Kecy POV:

  Planul era simplu: fa rost de arme. Mi s-a oferit numarul masinii in care se aflau, dar si locatia masinii.  Simteam un pumnal in inima de fiecare data cand il priveam pe Coran si el nu ma recunostea. Asta ma ajuta sa imi duc planul mai departe. Dupa ce l-am convins sa isi lase armele in masina agentului Jude, a carui cheie o avea Hulio in posesie, ma asteptam sa fie totul bine.

Eu compusem planul; stiam ca il voi jefui pe el de arme. In fata faptului implinit, constiinta imi era demult ingropata in durere si migrene. Nu mai aveam multe fiole ramase pentru otrava care ramase in sintemul meu de ani buni, rationalizandu-le pana cand am ajuns sa iau una la o saptamana. Corpul meu tremura, capul meu ardea de la febra, iar genunchii mei erau acoperiti de sange.

 Nu decurse nimic conform planului. Atunci cand Coran primise mai multe apeluri de la mine stiam ca ceva s-a intamplat. Nu aveam in posesie acel telefon, ci era la Luckas.

Masina lui Corna avea GPS, la fel ca orice agent, iar daca in timpul focurilor de arma ne indepartam de oras, eram suspecti. Cand s-a auzit si ultimul apel,am auzit vocea lui Luckas in casti, spunandu-mi sa arunc masina in aer.

Nimeni nu fusese multumit de partea planului in care il scoteam pe Coran de pe plaja. Nimanui nu-i pasa de el. Hulio lua asta in favoarea lui , controland zona plajei de unde s-ar porni focul de arma.

-Alo! se auzi un tipat in casca.

Tiuitul din urechi se diminua. I-am recunoscut vocea lu Luckas, dar toata atentia imi era focusata asupra lui Coran, care sari in ultima clipa din masina, apoi o explozie. 

-Kecy! Esti bine?

Am clipit de cateva ori pentru a-mi alunga stelele din campul vizual.

- Da, am raspuns in casca. Sunt... bine. A inceput deja?

Am asteptat cateva secunde, dar nu am primit niciun raspuns.

- Luckas?

M-am ridicat in genunchi, aruncand la o parte peruca rosie care iesise de la locul ei. Mainile imi tremurau mai tare ca de obicei, pline de zgarieturi si pietricele de la asfalt. Prin fum, il priveam pe Coran, intins 5 metri mai departe. "Haide" imi spuneam. " Ridica-te".

-Luckas? il intreb inca o data, panica incepand sa se instaleze dupa ce socul cazaturii pieri.

Am ales din mai multe motive sa nu fiu cu cei de pe plaja, de prin oras. Nu am vrut sa ucid in mod direct pe nimeni. Erau peste trei sute de vrabii pregatite , dintre care unii erau in hotele, pe strazi, iar primii care incep focul de arma erau cei de pe plaja. In aceasta saptamana se aflau anumiti spioni, care erau pe Lista Neagra a lui Lama Alba. Vinovati de ceva sau nu, toti din acea statiune aveau sa moara.

-Luckas...., glasul meu era o soapta.

Masacrul incepuse. M-am ridicat in picioare, mergand in pasi leganati pana la Coran. M-am aplecat peste el si l-am prins de umeri, scuturandu-l.

- Te rog...

I-am luat capul in maini. Atunci am simtit o rana la capul lui. L-am ridicta in fund, spirjinindu-l de mine. Trebuia sa distrug masina ca sa dispara GPS-ul, ca sa creada agentii ca am fost victimele miscarii, dar nu vroiam sa patim ceva in realitate.

-Kecy? se aude o voce plapanda.

I-am sters pe obraji de funingine. Masina in flacari era aproape, provocand un fum gros in jur. Coran tusi, apoi isi deschise ochii. Pupilele i se dilatara, soptindu-mi din nou numele de parca nu ii venea sa creada.

- Te poti ridica?

