*Doar ca o măsură de prevenție, să nu mă înjurați, în capitolul ăsta sunt numai baliverne. Citiți dacă vreți, dar nu e vina mea, eu v-am prevenit XD*

Eu: Yoora, mă sufoci!

Se dă jos de pe mine și mă ajută să mă ridic. Pare că se simte vinovată. Aww, nu vroiam să fie așa! Știu că mi-a simțit lipsa, de fapt ar cam fi vina mea pentru că am evitat pe toată lumea.

Yoora: Scuze...

Eu: Nu-i nimic, doar că acum m-am ales cu o durere de oase.

Începem să râdem. Yoongi se uită îngrijorat la mine, iar Mina se uită la noi două ca la niște nebune. Ah, ea nici nu o cunoaște pe Yoora.

Yg: Ești bine? Ai căzut destul de tare...

Eu: Da, sunt bine.

Yoora: Ea cine e?

Îmi trag o palmă mentală. Știu că Yoora e mereu directă, dar chiar așa...
Îi arunc o privire,iar ea doar ridică din umeri. Oftez și îmi dau ochii peste cap.

Eu: Ea este Mina. Este nouă în oraș și nouă în liceu, deci te rog să o iei mai ușor cu sinceritatea ta.

Yoora: Voi încerca, dar nu pot promite nimic.

Yg: Exact, asta ar însemna să minți, iar tu preferi să te atunci de la al treilea etaj decât să faci asta.

Yoongi și Mina râd împreună, iar Yoora o privește chiorâș apoi vorbește pe o voce scăzută.

Yoora: Nu îmi place deja.

Îi dau un ghiont, apoi îi fac semn să mergem către clasă. Îi mai aruncă o ultimă privire urâtă Minei, apoi o ia înainte. Dacă nu o place acum... nu o să o mai placă vreodată.
Mina mă ajunge din urmă și mă apucă de braț, mergând cu mine în spatele Yoorei care mărșăluia de zor.

Mina: Prietena ta nu prea mă place,nu?

Eu: Ah, nu e asta... doar că nu se simte în largul ei cu persoanele noi. Nu îți face griji, se va obișnui în curând cu tine și atunci vă veți înțelege de minune. Este foarte drăguță și amuzantă, vei vedea!

Mina: Ok, voi merge pe sfatul tău, dar crezi că îi va lua mult să mă accepte?

Eu: Păi... nu pot să spun sigur.

De fapt... chiar știu. Niciodată ar fi răspunsul, dar evident că nu îi pot spune asta. Dacă i-aș spune, asta ar cam demoraliza-o. Trebuie să își înceapă ziua aici cu noi prieteni, nu dușmani noi.
Intrăm în clasă unde este o hărmălaie totală. Yoora fluieră atât de tare încât îmi acopăr urechile.

Yoora: Tăceți! Nu vreau să dau test din vina voastră. Dacă se întâmplă asta o să o încurcați.

Se duce în banca ei așteptându-mă pe mine.
Mă așez și eu și îmi scot manualul de mate. Chiar cel mai tare început de zi școlară,nu? Începem în forță cu materia matematică! Let's gooo!
Mina se așează pe locul de lângă Yoongi, care vine în spatele Yoorei.
Yoora se strâmbă, apoi își pune capul pe bancă ignorând-o pe Mina.

Încep să învăț lecția la mate, deoarece proful sigur mă va asculta. Are ceva cu mine.

Jin: Dă-te, stai pe locul meu.

Mă întorc și observ cum Jin se uită la Mina de parcă se așteaptă să dispară în următoarea clipă de pe locul lui.
Ah, am uitat complet că Jin stătea acolo.

Mina: Nu cred că văd numele tău scris pe undeva.

Jin: Atunci îți trebuie ochelari, deoarece numele meu este scris fix acolo, pe marginea băncii.

Yoora zâmbește în colțul gurii. Este foarte mulțumită, habar nu am de ce, că și Jin o displace pe Mina la fel ca ea. Sărăcuța Mina...
Se uită pe marginea băncii și observă numele lui scris acolo.

Jin: Acum te dai? Sau vrei să te mut chiar eu?

