Luckas POV:

Mana ii statea sprijinita de manerul fotoliului. Rochia curgea pana in pamant, acoperind jumatate din oglinda mica de aur de pe covor.

- Cum ti-ai dat seama ca e un fals? intreba tanara, stand picior peste picior la masa de cafea.

Mari imaginea si mai mult, pupilele miscandu-i-se rapid din stanga in dreapta. Lasa telefonul pe masa cu putere si ofta, morocanoasa.

-Un maestru nu isi dezvaluie secretul.

Ea isi intoarse capul , apoi se scuza la toaleta. Imi ridic telefonul ca sa ma uit la ceas. Un chelner trecu pe langa mine si scapa la picioarele mele un saculet indigo. Il ridic chiar atunci cand ea apare de la toaleta. Ma uit dupa ospatar, dar nu il mai vad. 

- Acum iti descalcesti limba? intreba ea dupa ce se aseza inapoi la masa. 

I-am zambit, apoi am marit imaginea cu tabloul. I-am aratat reflexia inexistenta din oglinda, ce nu ar fi trebuit sa lipseasca de la un pictor care pune accent pe detalii, oricat de mica era oglinda.

- Ma surprindeti de fiecare data! dadu ea duios din gene in timp ce se ridica de la masa.

- Lorena, o prind de incheietura, ma asepti cateva minute? Platesc nota si am un lucru de dicutat cu un ospatar.

Ea dadu din cap si iesi din cafenea cu paltonul pe umar. Am luat saculetul, fiind gata sa ma ridic, cand am simtit ceva ascutit inauntru, care penetra catifeaua indigo. Mi-am dus degetul intepat la gura, apoi am deschis sacul. Era stampila vrabiei.

 M-am ridicat de la masa, ascunzand sacul in buzunar. Am lasat o bancnota pe masa, apoi am iesit din local fara sa ma uit in jur.  Lorena ma astepta afara, dar cand ma vazu ca i-am ocolit masina, ea porni singura la drum. Ma gandisem ca am sa duc la sfarsit misiunea aceea, dar...

De ce acum? De ce el imi trimite un semn acum, cand ar fi putut oricand?

Ceva nu parea in regula. Am decis sa o caut pe Kecy.
Hulio Negro POV:

- O vei recunoaste indata ce va iesi de pe poarta. Alarmeaza garzile. Nu va avea mult timp la dispozitie. Urmareste-o oriunde ar ajunge. Las-o sa isi primeasca pedeapsa orice s-ar intampla. Si nu uita sa ii lasi pe umarul stang semnul stampilei.

-Inteles, i-am raspuns.

Apelul se incheie. Mi-am dus telefonul inapoi in buzunarul ascuns al sacoului si mi-am aranjat ochelarii fumurii de pe nas. In nici doar cateva minute vad o fata iesind pe poarta. Sosi momentul.

Vrabia valoroasa a lui Lama Alba isi primea rasplata de mult meritata.

Kecy POV:

"Kecy Hastings, vei avea o misiune importanta"

Era pentru prima oara dupa trei ani de cand ii auzeam vocea.

"Vor fi implicate toate vrabiile"

Si asta nu insemna un semn de bucurie.

Mi-am infipt unghiile in pielea volanului, inspirand adanc. Ma straduiam sa imi mențin piciorul in aceeasi pozitie pe pedala.

"Va fi ultima"

Vocea lui Lama Alba ma ingrozi.

-Cum adica ultima? il intreb cu o voce mai firava decat intentionam.  Ce o sa se intample?

Important.
Important.
E ceva important!

-Hei!strig cu o voce tremuranda. Ce inseamna asta ?

Nu aud nimic pentru cateva momente. Imi continui drumul pe sosea, cand zăresc masina lui Hulio lângă o fabrica abandonata de langa sosea.

Incetinesc masina si parchez lângă a sa.

- Iar il vei pune pe Hulio sa ma tortureze sau te-ai decis sa imi dai o misiune si sa imi inchei viata?! tip in telefon, neputand sa imi astampar furia.

" Kecy..."

-Nu-mi rosti numele! ma rastesc la el. Raspunde-mi!

Luckas POV:

Fusesem anuntat de multa vreme de Misiunea Finala. Stiam un singur lucru despre asta. Kecy era implicata.

O luna mai tarziu am vizitat-o in tinuturile arabe. Si acum... acum o sa o revad din nou. Dar nu vom fi singuri. Sunt sigur de asta.

M-am asezat pe o masinarie stricata din fabrica, urmarind lumina ce patrundea in cladirea metalica prin usa intredeschisa si prin ferestrele lungi, verticale, inconjurate de gratii de fier.