El a dat din cap si mi-a luat mana in timp ce ne-am ridicat in picioare. Am dus mana la casca din ureche:

- Esti acolo? am soptit, neprimind niciun raspuns.

Eram pe cont prorpiu. Daca masacrul incepuse, unde era Luckas? El nu trebuia sa intre pe teren. Inca tinandu-l de mana pe Coran, l-am tras spre mijloculu strazii. Priveam in zare, asteptand vreo masina ca sa o "imprumut" .

- Ce se intampla? intreaba Coran nehotarat, cu ochii intredeschisi.

Vazandu-l ca nu are stabilitate, il prind de dupa umar. Pe sosea era liniste, doar masina in flacari trosnea linistit in departare.

Mai bine de trei luni am stat sa compun planul. Incercam sa imi suprim gandurile ingrijoratoare despre Luckas. Coran fu cel care imi distrase atentia din nou.

-Kecy, ce cauti aici?

In afara de peruca, eram imbracata la fel si totusi nu ma recunoscu. Sprancenele mi-au coborat, privindu-l ingrijorata.

-Ce e ?

- Te-ai lovit cam rau la cap. Ce iti amintesti?

Fu randul lui sa se incrunte. Se uita pierdut prin jur, clatinand din cap.

- Ma doare cam tare capul acum cat sa pot spune.

Am dus mana la rana de pe tampla lui. "Isi va reveni" imi tot ziceam. "Gaseste o masina".

-Stai aici jos pana gasesc o masina? il intreb, ajutandu-l sa se puna pe beton.

Luckas POV:

Ma aflam pe acoperisul unei cladiri cand focul de arme începuse. Nu primisem niciun ordin de la Kecy, cu atat mai putin sa ii spun lui Hulio Negro sa inceapa atacul de pe plaja.

- Kecy, daca cumva nu ai iesit din perimetru, arunca masina in aer.

Nu am primit niciun raspuns.

-Hei, ma auzi? Fa un sunet... orice. A inceput.

Vorbeam singur prin casca, privind disperat armele scoase de pe plaja prin binoclu.

Cum nu primeam niciun raspus, am inceput sa o sun pe telefonul de misiune. O data..de trei ori.. nimic.

M-am pus in miscare, coborand de pe acoperis pe scara de urgenta din exteriorul cladirii.

Planul B... trebuie ca ea sa mai fie langa Coran.

Dupa ce am ajuns inapoi cu picioarele pe pamant, am scos din buzunar telefonul vechi al lui Kecy si l-am apelat pe el de mai multe ori. Cuiva trebuia sa ii sune telefonul, ma gandeam.

Am incetat apelurile cand am auzit o impuscatura din apropiere. Iesind dintre blocuri am vazut vrabiile de sub comanda mea cum incepusera atacul. Strigam prin casca acelora, insa nimeni nu dadea vreun semn. M-am indreptat spre cel mai apropiat care nu tintea pe nimeni .

- Ce faceti? l-am peins de umar. Nu am dat ordin!

- S-a dat ordin de pe plaja.

Si cu acestea spuse, vrabia porni printre strazi, provocand haos. Oamenii fugeau pe strada, intrau in magazine, tipau. Masinile se oprira si formara un cheag in circulatie, fiind abandonate la scurt timp.

Am fugit spre plaja printre stradutele de printre cladiri, netraversate si ferite privirii. Intorcandu-ma cu gandul la Kecy, am strigat-o din nou prin casca.

-Alo! Kecy, esti bine ?

Vedeam plaja in departare. Negro trebuia sa se afle in scaunul inalt al salvamontului, dar postul era gol. M-am oprit la intersectia cu strada principala, stand inafara ariei de supraveghere.

Un bazait se auzi prin casca, apoi vocea intrerupta a lui Kecy:
-Da. Sunt.. chh..inceput deja ?