Se ridică și își ia cărțile de pe bancă și ghiozdanul, apoi se mută în banca de lângă Jimin. Apropo de Jimin, oare el unde este? Nu îi stă în fire să întârzie...
Tocmai atunci apare pe ușă profesorul nostru.

După o ascultare grea și chinuitoare, dar la care, slavă Domnului, am luat 10, ies afară în pauză pentru a vedea dacă Jimin nu este cumva în curtea școlii și nu a intrat pentru a nu deranja ora, dar nu este nimeni. Pe unde naiba umblă băiatul ăsta?

Jin: Hei Yura, l-ai văzut pe Jimin? Trebuia să îi dau înapoi jacheta, dar nu l-am văzut la oră.

Eu: N-nu. Nu am habar unde este.

Yoora: L-am văzut eu aseară.

Yoora iese și ea din clădire și se îndreaptă către noi.

Yoora: Era în fața casei vecinilor mei. Tipii ăia sunt foarte dubioși, niciodată nu mi-au plăcut. Era târziu, nu știu ce căuta mai exact pe acolo.

Oare ce ar putea Jimin să facă acasă la niște timpi, noaptea, la mai bine de 4 kilometri distanță?
Sper că nu a intrat în probleme...
În fața intrării în curtea școlii se adună o mulțime de elevi. Ce naiba se mai întâmplă și pe acolo? Eu, Yoora și Jin mergem să vedem ce se întâmplă, dar nu reușesc să realizez decât că au înconjurat pe cineva. Aishi, nu pot vedea nimic!

Eu: Puteți să vă dați puțin?

O fată și un băiat de pe rândul din față se dau la o parts astfel încât să îmi pot vedea fratele stând pe o bancă, în timp ce Mina îi curăța rănile. Are buza spartă, vânătăi pe toată fața și îi curge sânge din nas. Mă reped lângă el și îl iau în brațe începând să plâng.

Eu: Ce ți s-a întâmplat? Ai avut un accident? Ești bine? Te doare tare?

Începe să îmi mângâie capul la fel cum o făcea mereu atunci când eram speriată de mama.
Îl strâng chiar mai tare în brațe. Dacă lui i s-ar întâmpla ceva, nu știu ce s-ar întâmpla cu mine. Cel mai probabil m-aș duce singură la el...

Jimin: Sunt bine suri-Yura.

Eu: Taci! Nu ești bine deloc! Ce-i cu toate astea?

Încerc să îl privesc în ochi, dar el îmi evită privirea de parcă s-ar simți vinovat pentru ceva. Știu asta deoarece îl cunosc mai bine decât oricine.

Jimin: Am... am intrat într-o bătaie cu niște indivizi...

Eu: Ce ai făcut?! Ai înnebunit?!

Ies din brațele lui, iar el se uită la mine în așa fel, încât simt cum inima mi se face în mii de bucățele. Stau dreaptă în fața lui, iar lacrimile le-am forțat să se oprească.

Eu: De ce?

Vocea mea a sunat mult mai tristă decât aș fi sperat, dar nu mai contează asta acum.
Mina îi curăță rana de la buza inferioară, iar el scâncește de durere. Mă simt de parcă m-ar durea pe mine.

Jimin: Ei... s-au luat de Mina. Am vrut doar să vorbesc cu ei, dar ei au început să spună tot felul de chestii și să facă tot felul de lucruri.

Mă uit la Mina, dar ea evită privirile tuturor, fiind atentă doar pe fața lui Jimin. Știu că nu este chiar vina ei... Adică nu ea l-a trimis pe Jimin, dar nu pot să nu simt că vina îi aparține doar ei.
Gata, mi-au ajuns toate astea. Încep să merg către școală, ignorând chemările lui Jimin și celorlalți. Intru în clasă și mă așez pe scaun, dând din nou drumul lacrimilor. Ce-i cu mine? De ce sunt așa emotivă?

Îmi pun capul pe bancă în speranța că poate nu mă voi mai trezi de aici.
Dacă i s-ar fi întâmplat ceva...
Dar e bine, nu? De ce dramatizez atât? Ușa se deschide, dar nu mă uit cine este. Nu am chef de nimeni acum...

X: Ești bine Yura?

Ah, el era. Păi...cred că cea mai potrivită persoană cu care pot vorbi este el.

××××

Capitol needitat

1320 cuvinte

Scuze că e așa prost scris :|