suport. Mi-a plăcut de Namjin, dar asta s-ar întâmplat de mult. Acum îmi place doar Yoongi, iar Namjin este fratele meu din cu totul altă familie. Uneori Yoora se întreabă cum de mă înțeleg mai bine cu fratele ei decât ea.

Nj: Yoora!

Yoora coboară scările fiind îmbrăcată cu o pereche de pijamale și fiind pregătită de somn. Acum mă simt de parcă deranjez...

Yoora: Ce? Yura? Ce faci aici? Stai, tu cumva ai venit până aici pe ploaie?

Eu: Nu, am fost adusă cu mașina de femeia de serviciu după ce l-am așteptat pe Jimin două ore în fața liceului, când el plecase de fapt cu Mina cu mukt timp înainte. Nici măcar nu mi-a zis.

Se uită la mine de parcă încă încerca să înțeleagă dacă nu vorbesc vreo limbă extraterestră.
Coboară și restul treptelor și vine la mine apoi mă ia de mână.

Yoora: Vei dormi în camera mea. Mama va vorbi cu mma ta.

Urcăm treptele rând pe rând apoi ea adaugă printre dinți mai mult ca pentru sine o amenințare la adresa lui Jimin. Mereu mi sa părut că este drăguț atunci când se enervează, dar nu și atunci când pune în practică.

Yoora: O să îl omor pe câinele ăla în călduri...

××××××

♪ Capitol needitat, scuzați greșelile ♪