Cand primisem semnul vrabiei, mica perie circulra cu spini, stiam ca Lama Alba nu avea o misiune ca oricare alta.

M-am intors spre masina de presat din dreapta mea, incercand sa imi dau sema ce se intamplase in fabrica.

Un sunet slab de pasi ma alarma. Nu erau tocuri, nu era pasul unei femei. Erau bocanci grei, obisnuiti la pasi silențiosi. Cand m-am intors nu ma asteptam sa il vad pe seful Consiliului.

- Agent Negro?

Se opri in loc si ma inspecta. Isi netezi colturile sacoului cenusiu si ranji.

- In carne si oase, vrabie cazuta. In carne si oase.

Se aproprie in pasi zgomotosi de mine de data aceasta, apoi fata i se increti de manie.

-Ce cauta un dezertor ca tine aici?

M-am ridicat in picioare si i-am intors zambetul.

- La fel ca tine. Duc ultima misiune la capat, apoi imi vad de viata.

El incepu sa rada pe o tonalitate joasa, punandu-si o mana pe umarul meu.

- Baiete, eu o sa conduc misiunea asta. Sunt totalmente sigur ca nu vei supravietui. Ma voi face sigur de asta, mizerabil mic.

-Mizerabil, pufnesc. Spuse cel care trada toata agentia si isi facu o "iubita" ca sa scapi cu ochi buni din orice misiune. Un alibi perfect daca esti vazut langa un erou.

Barfele ajungeau repede la urechile agentilor precum vantul.  Dupa ce Hulio Negro a dezvaluit filmarea de revelion cand a fost doborat elicipterului negru, Kecy si Coran au fost vazuti cu alti ochi.  Ea a avansat in grad, devenind agent solo, iar Coran ramasese ascuns de ochii spionilor, facand tranzactii de arnament in privat.
Desigur, cum sa scape cineva sansa de a aparea impreuna cu o eroina? Fata care l-a doborât pe Lama Alba e impreuna cu Seful Consiliului. Titlu de revista, nu?

-Cineva e gelos? ranji dansul.

Pumnul meu isi dorea atat de mult sa ii stearga zambetul biruitor de pe fata sau chiar toata fata.

-Unde e ea? marai eu mai incet.

Umerii mei erau aplecati in fata, muschii erau incordati, dintii inclestati. Imi ardea sangele in vene din dorinta de a-l bate mar.

Picasem in capcana. Nu mai venea nimeni altcineva aici. Trebuia sa ma lupt cu monstrul ala.

- Sunt aici sa iti dau comenzi, nu o sa o intalnesti,inteles?

-Ha! Eu mereu am lucrat solo.Nu tu o sa conduci misiunea.

M-am ferit de pumnul agentului si am facut cativa pasi in spate, pregatindu-ma sa scot pumnalul din rucsac.

Arterele de la gat ii pulsau cu intensitate. Isi miji ochii si afisa acelasi ranjet insuportabil. Isi sufulca manecile sacoului.

Auzeam un fosnet in departare. Intorcandu-mi capul, din neatentie, i-am dat sansa de a acorda prima lovitura. Am facut cativa pasi in spate, stergandu-mi sangele ce imi curgea pe buze.

-Cine alticineva? tipa Hulio cu un glas grosolan. Misiunea asta va fi cea mai garndioasa dintre cele ale șefului! De atatia ani de zile am coordonat atacurile. Am reusit sa aducem teroare impreuna! Cine crezi ca va conduce acum? Ha? Eu-

Strigatele lui fura oprite cand usa fabricii se inchise cu un zgomot puternic, urmat de sunet tocurilor. Bezna brusca provocata de inchiderea usii ne facu sa realizam persoana ce se indrepta spre noi doar dupa cateva secunde.

- Eu voi conduce misiunea, se auzi o voce hotarata.

Isi dadu manusile albe de matase , dezgolindu-si pielea de la cot si pana la incheieturi. Pe maini purta tatuaje facute cu hena. Unghiile rosii se asortau cu rochia mulata, care nu lasa picioarele la  vedere datorita cizmelor negre, lungi pana peste coapsa. Isi puse tacticos manusile in poseta, venind cu pasi apasati spre noi, privindu-l pe Hulio cu un dispret neobisnuit.

O parte din mine se usura, vazand ca nu il trateaza pe "iubitul" ei precum spuselor celorlalti spioni.

El se intoarse complet spre ea, incrucisandu-si mainile la piept si aratandu-i o expresie dura.

