Eu: Ce? Dar dacă ce?

Yg: Dacă nu vom dormi în pat? Sau chiar să nu dormim deloc. Am putea face o petrecere în pijamale sau o noapte albă ceva.

Nu am mai făcut asta încă de când eram mici. Mi-ar face plăcere. Poate că așa voi uita și de sentimentele mele pentru el. Aș vrea ca în seara asta să fim doar prieteni.

Eu: Sigur! Sună distractiv. Nu am mai făcut asta de mult.

Yg: Știi ce altceva să facem în afară de lucrurile pe care le făceam în copilărie? Nu prea cred că încercarea de a face un castel din perne mai este o opțiune pentru noi acum.

Mă încrunt și mă uit la el.

Eu: De ce nu? Ar fi amuzant.

Yg: Mă pot gândi la lucruri mult mai amuzante și interesante pe care le-am putea face în loc de asta.

Simt cum obrajii încep să îmi ardă. Roșesc incontrolabil din cauza cuvintelor sale. Știu că nu se referă la ce modalități cred eu, dar felul în care a sunat...

Eu: Sunt sigură de asta. Uh, despre ce vorbești mai exact?

Se uită la mine zâmbind fără să spună nimic.
De ce se uită așa la mine?! Spune ceva Yoongi!

Yg: Păi am putea face niște popcorn și să ne uităm la un film. Ce zici de asta? Sau aveai altceva mai interesant în minte?

Eu: Nu! Asta e perfect. Mergem?

Începe să râdă și îmi face semn către ușă pentru a o lua înainte. Nu mai aștept altceva și ies în grabă pe ușă. De ce mă port atât de ciudat?! Mă voi da de gol în felul ăsta!

Iese și el în urma mea și mergem în bucătărie. Acolo nu este așa de multă dezordine, având în vedere că mănâncă mai mult în oraș. Sunt doar câteva ambalaje de mâncare comandată pe alocuri, dar nimic mai mult.

Eu: Ok... ai boabe de popcorn?

Yg: Desigur! Crezi că dacă nu mănânc aici nu am deloc mâncare în casă?

Îmi aruncă o privire amuzată în timp ce trece pe lângă mine și scoate o pungă dintr-un sertar. O pune în cuptorul cu microunde, dar nu îl pornește. Se uită la mine zâmbind stânjenit.
Ah, încă nu a învățat să îl folosească? Ce bebeluș!

Râd încet și mă duc la cuptorul cu microunde. Îl dau la o parte pe Yoongi și pornesc cuptorul.
Ne uităm în liniște câteva secunde la cum se învârte punga.

Yg: Ok... și acum ce facem?

Eu: Păi... în curând se vor face, așa că așteptăm, apoi ne uităm la film. Sau poți alege filmul.

Yg: Sigur.

Iese din bucătărie, iar eu las să iasă un oftat de ușurare.
,, Aș vrea ca în seara asta să fim doar prieteni". Pe cine încerci să păcălești Yura? Sentimentele tale pentru el sunt mai ceva ca o fantomă care te tot bântuie și de care nu poți scăpa.
Ei, cel puțin mulțumește-te cu faptul că nu ești îndeajuns de nătângă încât să îl lași să afle.

Tresar atunci când cuptorul termină cu un sunet de clopoțel. Aishi, aproape că am murit aici!
Iau punga de floricele și mă duc în sufragerie.

Yoongi stă pe canapea și apasă în continuu butoanele telecomenzii, dar apoi zâmbește mulțumit de el însuși și se dă pe spate pe canapea. Mă observă în mijlocul încăperii și îmi face semn să mă apropii.

Yg: Ai de gând să stai acolo toată noaptea? Vino, am ales deja ceva.

Eu: Am adus floricelele. Ce fel de film este?

Yg: Nu îți zic, e o surpriză.

Oh god... sper că nu e ceva romance. Nu știu cum voi supraviețui aici în cazul ăsta.

Yg: Ar trebui să ne schimbăm de uniforme. Eu unul nu mă simt prea confortabil așa.

Eu: Nu am haine de schimb...

Se ridică de pe canapea și vine lângă mine.
Îi pot simți parfumul. De ce folosește un parfum atât de puternic? Off Yoongi...

Yg: Poți să iei ceva de la mine.

Doar gândul să îi port hainele îmi dă un fior rece în tot corpul.
Am mai făcut asta, dar atunci eram copii și eram doar prieteni... Chiar și acum ar trebui să fim prieteni, doar că sentimentele mele au intrat în ecuație.

Se duce în camera lui, dar eu mă duc abia după câteva minute.
Observ că lumina din baie este aprinsă, deci cred că el se schimbă acolo.

Mă duc la dulapul lui și văd că hainele de înăuntru nu sunt într-o dezordine așa de mare. Ba chiar sunt destul de bine aranjate.
Îmi aleg o pereche de pantaloni scurți și negri de-ai lui și un tricou gri cu un fel de graffiti noncolor pe el.

Mă schimb de haine în camera lui și îmi împăturesc uniforma, apoi o pun pe scaunul biroului său. Pantalonii scurți îmi vin destul de strânși pe corp. Cred că sunt de când era mai mic! Doamne, cum de încă își mai ține hainele de când era copil?

Tricoul îmi ajunge cam cu o palmă mai jos de fund. Sunt sigură că imaginea mea este una foarte interesantă. Îmi desprind părul și îl las pe spate. Hm, așa mai merge. Acum pot respira.