Am vrut sa ii raspund, insa in clipa urmatoare am cazut in genunchi de durere, auzind sunetul unei arme descarcate in spatele meu. Casca cazu pe asfalt, langa mainile mele. Rasetul lui Hulio se auzi de departe.
O durere cumplita ma strapunse sub coaste, provocandu-mi dureri atunci cand inspiram adanc.

-Asa cum am spus, eu conduc misiunea asta  si niciun nemernic,  dadu un picior in locul in care intrase glontul in mine,  nu ma va opri!

Ochii mi s-au dat peste cap de la lovitura, mici pete albe impanzind plaja plina de "vrabii" inarmate. M-am indreptat de spate, strangangand mana la nivelul rinichiului drept de unde imi curgea sange. 

-Casca..., am rostit printre rasuflari, tu m-ai impiedicat sa comunic cu ceilalți .

Printre gene si ochi umeziti(nu plangeam) mi-am vazut mana plina de sange, adusa de la spate.   Sprijinindu-ma cu mainile de asfalt si scotand niste sunete cam jalnice pentru un agent cu un grad mai ridicat, m-am ridicat. (Repet, nu plangeam)

Am asteptat o clipa in liniste, apoi m-am intros spre agent. Ma asteptam sa il vad cu acelasi ranjet insuportabil pe fata, indreptand pistolul spre capul meu. In schimb,  statea cu spatele lipit de cladire, cu mainile in cap, privind in gol.  Fata ii era palida, falca tremurandu-i.

Era a doua oara cand il vedeam afectat de otrava ce Kecy i-o transmise. Ma ingrozram in acelasi timp cand mi-o imaginam pe ea in locul lui.

Cand imi intalni privirea, facu câțiva pasi abrubti spre mine, cu pistolul in aceeasi mana, îndreptată spre sol.  Ochii ii erau putin iesiti din orbita, scrasbind din dinti in timp ce o vena d epe frunte ii pulsa salbatic.

- Astazi nu vei muri ca un erou, pufni, inclestandu-si mana in jurul pistolului. Esti prea obisnuit cu asta.

Ma stabilizam, pregătit sa il dezarmez. O facusem de atatea ori. Calmul si rabdarea erau esentiale pentru a scapa fara răni. Era prea tarziu pentru asta.

Cand mai facu un pas, mi-am intins intreg bratul spre arma, aparandu-ma cu cealalta. In loc sa se retraga sau sa loveasca in partile mele vulnerbaile ca orice alt oponent, intra in mine ca un taur in steagul rosu, impingandu-ma in plina strada.

Am cazut pe spate, lovindu-ma totodata si la cap. Simtind parca pistolul indreptat spre mine, am deschis ochii. Prinzandu-ma de bara unui semn de circulatie, m-am ridicat inapoi in picioare. Pleoapele mi s-a inchis cateva secunde din cauza durerii.

Am auzit câțiva pasi târăști in apropiere, apoi rotile unui automobil. Cand m-am intors spre Hulio, loc care acum era pustiu, o masina se opri in fata mea. Cand am vazut-o pe Kecy facandu-mi semn de supa geamul soferului, am simtit cum picioarele mi se inmoaie. Adrenalina trecuse, durerea goltului crescand in amplitudine.

Cand am intrat pe bancheta din spate, am fost surprins sa il vad pe Coran. Nu il mai intalnisem de la proces. Se schimbase atat de mult, dar probabil doar era o impresie din moment ce arata ca un hawaian cu tricou super colorat care a fost prins intr-un incendiu.

Inainte sa dau mana cu el, Kecy apasa pe acceleratie, lipindu-ne de spatarele scaunelor.

- Ce ai patit? ma intreba el, uitandu-se la camasa mea imbibata in rosu.

- E doar un glonț... in rinichi.

-Daca era in rinichi, spuse Kecy cu o voce dura, uitandu-se la mine prin oglinda retrovizoare, ai fi sangerat deja pana la moarte.

Coran ma privi confuz, uitandu-se ingrijorat la soferita din fata noastra.

