- Maria....

-Ascult atata timp cat nu implica tigari sau alte chestii rele.

- Nu voi vorbi despre asta. De fapt ...hm...( SPUNE-I).. seara asta trebuie sa merg undeva...si..

-Unde? Vrei sa vin cu tine?

- Cred ca am nevoie de sustinerea ta. Nu vreau sa merg singura pana acolo.

-Pana unde? In oras, nu?

- Da. La ora 23:00, pe Street 59, la blocul 4 , apartamentul 28 mai exact!

- Te-ai smintit? Ce sa cautam tocmai acolo seara? Kecy.... stii ceva ce nu stiu eu?

- Ehm.....cam..

Subconstientul: Sa-i spun... sa nu-i spun..... ar trebui sa stie ca sa vina cu mine.... sau nu va mai veni dupa ce o sa-i spun? Uff... e complicat.

- Mary, da! Daca nu vrei sa vii ( spun , iau o gura mare de aer si incep sa vorbesc repede de aproape ca mi se incalceste limba in gura) .....daca nu vrei sa vii te inteleg perfect fiindca te-am luat prin surprindere, dar daca vii m-ai ajuta saa nu fiu o tinta asa neajutorata. Stiu...nu am folosit chiar bine cuvantul tinta, dar... seara e periculos sa umblii singur si... nici macar nu stiu la cine sau unde ma duc. Ce o sa fac acolo... nici asta nu stiu, dar doar iti cer sa vii cu mine. Nu te pun sa mergi in apartament cu mine, sau chiar in bloc.

- Uau.... C...chiar esti agitata...! Kecy, dar nu vom fugi de tot, nu?

- Nu. Deci..?o intreb .

- Stii ca imi plac aventurile! Dar de data asta ma sperii. Fii si tu mai calma!

- Ok.

- Intre tiimp.... putem sa..

- Ne uitam la serial? Da!

E ora 5 pm. , deci mai avem mult pana la 11 seara. Ne facem popcorn, apoi briose. Cautam prin toate dulapurile si sertarele bucatariei bomboane, jeleuri, siropuri ca sa ornam briosele. Poate ca sunt prea dulci, dar ...nu conteaza.

Primesc un mesaj :

,, Vino la mine acasa sa ne pregatim costumurile pt. luni. Am adus eu coarne de ren. Sara. ''

- Mary, ai primit mesajul de la Sara?

- Da. Mergem?

- Dar nu uita de diseara!

Oprim laptopul Marie si ne indreptam spre Sara. Se pare ca nu ne vom mai uita la serial. Luam troleul pana la ea. Cu cizmele negre pana la genunchi, pasesc printre mormanurile de zapada. Se aude fosnetul zapezii sub picioare. Fularul Mariei se bate de mine tot timpul, de parca s-ar lupta cu mine. Ajungem pe o portiune uscata de asfalt. In fata vedem usa casei Sarei. Cand intram la ea in casa, ne serveste cu o ciocolata calda.

- Char e foarte rece afara! Cred ca sunt -5 grade Celsius. spune Lara care vine spre noi.

- Sara, ii spun, sa stii ca stam pana la 7.

Mary ma priveste de parca nu ar stii motivul. Eu ii fac cu ochiul, iar ea spune cu voce tare: Aaa! eu o pitig, iar ea tace. Sara ne intreaba nedumerita de ce.

- Amandoua? De ce?

- Pai....( oare ce minciuna sa mai spun acum?)

- Kecy sta la mine seara asta, iar mama e plecata si nu aveam voie sa iesim de acasa. intervine Mary.

Imi trag o palma pe frunte imaginara si ii zambesc fals. Sara da din cap. Ne ducem in camera de oaspeti cu vreo 10 colege.

- Suntem toate! spune Lara.

- Exact!exclama Sara. Acum sa ne decidem cum sa ne asortam toate .

Fiecare ne spunem parerile. Sara vrea sa purtam rosu si verde, dar eu cred ca rosu e prea provocator. Adica tot o sa iesim in evidenta, nu? Nu trebuie sa ne facem ca semaforul! Lara vrea alb si verde, iar eu cred ca e ,mai bine, dar cine are haine verzi? Mary ne salveaza si ne spune sa purtam maro cu alb/ negru si optional verde. Mereeu Mary s-a stiut la moda! Chiar si pe pisica vecinului a imbracat-o foarte modern. S-a ales cu cateva mari zgarieturi pe mana, dar a meritat. Garofel, pisica, mergea la nunta stapanei sale. Bineinteles ca dupa o ora, Garofel a devenit Ruptarel de haine.

Dupa sfaturile de moda, ne-am uitat la Pretty Little Liars, tot sezonul 3. Vreo 3 stam in pat, iar 5 pe covor. Celelalte 4 se uita in alta camera pe AXN la seriale politiste, iar alte 4 stau in camera de oaspeti pe telefon pe chat. Ma uit la ceas: 9 pm. Sar din pat si o trag pe Mary de pe jos.

- Au! Ce-ai patit? urla Mary.

Eu ii arat ceasul, iar ea chicoteste:

- Ups... hihi.

- Sara, imi pare rau dar trebuie sa plecam. ii spun

- Bine. Ne vedem luni! Pa!

Parasim casa Sarei. Caciula mea alba imi tine post de umbrela. Fularul Mariei s-a imblanzit. Respiratiile noastre calde se avanta sus, facand mici norisori vaporosi. Ajungem in statia de autobuz, pentru ca troleul nu mai functioneaza seara. Ne uitam la programul autobuzului.
Scrie:
,, Liniile de autobuz nu mai circula din cauza codului rosu de viscole."

Super.... voi merge intr-un loc misterios pe viscol. Mișto.

- Kecy, hai sa anulam aceasta aventura. O sa vina viscole mari seara asta. Eu raman in casa.

- Cum vrei, eu tot ma duc!

Ne despartim, iar eu pornesc spre Street 59. Vad o pancarda cu Street 53. E ora 10 pm. Va trebui sa mă grăbesc. Ajung la Street 55,56.57.. Vad o casa mai departe o CASA pe care scrie Street 59, bloc 4, apartamentul 28 . De ce pe o casa ar scrie bloc si apartament? Mai departe este Street 60. In casa cred ca nu e nimeni fiindca becurile sunt stinse. Ma apropriu de usa si o deschid incetisor. De ce ar fii o usa deschisa? E ceva suspect. Ma duc spre o bucatarie frumos mobilata. Pe masa este un biletel.

,, Asteapta aici pana vin!"

Ok. Astept. Dar nu cred ca m-astepta pe mine. Acuma.... sa se mulțumească cu mine. E ora 10.49 pm. Ma pun pe un scaun. Cre' ca tre' sa m-ascund. Adică. ... daca vine un tip cu pistol si n-am nimerit in momentul potrivit? Ma indrept spre alte camere, dar usile sunt inchise. Stau la un colt astefl incat sa nu ma vada. Aud cum bate ceasul de 11 ori. - Bang- Bang- Bang-..etc. Se deschide usa, iar un fulger lumineaza picioarele persoanei. Usa este inchisa cu un scartait puternic.

- E cineva aici?

Eu nu raspund, dar cred ca ma observa dupa perete din cauza blaniței de pe caciula. Se aproprie spre mine cu pasi marunti.