Un turn alb,ridicându-se falnic,
Dintr-o pădure de conifere
Măreț ca un împărat
Pe piedestralul său de cristal.

Cerul se înseninează ușor
Apare steaua ce strălucitoare
Ce aduce lumina
Vie ce se lasă peste pădure.

Lacul ce scânteiază
În lumina soarelui răsare
Pare o oglindă ce arată
Nemurirea.