- Coran, continua ea, pastrandu-si privirea la drum, rupe-i camasa si leaga-l. Va trebui sa schimbam masina peste 10 minute.

-De ce?

- Suntem depistati, ii raspunsem eu in timp ce ma ajuta sa rup o parte din camasa mea.

Mana lui se opri, uitându-se la amandoi.

-Dar nu am facut nimic. De ce...

-Nenorocitul de Hulio a făcut asta, nu? racni Kecy peste covintele lui Coran.

Unghiile ei ii erau infipte in pielea volnaului. Acul de la viteza se misca din ce in ce mai mult in dreapta.

-Kecy, incepui calm, el nu vroia sa ma omoare.

- Asa crezi?!

Coran ne privea tacut, cu fata tot mai palida si mai incruntata.

-Am pierdut multe in anii asta, soptii el pentru sine.

Kecy il ignora, continuand sa bombane furioasa.

- Nenorocitul ala... daca ajungem in afra orașului si...

Nu puteam distinge fraze printre mormaielile ei, privind ingrijorat cum mana incepu sa ii tremure.

-Kecy, oprește!

Ea nu ma asculta, continuand cu aceeasi viteza. Simptomele inceoeau sa ii reapara.

- Acum ! am ridicat tonul.

De data aceasta executa, tragand pe dreapta masina intr-o zona nelocuita dintre orase. A iesit prima din masina, trantind usa in urma ei. Am iesit noi la randul, Coran prinzand-o de brat.

- De ce nu imi spuneti ce se intampla? Kecy, am fost cu tine prin atatea, nu mai ai deloc incredere in mine?

Kecy expira greu, uitandu-se in ochii lui cu o determinare stranie. Inchise ochii, luand o gura de aer, apoi isi scutura umarul pana acesta o lasa si facu un pas in spate.

-E vorba despre Lama Alba, Coran. deschise mai apoi ochii umeziti, privindu-l tintit cu o grimasa pe fata.

El se intoarse spre mine, incercand sa rezolve puzzle-ul. Se scarpina in crestet, apoi se intoarse complet spre ea.

- E vorba despre acel revelion?

Kecy, doar catina din cap, trecand in dreapta mea. Simteam cum mana ii tremura, chiar daca si-o ascundea la spate.

-Nu vreau sa te includ in chestia asta. Oricum totul s-a sfarsit. Lama Alba este mort.

M-am intors si eu de data aceasta spre ea, privind-o mirat cu cata siguranta vorbea.

Ridica din buzunar o fiola cu antidotul ei.

- Pentru ca eu am ultima doza produsa.

Si atunci am inteles totul. De ce pentru atatia ani Lama Alba nu se mai afisase multimii, de ce nu mai acționa decât prin oameni. De ce otrava din sangele lui Kecy nu era inca descoperita.

Se stia faptul ca multi incercasera sa il omoare pe Lama Alba toti acesti ani. Cineba reusise. El fusese deci otravit. O substanta creata numai pentru el, care il pune in incapabilitate. Si iata aici, in fata mea, Kecy, cu aceeasi afectiune ca si cel mai criminal agent, tinea in mana singura doza care o va tine in viata doar pe ea.

Salut, dragi cititori! Cum o mai duceti in carantina? Am sa vin cu un anunt putin neplacut pentru unii:

Acesta este penultimul capitol din carte.

Da, voi termina cartea aceasta in luna!! Sunt entuziasmata. Acum chiar ca am tot timpul din lume daca stau.... doar in casa... si stau... si stau... si..

Nu v-a fost dor de mine? Nu? Nu? S-a trezit narcisista din mine:))  Stiu ca nu am mai dat pe platforma wattpad decat foarte rar.

Daaar, mai am alt ANUNT IMPORTANT:

Cum termin aceasta carte, voi lansa o poveste noua . Va voi da mai tarziu detaliile.

Pana atunci, stati cuminti in casa si cumparati-va faina.😋