Mă simt rău
Mult prea rău
Mă simt ca si cum
totul se învârte în jurul meu
Simt o adiere de vânt
pe care vreau să mă avânt
Viața mea e că și când
aș fi singura fără iubire de pe pământ.

Țip,urlu,dar nimeni nu mă aude
Doar natura ,e singura ce mă aude
într-un parc oarecare , scriu,
mă uit în jur dar totul-i pustiu.
O pasăre,asezata lângă mine,
urcându-se pe umărul meu mă învie,
mă face să simt că nu sunt singura pe pământ
Iubesc iubirea,dar ea m-a-nfrat
Am în mintea mea un primejdios gând
Care nu l-am avut si simțit nicicând
Prin mintea mea,el alergând
Își face de cap,vrand,nevrad.

Pe aripele morții,vrea să mă cuprindă
un fior rece si sunt mult prea mică
să-nteleg ceva
ce pricep deja
dar mi-e peste puteri
să-nteleg iubirea.

Am nevoie de iubirea sa,dar el nu mă observă
Se folosește de mine,mă mănâncă și mă aruncă ca pe o conservă
Si nimeni in viață nu-ți rezervă
de la început pe cineva ,ce nici nu te observă.