Mă duc înapoi în sufragerie doar în niște ciorapi albi scurți. Ei, pot spune că ăsta este un outfit casual destul de reușit.
Când intru îl văd pe Yoongi deschizând punga de popcorn. Poartă niște pantaloni gri de trening și... niciun tricou.

Yg: Ai venit la fix! Tocmai vroiam să dau drumul filmului fără tine.

Ochii lui îmi scanează corpul pentru câteva clipe, iar eu simt cum iau foc sub privirea lui. Dacă se va mai uita așa la mine, sigur voi înnebuni.

Yg: Ar trebui să porți hainele mele mai des, îți stă chiar foarte bine!

Eu: M-mersi.

Zic stânjenită și deja roșie ca o tomată. La naiba, dacă va mai spune sau face lucruri de genul cred că o voi lua razna la propriu și voi ieși de aici lăsând flăcări în urma mea.

Mă așez pe canapea, adică mă arunc pe ea, și Yoongi răstoarnă punga de popcorn într-un bol de sticlă.
Se uită din nou la mine după ce face asta. Yoongi, nu mai face asta!

Yg: Ah, ăștia sunt pantalonii pe care mi i-ai făcut tu cadou la aniversarea mea de 14 ani?

Eu: Nu știu. Sunt?

Yg: Da! Nici nu știam dacă îi mai am.

El încă are pantalonii pe care i i-am dat eu? Și ține minte că sunt de la mine? Ahh, alertă de fată care roșește grav aici!

Dă drumul filmului, iar eu încă sper să nu fie unul de tip romance. După toate astea, ăsta ar fi lucrul care mi-ar pune capac.
Se dovedește totuși că este un film horror. Mai rău.
Filmele horror mă sperie groaznic, iar în momentul ăsta mă abțin să nu sar pe Yoongi la fiecare parte înfricoșătoare.

***

La sfârșitul filmului, Emma scapă de fantoma mamei ei vitrege, dar fantoma se materializează din nou în camera de hotel unde este ea cazată. Și... sfârșit. Nu îmi place când filmele horror se termină așa. Nu știu nici măcar dacă Emma a supraviețuit sau nu! Totuși mor de frică. Mâinile îmi tremură și inima îmi bate la nebunie.

Yg: Drăguț film.

Tresar la auzul vocii lui, iar el începe să râdă. Ce i se pare atât de amuzant? Eu mor aici de frică!

Yg: Scuze dacă te-am speriat. Totuși acum chiar cred că ar trebui să dormim. Este 3 dimineața, iar mie îmi este foarte somn.

Dau din cap afirmativ și mă ridic de pe canapea odată cu el. Îl las pe el să o ia înainte, iar eu merg în urma lui foarte aproape de el.
Când intrăm în camera lui, aranjează puțin patul și îmi face semn să mă așez, deci asta și fac. Se duce la dulap și scoate de acolo o pătură pe care o întinde pe jos.

Yg: Tu vei dormi în pat, iar eu voi dormi aici jos.

Sunt atât de buimacă în momentul ăsta, încât nu mai pot nici să protestez, deci doar dau din cap afirmativ.

El stinge veioza, apoi se pune pe pătură.
Încerc să închid ochii și să adorm, dar în capul meu se derulează numai scene din film, iar un zgomot venit de afară mă face să mă ridic în șezut.
Mă uit în direcția lui Yoongi și îi șoptesc numele.

Eu: Yoongi?

Yg: Mm?

Eu: Uhh, poți... poți dormi cu mine? Îmi... îmi este frică...

Yg: Of Yura, filmul ăla chiar te-a speriat,nu? Nu îți face griji, voi dormi cu tine în pat.

Simt cum roșesc toată. Ce noroc am că nu este lumină în cameră, altfel Yoongi m-ar fi confundat cu un semafor pe culoarea roșie.
Se ridică de pe jos și se pune în pat. Eu mă pun jos și încerc să dorm.
După alte încă 15-30 de minute, tot nu reușesc să adorm. Yoongi doarme deja și nu vreau să îl trezesc.

Ei...este doar o noapte în care nu voi dormi... Ce mare lucru?
Deodată simt cum Yoongi mă înconjoară cu brațul și mă trage mai aproape de el.
Doamne, cred că temperatura mi-a crescut cu 1000 de grade, dar se simte așa de bine în felul ăsta...

Fără să îmi dau seama, somnul pune ușor stăpânire pe mine. Mă gândeam la cât de fină este pielea lui Yoongi, cât de puternic este parfumul său și cât de confortabil este în felul ăsta când ochii mi s-au închis ușor și am alunecat în lumea viselor.

***

Dimineața suntem treziți de o bătaie puternică și insistentă în ușa de la intrare. Oare cine să fie la ora asta?
Yoongi se trezește buimac și îmi dă drumul din îmbrățișare, iar eu simt deja lipsa atingerii lui.

Yg: Mă duc eu.

Vocea îi este joasă și puțin răgușită. Simt cum obrajii mei prind din nou culoare, dar dau din cap energic.
Dacă am fi putut doar să stăm așa pentru încă câteva minute...

Bătaia în ușă se oprește, iar ușa se aude deschizându-se.

X: Unde este? Spune-mi unde este?

****
🌼1713 cuvinte🌼

🤍 Scuzați greșelile și lipsa de inspirație 🤍

🌪️ Capitol needitat 🌪️

👀Nu mă înjurați 👀