- Nu te prostii. Eu sunt-

- M-a sunat Lama Alba, stii? il intrerupse ea.

Fata lui se albi. Isi stranse buzele, apoi fata i se inrosi, trecand de la uimire la furie.

- Incerci sa dovedesti ceva acum?! Stii ca te pot ingropa la fel cum te-am si scos odata!

Tipetele lui nu aveau niciun efect asupra ei. Il privea printre gene, aranjandu-si o suvita ce-i scapa din coc.

- Esti doar o vrabie, la fel ca noi toti. ii raspunse lui pe un ton calm. Toti ne supunem ordinelor, nu?

Hulio se manie si mai tare si se apleca spre ea, prinzand-o puternic de brat. Ea nu tresari, de parca ar fii obisnuita cu acest comportament. Pastrand contactul vizulal, ii apasa pieptul cu telefonul.

-Suna si afla, Hulio.

El nu ii lua telefonul din mana, ci o stranse cu cealalta mana de incheietura pana cand il scapa pe podea. Prinsa de ambele maini, am inaintat spre cei doi.

- Nu te baga in asta, Luckas. imi spuse ea fara sa se intoarca .

Hulio Negro ranji cu jumatate de gura, plimbandu-si privirea pe fata lui Kecy. Ea ramanea la fel de calma, ramanand cu privirea tinta in ochii lui. 

- Te dai bauta,cherry? ii sopti pe un ton batjocoritor.

O secunda fata ii fu cuprinsa de ingrijorare, apoi isi relua postura calma. Buzele ei se miscara aproape insesizabil,scapand in soapta o injuratura, apoi isi lipi buzele de agent.  Ne lua pe amandoi prin surprindere. El o lasa de maini,prinzand-o de talie. Ochii ma usturau in timp ce o priveam, care se apleca mai tare inspre el. Dupa cateva secunde care paruse a fi minute, Kecy rupse sarutarea brusc, palmuindu-l cu dosul palmei peste obraz. Agentul se clatina putin, apoi cazu la pamant, tinandu-se de cap si mormaind.

- Ce dracie mi-ai bagat in gura? 

Kecy isi scoase o batista din buzunar si scuipa in ea, apoi, mergand spre telefonul ramas pe podea, dadu cu piciorul in el pana ajunse la Hulio.

- Suna si afla, spuse ea, dar de data aceasta cu fata rosie. Hai sa mergem altundeva. se intoarse spre mine.

Am putu doar da din cap, apoi am urmat-o pana afara, lasandul pe Seful Consiliului ghemuit pe podeaua fabricii parasite.

- Ce a fost aia? am intrebat-o odata ce am iesit la lumina zilei.

-Am sa iti arat dupa ce urcam in masina.

Nici macar nu se intoarse spre mine cand vorbi, scotand cheile masinii. Am intrat amandoi in masina ei , apoi am urmarit-o cu atentie cand isi scoase de sub scaun un penar din are a luat o siringa si o fiola. Inainte sa o intreb ce face, isi implanta acul in vena. Priveam cum lichidul din siringa se pierdea prin ac pana pistonul ajunse la capat. A pus apoi, inapoi obiectele in penarul mic de sub scaun, lasandu-si capul sprijinit de spatar. Mana incepu sa ii tremure, dar nu parea sa o derajeze. Inghiti in sec si inchise ochii, expirand zgomotos.

- Otrava, sopti ea.  I-am dat otrava .

Firele de pe mana mi s-au ridicat, trecandu-ma un val de racoare prin corp.

-Nu il va omori. isi deschise apoi ochii, intorcandu-se spre mine. Nici pe mine nu m-a omorat atatia ani.

Mi-am dus privirea in jos, spre micul ei penar ascuns. Am inclinat capul.

- Si ala a fost antidotul? 

-Nu, imi raspunse sec. Am incercat sa il gasesc. Asta a fost doar o ameliorare de simptome.

Mi-am ridicat mana, pregatit sa o pun pe umarul ei, dar se opri in aer. Kecy, vazandu-mi nehotararea, se apoprie de mine, luandu-ma in brate. Un val de parfum imi innebuni creierul.

- Mi-a fost dor de tine, imi sopti.

- Si mie, spun si o strang la randul meu in brate. Ce se va intampla acum?

 Kecy se aseza inapoi in scaunul ei, avand o privire plina de hotarare. Cativa stropi de ploaie se izbira de parbriz, pana cand tot mai multi au inceput sa se auda in masina. Un zambet ii rasari la colturile gurii. Se intoarse spre mine:

- Pentru inceput, ai sa ma scoti la o cafea.